Scriitori pe aripi de nemurire – Grigore Radu Stănescu

Traian Gh. CRISTEA

O voce venită din templul eternităţii ne susură în auzul amintirii: „Scriind, am impresia că dărui şi mă dărui celor care mă vor citi acum şi celor care vor veni după mine. O carte nu este un simplu  obiect, este miez de inimă, de experienţă, de lumină, de viaţă”. A cui să fie oare vocea?

Este confesiunea de credinţă a unuia dintre scriitorii valoroşi din  Râmnicului Sărat, scriitor care şi-a câştigat dreptul la nemurire; este, în acelaşi timp, şi vocea profesorului Grigore Radu Stănescu. Preţuirea acestei personalităţi în pofida trecerii timpului o confirmă scrierile sale care continuă să adie când miresme de pelin, când de brad, când lumini de spirit cristalin. Citindu-i cărţile, simţim cum din livada paginilor respiră îndemnul la trăiri înalte, la îmbrăţişarea adevărului călăuzitor de spirit justiţiar.

Dincolo de marasmul acestor vremuri, contactul cu opera scriitorului amintit ne dăruie adierea stenică a zâmbetului ironic, izvorât din epigrame, fabule, comedii menite să ne ferească de plăgile neomeniei, minciunii, răutăţii. Sau ne plimbă cu smerenie prin frânturi din zbuciumata istoriei  ţinutului în care azi respirăm. Căci un scriitor este cu adevărat valoros, dacă reuşeşte să captiveze cititorul din toate timpurile prin sugerarea seducătoarelor profunzimi.

Amintim că acest OM al cărţilor scrise şi nescrise de el n-a dus lipsă nici de aprecierile contemporanilor săi, nici de ale cititorilor de astăzi. Cândva, cunoscutul scriitor Florentin Popescu nota despre volumele semnate de Gr.R. Stănescu: „Sunt realizate cu o deplină stăpânire a mijloacelor literare şi stilistice, subliniind faptul că pe lângă talent şi un bagaj cultural remarcabil (…) Domnul Grigore Radu Stănescu este un scriitor merituos care, prin creaţiile sale de până acum (2010, n.a.), a făcut  dovada unui talent original şi a unei seriozităţi aflate dincolo de orice îndoială”.

Volumele de poezii, romanele, operele dramatice, epigramele, articolele publicate atestă un creator complex, ancorat în problematica tim-pului în care a trăit. Confirmă talentul și dăruirea acestui scriitor cărţile publicate dintre care amintim doar câteva: „O istorie a Rîmnicului Sărat”, „Tranzitivita”, „Alexandru Sihleanu – omul și opera”, „Papirusuri scânteind printre rafturi”, „Răsărit de lacrimă”, „Douăzeci de poeezii pentru cei mai mici copii”, „Fals tratat de respirație, moțiunea de cenzură”.

Lectura cărților acestui autor ne aminteşte de cuvintele Annei Quindlen, care produc vibrații duioase în sufletul nostru: „Cărțile sunt și avionul, și trenul, și drumul. Cărțile sunt destinația și călătoria. Cărțile înseamnă acasă”.

E bine de știut că Grigore Radu Stănescu rămâne pomul roditor din livada creației literare de aici, din geana Râmnicului Sărat și de pretutindeni, oferindu-ne în dar opere cu arome vindecătoare de urât, cu miresme de spirit cristalin, cu nostalgii și tulburătoare adieri din nuferii istoriei.

Despre proza publicată în timpul cât a trăit  s-au emis judecăţi de valoare corecte, stimulându-i entuziasmul scrierii cărţilor curajoase, bine primite de publicul cititor. Să amintim numai romanul satiric „Tranzitivita”, despre care Rodica Briceag scria în 2002: „Acţiunea dinamică, incitantă, este susţinută ca într-o operă dramatică. Autorul împleteşte cu naturaleţe comicul de situaţie cu cel de caracter, dă nume sugestive personajelor, reuşind să realzeze adevărate tipuri umane. Stăpân pe arta naraţiunii, dar şi pe cea a dialogului firesc, aproape oral, scriitorul a adăugat literaturii postrevoluţionare un roman singular”. („Vestitorul de Râmnic”, 2002)

Opiniile unor prestigioase personalităţi scriitoriceşti, realizate în urma analizelor critice, corecte, au lăsat indiferente filialele Uniunii Scriitorilor din România, dar nu a putut opri succesele dobândite de către scriitor în urma diferitelor con-cursuri la care operele acestuia au fost răsplătite cu premii şi diplome.

Considerăm că oglinda fidelă a spritului stelar pe care l-a manifestat   Gr. R. Stănescu cât a trăit, a fost şi poezia. Citirea  versurilor lui Gr. Radu Sănescu, realizată nu pe diagonală, ci pe verticala profunzimii, ne oferă radiografia sensibilităţii unui  lirism aparte. Simţim aerul oxigenat al unei originalităţi care ne emoţionează, invitându-ne la meditaţie. Vă propun numai versurile unui poem tanka: „Murmur de doină / pe foșnetul funzelor / șoapte de noapte – / dincolo de ferestre / chipul lui Eminescu”. Este semnul reverberaţiei adânci pe care spiritul naturii o produce eului liric.

Destăinuirea unui crez poetic emoţionant ne poate oferi pecetea nobiliară a unui poet autentic. Iat-o în versurile acestea: „Să nu mă fi născut era mai bine? / O, Doamne! Numai tu le ştii pe toate. / Sunt fericit că am crezt în tine / Şi am slujit CUVÂNTUL, cât se poate”.

O datorie de conştiinţă ne îndeamnă să mărturisim faptul că de Grigore  Radu Stănescu ne-au legat nu afaceri şi nici măguliri reciproce, ci o prietenie bazată pe cultul cărţii. Discutam teme din domeniul literaturii, filozofiei, sociologiei. L-am cunoscut aşadar nu la chefuri, sindrofii, ci prin intermediul lecturii. I-am recitit cu atenţie cărţile, articolele pe care niciodată nu şi le-a ridicat în slăvi, nu şi le-a fluturat cu infatuare, folosindu-se de prilejuri oportune popularizării. Mi-am dat seama astfel de nobleţea, sobrietatea caracterului său din conţinutul propriilor opinii bine echilibrate şi cu decenţă expuse.

Abia după apariția cărţii „Oamenii adevăraţi nu mor niciodată” (autor Floarea Stănescu, Ed. RAFET, 2017), ne-am dat seama de adevăratele dimensiuni culturale, morale şi creatoare de care dispunea acest scriitor râmnicean.

Fac precizarea că omagierea scriitorilor merituoşi este o datorie de onoare pentru urmaşi. Insă validarea cărţilor semnate de ei nu o face decât lectura atentă a operelor de către cititorii din posteritate, lectură care le asigură indubitabil, perenitatea.