Creștinii ortodocși îi pomenesc pe Sfinții Chiric și Iulita, pe Sfântul Cuvios Iosif, arhiepiscopul Tesalonicului, pe Sfântul Vladimir, luminătorul Rusiei și pe Sfântul Mucenic Lolian, iar credincioșii romano-catolici îi celebrează pe Sfântul Sfințit Bonaventura și pe Sfântul Vladimir.
- Ziua mărcii poştale româneşti
- 1497 – A început construcţia bisericii Curţii domneşti de la Piatra Neamţ, ctitorie a lui Ştefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504). Lucrările au fost finalizate la 11 noiembrie 1498.
- 1820 – S-a născut mitropolitul şi cărturarul Iosif Naniescu (Ioan Mihalache), membru de onoare al Academiei Române. (m. 26 ian. 1902)
- 1824 – A murit Radu Tempea, protopop al Braşovului, director al şcolilor ortodoxe româneşti din Transilvania (1796-1808). (n. 9 febr. 1768)
- 1902 – S-a născut chimistul Costin D. Neniţescu, membru titular al Academiei Române.
- 1943 – S-a născut tenorul Dorin Teodorescu. (m. 26 mart. 1999)
- 1953 – S-a născut actriţa Nataşa Raab-Guţul. (m. 23 oct. 2023)
- 1954 – S-a născut chimistul Marius Andruh, membru titular (din 2009), vicepreşedinte al Academiei Române (din mai 2022) şi preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Chimice a Academiei Române.
- 1958 – A apărut, la Bucureşti, revista „Luceafărul”, editată sub egida Uniunii Scriitorilor din România.
- 1959 – S-a născut actriţa Ana Ciontea.
- 1962 – Reprezentativa feminină de handbal în şapte a României a cucerit titlul suprem la cea de-a doua ediţie a Campionatului mondial, desfăşurat în ţara noastră, între 8 şi 15 iulie.
- 1964 – S-a înfiinţat, la Bucureşti, studioul cinematografic „Animafilm”.
- 1969 – A murit astronomul şi seismologul Gheorghe Demetrescu, membru titular al Academiei Române (2 iul. 1955). (n. 9/21 ian. 1885)
S-a născut la Bucureşti. Şi-a efectuat studiile liceale la Bucureşti, unde a absolvit, apoi, cursurile Facultăţii de Ştiinţe. În 1915 a devenit doctor în matematici aplicate (astronomie), cu teza „Asupra unei metode de calcul pentru prezicerea eclipselor de Soare”, potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române (1866-2003)” (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003). În perioada 1908-1923 şi-a făcut specializarea la Observatorul Astronomic din Paris, unde a desfăşurat o activitate intensă în domenii precum fotometria stelelor variabile, poziţii fotografi ce de mici planete şi comete, fizică solară, seismologie. Afl at la Paris, a elaborat o metodă originală pentru studiul unui obiectiv. A fost astronom la Observatorul Astronomic din Bucureşti (1908-1923), stagiar la Observatorul Astronomic din Paris (1908-1912), profesor de astronomie la Universitatea din Cluj (1923-1928), prim-astronom şi vicedirector al Observatorului Astronomic din Bucureşti (1928-1943), director al Observatorului Astronomic din Bucureşti (1943-1963), profesor de astronomie la Universitatea din Cluj şi profesor de astronomie şi seismologie la Universitatea din Bucureşti (1943-1962). În 1962 a fost numit profesor emerit. În anii Războiului pentru Reîntregire Naţională (1916-1918), din însărcinarea Misiunii Militare Franceze, Gheorghe Demetrescu a organizat, pentru nevoile armatei, un serviciu meteorologic. A stabilit metode de determinare a calităţii instrumentelor astronomice, a elementelor unei eclipse, a hipocentrului unui cutremur ş.a. A studiat mişcarea cometei Halley, a descoperit mai multe stele variabile, cărora le-a stabilit curba de lumină, a studiat protuberanţele şi coroana inferioară a Soarelui cu ocazia eclipsei totale din 17 aprilie 1912, a participat la instalarea şi reglarea lunetei Gauthier-Prin la Observatorul din Bucureşti (1924-1926), a realizat cel dintâi catalog stelar, care cuprinde 212 stele variabile, şi a avut contribuţii substanţiale la întocmirea catalogului de stele slabe (1954). I se datorează descoperirea asteroidului nr. 1188, denumit ulterior „Terentia” (1915), indică sursa citată mai sus. În 1935 a creat, la Observatorul Astronomic din Bucureşti, o secţie seismologică. Din iniţiativa sa, a fost înfiinţată pe tot teritoriul României prima reţea de staţii seismice: la Focşani şi Bacău (1942), Câmpulung-Argeş (1943), Iaşi (1951), Vrâncioaia (1952). A stabilit fundamentele existenţei focarelor seismice de profunzime mare şi a atribuit focarului seismic din Vrancea profunzimea de 150 km. A publicat numeroase studii privind rezultatele cercetărilor sale, dintre care amintim: „Instrucţiuni practice de meteorologie. Table pentru reducerea observaţiilor” (1917), „Distanţele cereşti şi structura Universului” (1924, în colab.), „Organizarea unui serviciu seismologic în România” (1934), „În jurul cutremurului de la 10 noiembrie 1940” (1941), „Elemente de dinamică stelară” (1967, în colab.), „Galaxii în Univers” (1967, în colab.) etc. A fost preşedinte al Comitetului Naţional Român de Geodezie şi Geofizică şi al Consiliului Naţional Român de Astronomie. Membru corespondent (2 nov. 1948), apoi membru titular (2 iul. 1955) al Academiei Române. A încetat din viaţă la Bucureşti. - 1992 – A murit economistul Vasile Malinschi, membru titular al Academiei Române. (n. 1 mai 1912)
- 1992 – Au fost stabilite relaţii diplomatice între România şi Kazahstan.
