Botezul Domnului, sau Boboteaza cum este cunoscută popular, se prăznuieşte în fiecare an la 6 ianuarie – în amintirea botezului Mântuitorului Iisus Hristos în râul Iordan de către Sfântul Prooroc Ioan şi a Arătării Preasfintei Treimi – și ocupă un loc special mai ales în viaţa oamenilor de la sate. În ajunul sărbătorii, adică pe data de 5 ianuarie, credincioşii postesc şi se pregătesc într-un mod special pentru a întâmpina marele praznic. Ei primesc preotul cu „botezul” sau cu „Iordanul”, pentru a le binecuvânta locuinţele şi gospodăriile cu Agheasmă Mare. Cu apa sfințită în ziua de Bobotează, pe care o țin la loc de cinste, creștinii o iau pe nemâncate, având un rol purificator şi sfinţitor.
De Bobotează sunt organizate o serie de datini şi obiceiuri ce au rolul de a da o aură aparte acestui praznic împărătesc. La Buzău, una dintre tradiții o constituie aruncarea Crucii în apa râului în care a fost martirizat Sfântul Sava. Și anul acesta se împlinesc 1.650 de ani de la martiriul sfântului ocrotitor al buzoienilor.
Aruncarea crucii în râu are semnificația intrării Domnului în Iordan, botezul şi sfinţirea apelor. Există credinţa populară că acela care va scoate crucea din apă va fi ferit de boli de-a lungul întregului an.
Oamenii stropesc vitele şi hrana lor sau „botează” sămânţa care va fi semănată pentru purificare. În Bărăgan există obiceiul botezării cailor, rar întâlnit prin alte părţi. În Buzău, tradiţia stropirii animalelor cu agheasmă rezistă doar în comuna Smeeni, unde caii sunt sursa de trai pentru mulţi gospodari. În pandemie, doar în satul Călţuna s-a mai ţinut Botezul Cailor. De când se ştiu, în ziua în care creştinii sărbătoresc Boboteaza, localnicii din Smeeni îşi duc şi caii la biserică pentru a fi stropiţi cu apa sfinţită.
Un alt obicei păstrat mai ales la sat este acela ca la sfinţirea caselor şi creştinilor de către preot, fetele să fure fire de busuioc din găleata cu agheasmă, ca să le pună la cap şi să-şi viseze ursitul. În acelaşi scop, fetele, văduvele şi flăcăii tomnatici iau un fir de busuioc de la preot, îl leagă cu aţă, lână sau mătase roşie şi îl poartă cu ei pentru a fi ocrotiţi.
