Cultură

Ie de peste 100 de ani, în colecția de costume populare a Muzeului de Etnografie Casa „Vergu Mănăilă”

Muzeul de Etnografie  Casa „Vergu Mănăilă” găzduiește o interesantă colecție de costume populare. O astfel de piesă interesantă este o ie care a depășit centenarul ca vechime, din satul Jurubești, comuna Lopătari, care a intrat în patrimoniul Muzeului de Etnografie în anul 1970.

„Din informațiile existente, ia a fost creată în anul 1915, fiind destinată utilizării în zilele de sărbătoare, împreună cu poalele, fota și betele. Pentru realizarea iei a fost folosită pânza de bumbac țesută în casă, iar pentru decorarea acesteia, arnici de culoare grena, paiete și mărgele galbene. Cele mai multe dintre motivele decorative care înfrumusețează ia sunt geometrice, însă pe piept și la terminațiile mânecii, poate fi observat și motivul fitomorf stilizat al <crenguței>. Pentru realizarea motivelor decorative au fost folosite diferite tipuri de cusături: <punctul mocănesc>, <punctul muscă> și <ajurul>. În ceea ce privește croiala, ia prezentată face parte din tipul cămășii încrețite în jurul gâtului. Conform Olgăi Horșia, în zona etnografică a Buzăului, cămășile derivate din tipul cămășii încrețite în jurul gâtului pot fi încadrate în trei subtipuri: cămașa mocănească; cămașa încrojneată și cămașa fără altiță”, infomează specialiștii Muzeului de Etnografie  Casa „Vergu Mănăilă”.

Ei oferă explicații detaliate despre cele trei subtipuri de cămașă în speranța că vor stârni interesul buzoienilor de a afla mai multe informații trecând pragul muzeului pentru a admira frumoasele cămăși din zona etnografică a Buzăului și pentru a sta de vorbă cu specialiștii despre portul popular. „Cămașa mocănească este specifică portului popular din zona de nord a județului Buzău. Motivele ornamentale utilizate pentru înfrumusețare erau dispuse pe părțile cele mai expuse ale cămășii: pe piept și spate, având denumirea de „table”, și pe mâneci. Mânecile erau compuse din trei registre decorative: <altița>, <încrețul> și <râurile>, așezate drept sau <în chez>, adică oblic. Cămașa încrojneată reprezintă al doilea subtip de cămașă din zona etnografică a Buzăului. Acesta cuprindea o arie mare, ajungând până în zona de câmpie. Cămașa încrojneată și cămașa mocănească aveau același croi, iar motivele ornamentale erau de dimensiuni mari: geometrice, florale sau zoomorfe. Denumirea acestui subtip de cămașă provine de la dispunerea circulară a motivelor ornamentale peste piept și spate, într-un mod similar crojniei, legătura purtată peste piept pentru transportarea lemnelor. În fine, al treilea subtip de cămașă, cămașa fără altiță, era întâlnit cu precădere în sudul zonei etnografice a Buzăului. Cămașa fără altiță era folosită mai mult ca piesă vestimentară pentru lucru și era decorată cu motive ornamentale simple, dispuse în șiruri verticale pe piept și pe mâneci și cusute cu lână sau arnici”, sunt explicațiile oferite de specialiștii Muzeului de Etnografie  Casa „Vergu Mănăilă”.

Articole similare

error: Continut protejat!!