FOTO / Partenera de viață a antrenorului echipei de handbal feminin face voluntariat la Buzău

Buzoienii au ocazia să exerseze limba lui Voltaire alături de un profesor nativ. Este vorba despre Marine Jaudon, o tânără profesoară din Franța, care le propune buzoienilor, prin intermediul Centrului Cultural Francofon din Buzău, cursuri particulare de limba franceză, adaptate nivelului și obiectivelor, cum ar fi de exemplu, pregătirea pentru examenul DELF, niveluri A1-C2. Cursurile le va desfășura la Vila Albatros, la Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman”.

Ea a sosit la Buzău împreună cu partenerul ei de viață,  Pablo Morel, francezul care a preluat să antreneze echipa de handbal feminin, având în spate un rezultat fabulos, respectiv transformarea în trei ani a echipei Brest în una dintre cele mai puternice formații din handbalul feminin european.

Marine Jaudon este de zece ani profesor de franceză în țara sa natală, și s-a pregătit să vină în Buzău din ianuarie, de când partenerul ei a primit oferta de a veni aici. Pablo are contract pe un an cu posibilitate de prelungire pentru încă un an, dar le-ar plăcea să rămână aici mai mult. Mai ales că lui Marine îi place foarte mult muntele, care îi amintește de vremea copilăriei, când își petrecea vacanțele la bunici în Alpi. De altfel, practică alpinismul și a început să exploreze deja zona montană a județului.

Când Pablo Morel i-a vorbit despre intenția de a veni la Buzău, a realizat că și pentru ea poate fi începutul unui proiect, tocmai pentru că a avut această carieră de profesor timp de zece ani și o are în continuare și, în plus, își dorea ceva nou, încât să contribuie cu ceva în locul în care urma să ajungă. Este și profesor de teatru, și în Franța a creat un mecanism de reducere a abandonului școlar.

S-a îndreptat către această profesie fiind influențată în mare parte de toată familia sa. Pe de o parte și-a dorit să lucreze în sistemul public, dar în mare parte a fost influența din partea părinților săi, care sunt muzicieni, dar, în același timp sunt și profesori de muzică și a fost o influență legată de partea aceasta pedagogică. De altfel totă familia ei – părinții, fratele și sora – sunt artiști în sfera muzicii. Interesul ei pentru pedagogie a venit  devreme, pentru că de pe la 11-12 ani, din gimnaziu, a făcut un stagiu într-o grădiniță care aplică metoda Montessori.

Pe lângă activitatea de profesor, Marine a avut în Franța și o bogată activitate de voluntariat. A fost pompier voluntar în Franța și chiar și acolo a ținut ore, câteva ateliere, cu tematică pe partea aceasta de spirit civic, de valori cetățenești, dar și despre ceea ce înseamnă lucrul în echipă, conexiunea cu tot ceea ce înseamnă comunitate. În plus, ea a avut ocazia să participe la intervențiile pompierilor în fiecare săptămână, câte 12 ore pe săptămână. Se implică în activități de voluntariat pentru că îi place să ajute, dar, mai mult decât atât, îi place această interacțiune cu oamenii din diferite categorii sociale, diferite categorii profesionale, pentru că, povestește aceasta, de la fiecare are ce  să învețe; mai mult, spune Marine, îi place să vadă cum funcționează lucrurile în mai multe sisteme, în mai multe situații. Acesta este unul dintre motivele pentru care se și antrenează acum cu echipa de handbal de fete, echipa de junioare.

Preocupările sale în domeniul voluntariatului continuă astfel la Buzău, pentru că din nou experimentează alt mod de viață, alte sisteme și alte tipuri de oameni. Deși inițial a luat în calcul posibilitățile de a deveni profesor în România, în special în București, în licee care folosesc limba franceză pentru comunicare, Marine a ales să vină în Buzău. Am rugat-o să ne povestească, într-un scurt interviu despre alegerea făcută.

Reporter: Care a fost prima impresie pe care ați avut-o atunci când ați sosit la Buzău?

Marine Jaudon: Am fost foarte surprinsă, extrem de plăcut, mai ales că, așa cum se întâmplă de obicei, gândeam în funcție de stereotipurile existente legate de  țările din Est; și apoi de cele legate de orașele mai mici din țările din Estul Europei. Pablo cunoștea ce înseamnă să călătorești mult și să fii stabilit în diferite locuri, pentru că a antrenat echipe din Liga Campionilor și a fost în diferite locuri; pentru mine a fost ceva nou. Am călătorit  mult împreună, bineînțeles; e altceva însă să și trăiești în locul respectiv.

