În fiecare an, pe 20 iulie, Biserica ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul prooroc Ilie Tesviteanul, considerat şi mare apărător al drepturilor oamenilor. De asemenea, Sfântul Ilie este şi aducător de ploi pe pământ, prin rugăciunile sale ridicate înaintea lui Dumnezeu.
Profetul Ilie era de fel din Tesba Galaadului, localitate situată în Israelul de astăzi. Pe timpul lui, societatea civilă trecea printr-o mare criză morală. Regele evreilor de atunci, Ahab era căsătorit cu regina Izabela și promova cultul idolatru, aducând cinstire zeilor, plăsmuiri ale minţii omeneşti. Sfântul Ilie lupta pentru întărirea monoteismului, adică credinţa întru-un singur Dumnezeu.
Prorocul Ilie este cel care a cerut, pentru dovedirea existenţei reale a lui Dumnezeu, să se ridice două jertfelnice: unul de către păgânii care slujeau zeului Baal şi altul să fie construit de credincioşii Unicului Dumnezeu din ceruri.
Convenţia era să nu se folosească focul ca să se dovedească că asupra cărui jertfelnic va coborî foc din cer şi va aprinde jertfa, acela este Dumnezeu cel adevărat. La rugăciunea puternică a Sfântului Ilie a venit foc din cer asupra jertfei ridicate în cinstea lui Dumnezeu.
Sfântul Ilie este cunoscut și pentru faptul că a luat apărarea unui sărac anume Nabot, căruia regele Ahab i-a luat cu forţa o grădină cu viţă de vie, pe care o avea ca moştenire de la părinţii săi. Pe locul unde a fost omorât pe nedrept Nabot de regele Ahab, acolo şi-a găsit sfârşitul şi familia regală, în urma mustrării cu asprime din partea profetului Ilie.
Sfântul Ilie este cunoscut ca cel ce a adus prin rugăciunea sa seceta asupra poporului din Israel și apoi ploaia care a salvat poporul de la moarte de aceea el a ajuns să fie cinstit și ca cel ce aduce ploi. În Liturghier, se arată pe crestinortodox.ro, la slujba care se oficiază la vreme de secetă, întâlnim o cerere în care este redată mijlocirea Sfântului Ilie pentru ploi: „Pentru ca rugăciunile noastre să fie bine primite și precum pe Ilie, oarecând, așa să ne audă și pe noi și să ne miluiască, cu ploaie și cu bună întocmire a văzduhului, Domnului să ne rugăm“.
Irina Nicolau și Carmen Mihalache au consemnat în lucrarea „Credințe și superstiții românești” (După Artur Gorovei și Gh. F. Ciaușanu), ceea ce se spune în popor despre puterea sfântului de a aduce ploaia. Astfel, în lucrare este consemnat că „Sf. Ilie obișnuiește să iasă cu carul său, ba la plimbare, ba cu treburi de-ale casei. Carul lui e lucru sfânt, dumnezeiesc, nedat lumii să-l vadă, și de aceea, când iese, acopere cerul cu nour. Acest car, spre a nu răpaga (a aluneca) în mersul său, are pe talpa roții cuie mari ce-I slujesc la înțepenire. Aceste cuie, găurind bolta cerească, lasă să curgă ploaia”.
Din cartea a IV Regi, capitolul doi, aflăm ca prorocul Ilie, după ce a lăsat ca urmaș pe Elisei, a fost luat de un car de foc și înălțat la cer, fără a trece prin moarte.
