Lecție de demnitate și libertate, oferită de elevii Colegiului Național „B.P. Hasdeu”

Astăzi fost o zi importantă pentru Muzeul Județean Buzău, care a fost gazdă a unui eveniment dedicat comemorării victimelor comunismului în România, un eveniment pe care l-a organizat împreună cu Muzeul Ororilor Comunismului din România și Colegiul Național „B.P. Hașdeu”, Buzău, prin intermediul doamnei profesor Năstasoiu Elena. S-au alăturat evenimentului în calitate de invitații: director Alexandru Groza și  Irina Hasnaș-Hubbard din cadrul Muzeului Ororilor Comunismului în România și Tudor Călin Zarojanu, jurnalist, autor al lucrării „Seniorul Corneliu Coposu”. Lucrările  au fost conduse de dna Năstăsoiu Elena, cadru didactic specializarea Istorie, în cadrul Colegiului Național „B. P. Hasdeu” Buzău.

Profesoara de istorie Elena Năstăsoiu a oferit o lecție de demnitate și libertate elevilor săi, dar și tuturor buzoienilor care au fost interesați de evenimentul organizat  astăzi de cadrul didactic în colaborare cu Muzeul Județean Buzău. Este vorba despre dezbaterea „Comemorare victime ale regimului comunist. Ion Mihalache și Iuliu Maniu. Închisoarea tăcerii-Râmnicu Sărat”, la care au participat elevii clasei 11 I ai Colegiului Național  B. P. „Hasdeu”, cei care au și lucrat, sub îndrumarea cadrului didactic buzoian,  o serie de planșe în care au așternut fotografii și idei despre subiectul dezbătut: sistemul carceral pentru comemorarea victimelor regimului comunist în România.

Efortul lor a fost apreciat atât de directorul Muzeului Județean Buzău, Daniel Costache, cât și de directorul Muzeului Ororilor Comunismului în România,Alexandru Groza, care a spus: „modul în care ați făcut aceste planșe, denotă că vă puneți problema, întrebați, sunteți curioși să aflați mai multe despre sistemul carceral, ce a fost, ce a însemnat, care a fost impactul regimului comunist. Este important  că voi sunteți aici într-o zi de sâmbătă să comemorăm un moment tragic în fond: doi dintre făptuitorii României, cei care au pus bazele unui stat, au fost distruși de către regimul comunist de teama regimului de a fi înlăturat de oameni mult mai competenți”.

„Istoria este viață, cum spunea academicianul Ion Aurel Pop, și ca urmare aveți nevoie de lecții de viață, iar demersul educațional de astăzi se convertește în a fi o lecție de viață. Ca și profesor îmi îndeplinesc rolul din comunitatea din care fac parte în lecția educației copiilor. Alături de colegii mei ne propunem să vă educăm pentru a fi demni, iar demnitatea trebuie înțeleasă și în sensul valorii libertății”, a spus celor prezenți profesoara Elena Năstăsoiu. Citându-l pe Ion Diaconescu, fost deținut politic la închisoarea din Râmnicu Sărat, profesoara Elena Năstăsoiu  a afirmat  despre libertate că „ne ajută să ne realizăm ca oameni, să ne mântuim și să ne apropiem de Dumnezeu”. Cadrul didactic a subliniat faptul că activitatea de astăzi  a reprezentat, „pe de o parte, o obligație față de voi, tânăra generație, de cunoaștere și perfectare, iar pe de altă parte, o datorie sfântă față de eroii închisorilor comuniste”. Profesoara Colegiului „B. P. Hasdeu” a făcut apoi o prezentare a sistemului carceral din perioada comunistă și a personalităților care au  făcut detenție în acea perioadă în închisoarea de la Râmnicu Sărat.

„Închisoarea Râmnicu Sărat, acest iad carceral din România” și eroii Ion Mihalache și Iuliu Maniu

 „Sistemul carceral din România a cuprins aproape 300 de locuri de detenție pornind de la închisori publice, locuri de deportare, locuri de anchete, sedii de securitate, colonii de muncă.

Închisoarea Râmnicu Sărat, acest iad carceral din România, a reprezentat un experiment de exterminare”, a spus cadrul didactic care a făcut apoi referire la personalitatea lui Ion Mihalache, una dintre victimele acestui sistem. „Cine a fost Ion Mihalache? A contribuit la făurirea democrației interbelice, a luptat pentru ridicarea culturală, socială și economică a țării, iubitor și purtător să spunem al costumului popular, luptător pe front, ministru, parlamentar, președinte al Partidului Țărănesc, dar și vicepreședinte și președinte al Partidului Național Țărănesc. A fost și erou pentru că nu s-a dezis de crezul său politic și a ales să sufere, să moară, oferind o lecție de demnitate. A murit în noaptea de 5-6 februarie 1963, ca un joc al sorții, la 10 ani după moartea lui Iuliu Maniu, dăruitor de spirit românesc, a contribuit în mod decisiv la făurirea României Mari, fiind așadar făuritor de neam”, a afirmat profesoara Elena Năstăsoiu.