A fost acel impact legat de  arhitectură pe care îl au toți cei care vizitează România; poate aduce aminte puțin de ceea ce însemna epoca comunistă, regimul comunist, însă, discuțiile cu oamenii mi-au schimbat impresia; la fel și proiectele despre care am aflat ne-au făcut să realizăm că este un oraș dinamic, cu proiecte moderne, că există aici o modalitate de a vedea lucrurile care este în linia mai modernă și că se dorește să se  imprime dinamism orașului.

Proiectele care au caracterul social sunt cele care au avut cel mai mare impact asupra noastră și din motive profesionale și din motive personale, pentru că Pablo a copilărit într-un  cartier mărginaș al Parisului, defavorizat, să zicem; apoi, în echipele de handbal a descoperit jucători care vin din medii defavorizate. Eu, lucrând în Educație am descoperit și poveștile unor copii care vin medii defavorizate, astfel că acest tip de proiecte care se întâmplă și la  Buzău au avut un ecou în noi, ne-au mișcat.

Rep: Care au fost primii pași în Buzău? Cum ai ajuns la Centrul Cultural „Alexandrul Marghiloman”?Care a fost primul contact cu România în ceea ce privește proiectele ulterioare și cum a început totul?

M.J.: Prima informație am obținut-o dintr-un podcast. Era o informație legată de Centrul Cultural Francofon care este condus de Maria Monalisa Pleșea. Am fost suprinsă în primul rând să aflu că există un Centru Francofon în Buzău, în România. Mi s-a părut surprinzător că în România se învață foarte multă franceză, spre deosebire de Franța unde nu se învață limba română. Am avut prima întâlnire față în față cu doamna Pleșea în aprilie 2024.

În aprilie, când am ajuns pentru prima dată la Buzău, pe lângă întâlnirea cu reprezentanții Primăriei a fost și întâlnirea cu Maria Monalisa Pleșea. Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns în România am coborât din avion, am luat mașina și am ajuns aici, la Buzău, la Festivalul de Muzică Francofonă „Francochanson”. Prima întâlnire a fost tot cu limba franceză, cu cântece în limba franceză, festivalul fiind organizat la Muzeul Județean Buzău. Astfel, ne-am întâlnit  cu doamna Pleșea și, apoi, seara, cu Anca Fotin, la prima cină. A fost un bun venit „ca acasă”.

Apoi, în momentul în care ne-am stabilit aici, la Buzău, am avut o nouă întâlnire cu Maria Monalisa Pleșea și cu Liliana Ivănel și am încheiat un contract de voluntariat prin care să desfășor activitățile pe care oricum le aveam în minte și pe  care le implementez acum sub umbrela Centrului Cultural Francofon. Primul impuls a fost tot spre voluntariat. Centrul Cultural Francofon fiind o asociație, încheie contracte de acest gen, de voluntariat, pentru că nu este un buget pentru a plăti activitățile. Și a fost și această dorință înainte de toate  să fac lucruri care îmi plac și care să aibă și impact în Buzău. Treptat, voi construi și spre ceea ce însemană un contract care să-mi aducă și un salariu.

Rep: Cum se cheamă proiectul pe care în realizați la Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman” și ce se întâmplă efectiv în cadrul lui?

M.J.: Nu este neapărat un proiect mare, cât mai ales sunt misiuni legate de rolul pe care îl am în cadrul Centrului Cultural Francofon, și anume acela de responsabil educațional și cultural. În zona educațională se află zona de pregătire pentru examenele DELF , dar și intervenții și acțiuni punctuale acolo unde se solicită formări profesionale, formări legate de activitatea profesorilor, pedagogice, elemente de formare continuă pentru profesori, dar și diferite activități în școli pentru exersarea limbii franceze, iar apoi, pe partea culturală este partea de promovare a culturii franceze și a francofoniei, deși în România deja exista acest centru la Buzău. Ceea ce desfășor nu este o modalitate de a idealiza Franța, ci de a împleti cultura românească cu cea franceză și de a le aduce ceva în plus. Nu este o excludere a culturii românești, ci o îmbogățire prin ceea ce aduc în plus, prin competențele pe care le am, prin tot ceea ce știu cu speranța că va fi util și celorlalți. Îmi doresc foarte mult să îmbrățișez și ceea ce înseamnă a fi român. Pentru că am studiat limba latină, învățarea limbii române pentru mine a fost logică, însă nu ușoară; am avut însă un punct de plecare.

