Astăzi creștinii îl prăznuiesc pe Sfântul ocrotitor al Buzăului, Sfântul Sava. Cel mai vechi act de identitate pentru vechimea oraşului Buzău este „Martirologiul Sfântului Sava, la anul 372, luna aprilie, ziua 12“. Prin acest document istoric, „Martirologiul Sf. Sava“, noi am fost cunoscuţi în Europa şi în Asia încă din secolul IV, ca popor, biserică şi istorie românească.
„Eu întotdeauna asociez oraşul Buzău cu numele Sf. Sava. Oriunde în lume se vorbeşte despre Buzău, acolo este şi duhul de rugăciune şi de binecuvâtare al Sf. Mucenic Sava”, spune în cartea sa „Convorbiri amprentate” pr. prof Mihail Milea despre sfântul de numele căruia se leagă și Fundația pe care a înființat-o și care ocrotește zeci de bătrâni aflați în dificultate la bătrânețe.
„Prin toate aşezămintele sociale şi culturale întemeiate cu ajutorul lui Dumnezeu, care este mare, în cinstea Sf. Sava de la Buzău, am dorit să-l facem cunoscut pe Sf. Sava cât mai mult. Acest tânăr martir, Sava, ne este pentru fiecare un model de credinţă, jertfă, curaj şi de slujire lui Dumnezeu”, mai spune preotul în lucrarea sa.
În anul 1996, Episcopia Buzăului şi Vrancei, în parteneriat cu Prefectura, Consiliul Judeţean şi Primăria municipiului Buzău, a hotărât ca ocrotitorul spiritual al meleagurilor buzoiene să fie Sf. Mucenic Sava. Cu acest prilej s-a organizat un simpozion ştiinţific unde au fost invitaţi ierarhi, academicieni, profesori de teologie şi istorie şi alte personalităţi din ţară.
Cine a fost Sfântul Sava
Tot în această lucrare preotul dă mărturie că acest Sfânt s-a născut în anul 334 pe meleagurile Buzăului, aproape de cetatea Berca, dintr-o familie de creştini care aveau rude în Cezareea Capadociei, în Asia Mică. Sf. Vasile cel Mare, care era arhiepiscop în Cezareea Capadociei, în secolul IV, era rudă apropiată cu familia Sf. Mucenic Sava. În „Actul martiric“, episcopul român Betranion, care îşi avea reşedinţa în cetatea Tomis (denumire veche a oraşului Constanţa, situat pe malul Mării Negre), a făcut o frumoasă descriere a profilului moral şi religios al Sfântului Sava: „Era blând, drept în credinţă, evlavios, simplu la cuvânt, bogat în cunoştinţe, vorbind frumos despre adevăr, făcând să tacă idolatrii, fără să se semeţe; se purta cuviincios, liniştit şi calm la cuvânt şi foarte râvnitor la tot lucrul cel bun…“.
Sf. Sava a trăit până la vârsta de 38 de ani când a fost martirizat, mai spune preotul Mihail Milea, care precizează și că sfântul a avut un bun duhovnic , pe Sansala. În timpul persecuţiei regelui got Athanaric din anul 372, atât preotul Sansala, cât şi cântăreţul bisericii sale, Sava, au fost prinşi şi chinuiţi pentru Hristos . Apoi, preotul a fost eliberat, iar Sava a fost înecat în râul Buzău, la 12 aprilie 372. Părintele său duhovnicesc i-a luat sfintele moaşte şi, cu sfatul prezbiterilor din Dacia, le-a trimis pe ascuns la episcopul Ascholius, în sudul Dunării, iar de aici, în Capadocia.
„În secolul IV, meleagurile Buzăului erau stăpânite de către goţi – un popor migrator de neam germanic cu reşedinţa provizorie la Pietroasele. Goţii, ca religie, erau păgâni. Conducătorul lor, Atanaric, a dat o lege ca toţi creştinii de pe meleagurile Buzăului să se lepede de Hristos şi să revină la religia păgână. Sava, ca şi mulţi alţi creştini, s-au împotrivit şi au apărat ortodoxia credinţei creştine cu preţul vieţii lor. După ce a fost torturat în chinuri groaznice, Sf. Sava a fost înecat în apele Buzăului, chiar în săptămâna de după Paşti, pe data de 12 aprilie, anul 372. Moaştele lui, adică trupul lui înmiresmat prin lucrarea Sf. Duh, a fost cerut de Sf. Vasile cel Mare, arhiepiscop în Cezareea Capadociei, localitate din Turcia de astăzi, pentru a fi depus în catedrala sa episcopală”, a mai scris în cartea sa preotul Milea.