Despre regimul de exterminare din închisoarea Râmnic

„Închisoarea de la Râmnicu Sărat a funcționat ca și închisoare politică în perioada regimului comunist în perioada 1947-1963 și a surprins prin izolarea absolută la care deținuții au fost supuși. Sunt mărturii cutremurătoare despre programul draconic. De la 5 dimineața până la orele 22.00, deținuții nu aveau voie să se așeze pe pat, trebuiau să stea cu fața îndreptată numai spre ușă, pentru a putea fi supravegheați permanent. Vorbim despre foamete, despre frig, despre un comandant extrem de nemilos, Vișinescu, care din nefericire avea să fie condamnat mult prea târziu pentru crimele săvârșite. Asistența medicală aproape nu exista, injecțiile se făceau direct prin pantaloni, iar medicamentele erau împinse cu vârful bocancului spre deținuți.

Au încercat să supraviețuiască și să-și salveze mintea și sufletul și într-un fel sau altul închisoarea le-a binecuvântat apropierea de Dumnezeu, i-a mântuit și i-a făcut mai buni. Acești deținuți politici sunt de fapt eroi. Mulți dintre ei eroi necunoscuți. Sunt lecții de viață. Așadar, dragii mei, învățați aceste lecții, învățați să vă iubiți eroii, acești eroi din închisorile comuniste pentru care încercările amare au devenit binecuvântări”, a mai spus cadrul didactic Elena Năstăsoiu.

 Ce a însemnat regimul comunist în România

În calitate de gazdă a evenimentului, directorul Muzeului Județean Buzău, Daniel Costache,  a adresat câteva cuvinte de mulțumire celor prezenți la acest important eveniment atât pentru colaborarea foarte frumoasă cu Colegiul Național „B.P. Hasdeu”, dar și colegilor de la Muzeul Ororilor Comunismului din România.

Regimul comunist în România, a spus directorul Daniel Costache, „a însemnat o plagă socială, culturală, economică și politică”, subliniind faptul că astăzi când oamenii se raportează la perioada comunistă  se poate observa cum se diferențiază niște markere: „de la <a fost bine pentru că aveam toate cele> până la <nu a fost bine, pentru că nu s-a făcut nimic, nu a fost bine pentru că oameni nevinovați au plătit cu viața>”. Directorul Muzeului Județean a adus în atenția elevilor și câteva întrebări care ar trebui să-i preocupe și pentru care trebuie să facă diferențierea în răspunsuri: Ce a însemnat regimul comunist în România? De se s-au întâmplat ororile comuniste? Cum ne-au influențat cele întâmplate atunci viața din zilele de astăzi?.

 „În momentul în care vorbim despre victime, despre atrocități – și m-am uitat la planșele pe care voi le-ați realizat și o să ni le prezentați astăzi -, când spui că a fost bine sau că nu a fost bine, trebuie să pui în balanță; în momentul când ai de-a face cu tortura, cu moduri dintre cele mai abominabile de a reduce oamenii la tăcere, nu ai ce să pui în balanță ca să se echilibreze.

Mă bucur să mergeți la unul dintre colegiile naționale care pune accent pe acest lucru. Știu că dna profesoara Năstăsoiu face multe activități de acest gen. Este bine să învățăm din ele. Este bine să învățați să vă raportați la ele. Și mult mai mult important este să învățați din trecutul lor (n.r. eroilor), din viața lor, ca să evităm să ni se întâmple și nouă și mai ales vouă, cei care veniți din urmă. Ceea ce s-a întâmplat la Râmnicu Sărat, la Aiud, la Gherla,la Sighet, nu sunt altceva decât niște strigăte de ajutor ale poate ultimilor intelectuali, cu adevărat patrioți români pe care acest regim avea să-i reducă la tăcere și nu oricum, în chinuri”, a spus directorul Muzeului Județean Buzău.

Despre regimul comunist  ca un „regim profund genocidal” a amintit și directorul Muzeului Ororilor Comunismului în România. El a spus printre altele în cuvântul său: „Regimul comunist a fost un regim profund genocidal, determinat să elimine orice formă de rezistență, un genocid îndreptat împotriva propriului popor. Această trăsătură genocidală nu s-a temperat de-a lungul anilor. Nu putem spune că după 1964, odată cu declarația de așa-zisă independență, pe care a făcut-o Gheorghe Gheorghiu Dej.

A fost un act prin care Gheorghe Gheroghiu Dej vroia să se consolideze în bine în plan ideologic și pragmatic cu statele din Vest. De fapt, satul a rămas în continuare un stat stalinist bazat pe teroare, chiar dacă a fost făcută amnistie și oamenii au ieșit din pușcării”.  Mai multe amănunte aici