Proiectul „Personalități buzoiene de ieri și de azi’’ a intrat în al 8-lea an de existență. În cadrul acestui proiect, Primăria a evocat, zilele acestea, o mare personalitate buzoiană, respectiv academicianul Gheorghe Munteanu Murgoci, unul din cei mai mari geologi ai lumii.
Din 1872, când se povestește că s-ar fi născut într-o căruță ce-i ducea părinții, care erau ciobani, de la Bisoca în bălțile Brăilei, pentru a-și adăposti și hrăni oile peste iarnă, și până în 1925, când a trecut la cele veșnice, Gheorghe Munteanu Murgoci a reușit, prin munca și descoperirile sale, să devină nu doar un mare cercetător în domeniul geologiei, dar și un mare profesor, inclusiv pentru regele Carol al II-lea, fiind și autorul primei Geografii a României.
Personalitatea lunii iulie, Gheorghe Munteanu Murgoci, a fost evocată în prezența primarului Constantin Toma, inițiatorul proiectului, într-un mod emoționant de către profesorul Ana Căsuță. În fața unei săli pline, după cum relatează primarul Constantin Toma, Ana Căsuță „a reușit să ne prezinte nu doar realizările profesionale de excepție ale unui buzoian de excepție, dar să ni-l prezinte și pe bunul român Gheorghe Munteanu Murgoci, care s-a implicat total, atât în desăvârșirea României mari, cât și în așezarea țării pe drumul cel bun”.
Cine este profesoara Ana Căsuță
Publicul a aflat câte ceva și despre profesoara Ana Căsuță, cea care a ținut prelegerea despre personalitatea academicianului Gheorghe Munteanu Murgoci. Biografia personală a profesoarei Ana Căsuță, împreună cu câteva dintre preocupările sale profesionale și culturale, au fost aduse în atenția auditoriului de către istoricul buzoian Adrian Marius Nicoară. Aflăm astfel că aceasta a terminat Facultatea de Geografie și Geologie a Universității București, unde, în 1996, a susținut teza de doctorat în domeniul geologiei structurale, teza fiind despre structura geologică din regiunea râurilor Sărățel și Bălăneasa din județul Buzău și posibilitatea aparițiilor hazardului natural.
„A început o carieră didactică universitară în vremea acolo când eram comandant la acest institut de aviație, care ulterior mutându-se la Brașov, a renunțat la cariera universitară, neurmând calea Academiei de la Brașov și a intrat în domeniul mediului și protejării apelor ce a făcut să aibă la început funcții de dispecer, instructor și ulterior în domeniul auditului pe problema apelor pentru ISO 9.001, 14.001 și 45.001”, a relatat istoricul Adrian Marius Nicoară. În ceea ce privește activitatea Anei Căsuță în municipiul Buzău, istoricul a precizat faptul că este cunoscută pentru preocupările din domeniul cultural. „A tipărit în 2022, la editura Alpha MDN, volumul <Contează cu adevărat> și are un proiect mai larg cu denumirea <Pardoselile văzduhului>. A făcut să participe la Academia oamenilor de știință unde ne-am întâlnit de câteva ori în cadrul proiectelor <Valențele feminității>, unde, împreună cu președintele Fundației Institutul European pentru Cercetări Multidisciplinare, editorul Ștefan Davidescu, dumneaei a participat”, a spus istoricul buzoian.
Lucruri mai puțin știute
Profesoara Ana Căsuță și-a început discursul menționând ca necesare două aspecte ale recunoștinței. Pe de o parte, recunoștința față de oamenii care au fost – între care Gheorghe Munteanu Murgoci -, și față de oamenii care sunt, în frunte cu primarul Toma, despre care Ana Căsuță spune că „a știut să facă din grija pentru cultură, artă și știință o permanență și să organizeze pentru asta în fiecare lună câte o activitate”.
A continuat cu aspecte care îl evidențiază pe academicianul buzoian și sunt mai puțin știute, cum ar fi faptul că era considerat „cel mai de inimă om al pietrelor”, sau că a realizat o hartă a solurilor din România și prima Geografie pe care a scris-o la nivelul cerințelor din epocă, precum și faptul că a descoperit o peșteră care îi poartă numele și se află în Parcul natural Buila Vânturarița. Gheorghe Munteanu Murgoci organizează Institutul Geologic al României care avea ca scop cartarea întregii țări. Face acest lucru împreună cu profesorul Ludovic Marzec, în cadrul Institutului Murgoci conducea serviciul de Agrogeologie.
