În fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Ortodoxă de pretutindeni prăznuiește pe Sfânta Cuvioasă Parascheva. În mod deosebit, ea este cinstită în Moldova, întrucât de mai bine de 370 de ani moaștele ei se găsesc la Iași, unde zilele acestea credincioșii, în număr mare, au pornit în pelerinaj. Potrivit basilica.ro, peste 27.000 de pelerini au ajuns la moaște procesiunea tradițională oficiată cu prilejul hramului Catedralei Mitropolitane din Iași, când moaștele Sfintei Parascheva și cele ale Sf. Pantelimon aduse din Muntele Athos au fost purtate prin centrul orașului, în procesiunea intitulată „Calea Sfinților”. Procesiunea a fost condusă de Mitropolitul Teofan al Moldovei și Bucovinei și Episcopul Veniamin al Basarabiei de Sud.
Sfânta Parascheva s-a născut în localitatea Epivata de pe ţărmul Mării Marmara, în prima jumătate a veacului al XIlea. Deși viaţa ei pământească a fost de numai 27 de ani, nevoinţele sale ascetice și dorul de desăvârșire au făcut-o bineplăcută înaintea lui Dumnezeu. A intrat în cinul monahal la o mănăstire din Constantinopol.
Cinstitele ei moaște au ajuns în Moldova fiind aduse de Voievodul Vasile Lupu al Moldovei (1634-1653), binefăcător și ajutător al Patriarhiei Ecumenice. Acesta a primit drept binecuvântare racla cu moaștele Sfintei Parascheva, care a fost adusă la Iași în anul 1641 și așezată cu mare cinste în noua sa ctitorie, Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi”. După un incendiu de la sfârșitul anului 1888, când sfintele moaște au rămas neatinse de foc, s-a făcut mutarea lor în noua Catedrală mitropolitană, sfinţită cu puţin timp mai înainte.
Moaștele Cuvioasei Parascheva au fost descoperite prima dată în chip minunat și au fost depuse spre venerare în Biserica „Sfinţii Apostoli” din Epivata, iar credincioșii mergeau acolo ca la un izvor de vindecări și de ajutor duhovnicesc. Pe la anul 1238 sfintele moaște au fost aduse la Târnovo de ţarul vlaho-bulgar Ioan Asan al II-lea (1218-1241). După 120 de ani au ajuns la Belgrad, iar în anul 1520 la Constantinopol. De acolo au ajuns pentru totdeauna te pământ românesc.
Sfânta Cuvioasa Parascheva, scrie creștinortodox.ro, a avut trei mari virtuți care i-au împodobit sufletul și viața: „îngereasca feciorie, milostenia, adică lepădarea de cele pământești, și dumnezeiasca rugăciune, maica tuturor faptelor bune. Pe aceste trei virtuți le-a iubit fericita din copilărie și prin acestea, în chip deosebit, s-a dezbrăcat de orice cuget pământesc, a biruit pe diavoli și s-a numărat în ceata Sfinților Părinți purtători de Dumnezeu”.
În popor, această sărbătoare are o importanță majoră. Sub numele de „Vinerea mare” sau „Vinerea celor 12 Vineri”, arată Muzeului Țăranului Român, citând din lucrarea „Sărbătorile la români. Sărbătorile de toamnă și Postul Crăciunului. Studiu etnografic ”, semnată de Tudor Pamfile, se înțelege de către poporul român de pretutindeni sărbătoarea Cuvioasei Paraschiva, prăznuită de Biserică în ziua de 14 octombrie. Denumirea pornește de la credința că „Sf. Paraschiva a fost chinuită de păgâni într-o vineri, și de aceea, în orice zi ar cădea această sărbătoare, poporul o numește Vinerea mare și o socotește ca una din cele mai mari sărbători”.
În lucrarea respectivă se mai arată i că „Vinerea mare fiind într-o vreme când munca în câmp se sfârșește, când fiece gospodar își cunoaște sporul agonisitei lui de peste an și când frigul începe <a-și arăta colții>, e firesc deci ca pretutindeni oamenii să înceapă a se pregăti pentru iarnă cumpărându-și de pe la târguri sau iarmaroace tot ce le lipsește în privința îmbrăcămintei. Acum, de Vinerea mare, își cumpără și soarele cojoc. Alții zic că-și cumpără și Sfântul Dumitru.”
La ziua Sfântei Parascheva, oamenii satelor făceau previziuni ale vremii în care se ținea cont de somnul oilor. Se spunea că dacă acestea dormeau înghesuite ar fi urmat o iarnă grea.
