Astăzi, creștin-ortodocșii sărbătoresc „Izvorul tămăduirii”, o mare sărbătoarea închinată Maicii Domnului. Este o sărbătoare a creștinătății care face parte din seria celor închinate Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu.
Nu are dată fixă, fiind trecută în calendar în vinerea din Săptămâna Luminată. În această zi, în toate bisericile se oficiază slujbe de sfinţire a apei, Aghiasma Mică. Credincioşii au mers în această zi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei, cunoscută şi sub numele de Aghiasma Mică, ce poate fi băută tot timpul anului, spre deosebire de apa de la Bobotează. Aceasta din urmă se numește Aghiasma mare și obișnuiește să sa bea timp de opt zile în șir, începand din ajunul Bobotezei, până la 13 ianuarie.
În această zi, de „Izvorul tămăduirii”, după Sfânta Liturghie, în biserici, şi uneori la fântâni şi izvoare, se săvârşeşte slujba sfinţirii apei, cunoscută şi sub numele de Aghiasma Mică, după o rânduială specială. În unele părţi din ţară, astăzi, preoţii merg şi stropesc casele credincioşilor cu această apă sfinţită. Aghiasma Mică poate fi băută tot timpul anului.
Sărbătoarea aminteşte de o minune petrecută în apropierea Constantinopolului. Conform tradiţiei, Maica Domnului i-a descoperit împăratului Leon cel Mare (457-474), înainte de urcarea sa pe tron, un izvor cu apă vindecătoare.
Împăratul Leon, mergând printr-o pădure, a întâlnit un orb rănit care îşi căuta drumul. Leon l-a luat de mână ca să-l conducă, dar, la cererea orbului de a-i da apă, a plecat să caute. Negăsind, a auzit glas Maicii Domnului care i-a indicat locul unde va găsi apă pentru a potoli setea orbului şi pentru a-i unge ochii lipsiţi de vedere. Urmând cele auzite, Leon a găsit izvorul, care s-a dovedit a fi tămăduitor. Orbul şi-a astâmpărat nu numai setea, dar şi-a recăpătat şi vederea. După ce a ajuns împărat, Leon a ridicat în acel loc o biserică, iar cu apa acelui izvor s-au vindecat mulţi bolnavi de-a lungul timpului.
Mai târziu, împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-ar fi vindecat după ce ar fi băut apă din acest izvor. Ca semn de mulţumire, el a construit o biserică şi mai mare. Această biserică a fost distrusă de turci în 1453, la căderea Constantinopolului.
Tradiția spune că fântânile sfințite de Izvorul Tămăduirii nu seacă în perioadele fără ploi.
În unele zone ale țării, la Izvorul Tămăduirii, tinerii adolescenți fac legământul juvenil prin care tinerii se legau veri, frați de cruce etc. și se întâlneau anual ori după căsătorie, la Rusalii.
Conform prof. univ. dr Ion Ghinoiu, în unele zone etnografice, ceremonia se repeta an de an, la aceeași dată, până la intrarea în joc a fetelor însurățite și a băieților înfârtățiți. După încheierea solemnă a legământului, copii, dar și oameni maturi își spuneau până la moarte „surată”, „vere”, „fârtate”, „verișoară”, comportându-se unul față de altul precum adevărați frați și surori.