Prințul Carol al II-lea a așezat un bust în onoarea savantului în fața Institutului de Geologie. Bustul este dezvelit în 1935 și îl evocă pe Murgoci ca fiind „profesorul lui iubit, ca fiind omul care a contribuit în mare parte la formarea sa”. Murgoci și-a legat numele, împreună cu Nicolae Iorga și Vasile Pârvan, de înființarea Institutului de Studii Sud-Est Europene.
Istoricul Ioan Pelivan, care se ocupa de soarta românilor din Basarabia și de demersurile pe care le fac românii de acolo pentru unirea cu țara, aprecia la vremea respectivă faptul că Murgoci, atât la Iași, cât și în Basarabia, a adus pentru românii de peste Prut un deosebit serviciu.
Cine a fost Gheorghe Munteanu Murgoci
Ana Căsuță a inclus în discursul său mai multe citate, între care și unul dintr-o scriere, „Oaspeți de altădată”, de Octavian Moșescu, unde sunt prezentați părinții savantului, Radu și Iustina Manolache: „Eu sunt coborâtor din Bisoca și rădăcinile neamului meu sunt înfipte adânc în satele din jur. Sunt neam de mocani păstori care au trecut Carpații înainte cu câteva sute de ani. Tatăl meu cioban a plecat din Bisoca cu turma de oi, în căutare de pășune în Bălțile Brăilei. Eu sunt născut pe drum, într-o căruță, având coviltir cerul cu stele și călăuză Seaua Polară. De aceea îmi place drumeția”.
Radu Manolache era deci numele tatălui său, nume pe care învățătorul său de la Măcin l-a transformat în Munteanu, iar savantul a adăugat mai târziu la acesta și pe cel de Murgoci, după numele muntelui pe care tatăl său își mâna oile. Așa s-a ajuns la numele de Gheorghe Munteanu Murgoci.
Se știe că Murgoci a obținut licența în stiințe fizico-matematice la Universitatea București (1892-1895), din 1894 fiind asistent la catedra de mineralogie a Facultătii de Știinte a Universității București, iar în 1896 a absolvit și Școala Normală Superioară. A urmat un curs de specializare la Viena (1897-1898) și unul la Munchen (1899-1900), în 1900 obținând doctoratul în Petrografie, la Universitatea din Munchen. În 1904 efectuează o călătorie de studii de opt luni în Anglia și America ,unde a lucrat o vreme cu profesorul Hilgard din California.
A fost profesor de fizică, chimie și geografie la liceele „Petru și Pavel” din Ploiești (1902) și „Gheorghe Lazăr” din București (1908), fiind primul doctor docent universitar în mineralogie din țara noastră (1903) cu o lucrare despre chihlimbarul românesc intitulată „Zăcămintele succinului din România”.
A fost numit profesor de geologie și mineralogie la Școala Națională de Poduri și Șosele (1908) și la Catedra de mineralogie și petrografie de la Școala Politehnică din București (1920-1925), secția mine și industrii. Împreună cu Nicolae Iorga și Vasile Pârvan a înființat Institutul de Studii Sud-Est Europene.
Este autor a peste 300 de lucrări științifice și de manuale școlare, în care pentru prima oară se tratează probleme fizice și economico-geografice la scara întregului teritoriu al țării, între acestea fiind și primul manual de Geografie a României pentru clasa a IV-a de gimnaziu (în colaborare), considerat prima monografie geografică a României.
Legat sufletește de județul Buzău, a realizat cercetări privind cunoașterea rezervelor de succin (chihlimbar) de pe Valea Sibiciului, Valea Colților, Valea Boului, Valea Alunișului și alte zone din județul Buzău și a desfășurat o bogată activitate culturală, economică și sportivă, fiind unul din întemeietorii cercetășiei și ai „Societatii Turiștilor Români”, înființată în 1903 la Cătina – Buzău, prima de acest gen din România.
În 1914 și 1915, în colaborare cu inginerul O. N. Opriș, a realizat lucrarea Studii Hidrologice în jurul orașului Râmnicu Sărat, pe baza careia s-au efectuat lucrări de captare a apei potabile în zona Cacova-Răducești, pentru alimentarea cu apă a orașului.
Din 1923 a devenit membru corespondent al Academiei Române, fiind totodată, membru corespondent al academiilor din Franța, Austria și Cehoslovacia.