- 1994 – Reuniunea la nivel de şefi de guvern ai statelor membre ale Iniţiativei Central-Europene (ICE), la Triest (Austria, Italia, Bosnia şi Herţegovina, Cehia, Croaţia, Macedonia, Polonia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria) şi a celor patru ţări cu statut de membre asociate (România, Bulgaria, Belarus, Ucraina). Prim-ministrul Nicolae Văcăroiu a anunţat intenţia României de a accede de la statutul de stat invitat la cel de membru cu drepturi depline.
- 1999 – Vizita la Bucureşti a comandantului suprem al forţelor NATO, generalul Wesley Clark.
- 2005 – Inaugurarea Parcului Naţional Munţii Maramureşului, la Baia Mare.
- 2010 – Aurel Vainer (1932-2021) a fost reales preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România (FCER), la cel de-al doilea Congres al FCER. (preşedinte al FCER din 2005; reales la 26 iul. 2016)
- 2020 – Preşedintele Klaus Iohannis a anunţat că starea de alertă legată de pandemia de COVID-19 va fi prelungită cu 30 de zile.
S-a născut la Bucureşti. Şi-a efectuat studiile liceale la Bucureşti, unde a absolvit, apoi, cursurile Facultăţii de Ştiinţe. În 1915 a devenit doctor în matematici aplicate (astronomie), cu teza „Asupra unei metode de calcul pentru prezicerea eclipselor de Soare”, potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române (1866-2003)” (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003). În perioada 1908-1923 şi-a făcut specializarea la Observatorul Astronomic din Paris, unde a desfăşurat o activitate intensă în domenii precum fotometria stelelor variabile, poziţii fotografi ce de mici planete şi comete, fizică solară, seismologie. Afl at la Paris, a elaborat o metodă originală pentru studiul unui obiectiv. A fost astronom la Observatorul Astronomic din Bucureşti (1908-1923), stagiar la Observatorul Astronomic din Paris (1908-1912), profesor de astronomie la Universitatea din Cluj (1923-1928), prim-astronom şi vicedirector al Observatorului Astronomic din Bucureşti (1928-1943), director al Observatorului Astronomic din Bucureşti (1943-1963), profesor de astronomie la Universitatea din Cluj şi profesor de astronomie şi seismologie la Universitatea din Bucureşti (1943-1962). În 1962 a fost numit profesor emerit. În anii Războiului pentru Reîntregire Naţională (1916-1918), din însărcinarea Misiunii Militare Franceze, Gheorghe Demetrescu a organizat, pentru nevoile armatei, un serviciu meteorologic. A stabilit metode de determinare a calităţii instrumentelor astronomice, a elementelor unei eclipse, a hipocentrului unui cutremur ş.a. A studiat mişcarea cometei Halley, a descoperit mai multe stele variabile, cărora le-a stabilit curba de lumină, a studiat protuberanţele şi coroana inferioară a Soarelui cu ocazia eclipsei totale din 17 aprilie 1912, a participat la instalarea şi reglarea lunetei Gauthier-Prin la Observatorul din Bucureşti (1924-1926), a realizat cel dintâi catalog stelar, care cuprinde 212 stele variabile, şi a avut contribuţii substanţiale la întocmirea catalogului de stele slabe (1954). I se datorează descoperirea asteroidului nr. 1188, denumit ulterior „Terentia” (1915), indică sursa citată mai sus. În 1935 a creat, la Observatorul Astronomic din Bucureşti, o secţie seismologică. Din iniţiativa sa, a fost înfiinţată pe tot teritoriul României prima reţea de staţii seismice: la Focşani şi Bacău (1942), Câmpulung-Argeş (1943), Iaşi (1951), Vrâncioaia (1952). A stabilit fundamentele existenţei focarelor seismice de profunzime mare şi a atribuit focarului seismic din Vrancea profunzimea de 150 km. A publicat numeroase studii privind rezultatele cercetărilor sale, dintre care amintim: „Instrucţiuni practice de meteorologie. Table pentru reducerea observaţiilor” (1917), „Distanţele cereşti şi structura Universului” (1924, în colab.), „Organizarea unui serviciu seismologic în România” (1934), „În jurul cutremurului de la 10 noiembrie 1940” (1941), „Elemente de dinamică stelară” (1967, în colab.), „Galaxii în Univers” (1967, în colab.) etc. A fost preşedinte al Comitetului Naţional Român de Geodezie şi Geofizică şi al Consiliului Naţional Român de Astronomie. Membru corespondent (2 nov. 1948), apoi membru titular (2 iul. 1955) al Academiei Române. A încetat din viaţă la Bucureşti.