Rep: Cui sunt dedicate activitățile pe care le desfășurați?

M.J.: Deși activitățile de început au avut un public țintă nișat, respectiv în zona pregătirii profesorilor de limba franceză la Universitatea de Vară – pentru pregătirea lor pedagogică -, cursurile DELF sunt dedicate elevilor care doresc să studieze și să obțină această certificare. Apoi a fost organizată această activitate din Parcul Crâng cu ocazia Zilei Europene a Limbilor Străine, activitate dedicată tuturor buzoienilor, care s-a realizat în parteneriat cu Clubul Gloria. Jucătoarele de handbal au intercționat cu toți cei care au fost pe 27 septembrie prezenți în Parcul Crâng. Au vorbit despre naționalitățile lor, pentru că și ele vin din multe colțuri ale Europei; apoi au jucat jocuri cu copiii.

Următoarea activitate se numește „Academia stării de bine” și este dedicată elevilor. Ea va avea loc la finele lunii octombrie, de pe 28 octombrie până pe 1 noiembrie. Au loc  și cursuri de teatru la Școala Gimnazială „Nicolae Titulescu”. „Academia stării de bine” mai include activități care sunt dedicate îmbunătățirii oamenilor prin teatru, prin ateliere de îmbunătățire a capacității de a vorbi în public, antrenament al vocii, al corpului, sufrologie etc.

Va avea loc și competiția de muzică, festivalul de muzică franceză, la care se pot înscrie tineri până în 25 de ani. Premiile sunt în bani. Juriul este format din cântăreți de muzică populară din România.

Activitățile gândite până la acest moment au fost promovate prin intermediul altor instituții, cum ar fi Inspectoratul Școlar, la consfătuirile profesorilor de limba franceză la care am fost prezentă; prin Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman” se poate face apel de solicitare pentru activitate. Deja colaborarea cu profesorii există pe grupuri unde sunt trimise cereri de activități. Pentru cursuri DELF  cei interesați se pot adresa Centrului „Alexandru Marghiloman”, dar și Centrului Cultural Francofon, pentru că în ceea ce privește aceste activități există colaborare între cele două instituții.

Unul dintre obiectivele mele este acela de a reuni  activitățile celor două tipuri de centru (Centrul Cultural Alexandru Marghiloman” și Centrul Cultural Francofon) astfel încât să pot aduce maxim  de potențial și beneficiu comunității.

Rep.: Cum vă petreceți timpul liber? Ce ați vizitat la Buzău?

M.J.: Hobby-urile pot defini o parte a personalității mele în care se regăsesc iubirea pentru natură, pentru munte – muntele este cea mai mare pasiune a mea -, dorința de a face multe lucruri, curiozitatea de a afla, de a învăța de la ceilalți. Împărtășesc acest mod de a gândi și de a fi cu Pablo, care, de asemenea, are această dorință de a se bucura de locul în care se află fără a compara locurile. Timpul liber îl petrec în mare parte la Buzău și, pe lângă antrenamentul cu fetele de la tineret, pe lângă antrenamentul de handbal, îmi place foarte mult să explorez locuri din Buzău, restaurante noi, să petrec timpul cu cei pe care i-am întâlnit aici, dar și cu cei care au venit, de asemenea, alături de noi din Franța și care alcăruiesc staff-ul echipei de handbal feminin. Nu am dus lipsă de propuneri de petrecere a timpului, pentru că, conform tradiției românești de a primi oaspeți, am avut ocazia să vedem ce înseamnă ospitalitatea de aici. Alături de oamenii din Buzău am descoperit frumusețile județului; am avut oportunitatea de a merge la Vulcanii Noroioși, la Bisoca în pădure, la Mănăstirea Ciolanu. Am călătorit și la București, dar am fost și într-un tur al Transilvaniei. Astfel, am început să descoperim ce putem face aici la Buzău, dar și din țară.˝