Demersul nostru are ca suport documentar memorii ale primului rege al României, Carol I, o sursă credibilă, deoarece s-au  consemnat cu fidelitate şi momente ale vizitelor sale în Buzău şi la Râmnicu Sărat.

Cu titlul „Călătoria prin Moldova (1866)”, s-a notat: „Dimineaţa la 11, prinţul Carol pleacă de la Cotroceni, unde veniseră şi miniştrii ca să-şi ia ziua bună. Întâia zi a călătoriei merge prin Ploieşti până la Buzău (…) Buzăul e aşezat la poalele ultimelor ramuri ale Carpaţilor, lângă râul cu acelaşi nume. Oraşul e mic, 11.000 de locuitori, şi numai reşedinţa episcopală şi seminarul alcătuiesc un bloc mai arătos de clădiri, care însă nu se disting nici prin stil (biserica se zice a fi clădită pe la 1700 şi restaurată la începutul acestui veac), nici nu sunt prea bine întreţinute. Pentru prinţ s-a pregătit un apartament în palatul episcopal. După un serviciu divin în biserică, oficiat de episcop, se ia prânzul (40 tacâmuri). Fireşte, toţi fruntaşii oraşului şi împrejurimilor iau parte la acest prânz”.

10 (22) august – „Dimineaţa, pe la ora 7, prinţul Carol vizitează mai întâi un spital (Gârlaşi, n.n.), apoi şcolile şi penitenciarul; şi aceste clădiri sunt într-o stare foarte rea. Oraşul însuşi e alcătuit numai din case mici şi joase, împresurate, cele mai multe, de grădini necultivate, uscate de arşiţa soarelui. Străzile neregulate şi strâmbe sunt, în cea mai mare parte, nepavate. În piaţă atârnă, în arşiţa soarelui, carnea de vânzare; alături, zac grămezi de peşti şi legume, mai ales ceapă şi ardei, toate la aceiaşi vânzători, care nu şi-au ridicat măcar magherniţe, astfel că praful de pe stradă murdăreşte şi mai mult alimentele şi aşa destul de puţin îmbietoare.

Pe la ora 9, prinţul se urcă în trăsură, la care sunt înhămaţi 8 cai. Drumul trece mai întâi cu oarecare greutăţi peste albia lată, aproape secată, a râului Buzău, pe ale cărui maluri, când râul e umflat, călătorii trebuie să aştepte, adesea, zile întregi până să poată trece dincolo. De la unirea principatelor, această piedică atinge adesea interese însemnate de administraţie sau de altă natură şi ar fi de cea mai mare importanţă ca să se înlăture inconvenientul prin ridicarea unui pod. Încă de pe timpul domniei prinţului Cuza, s-a însărcinat o societate engleză (subl. n.) cu construirea de poduri de fier peste râurile care taie drumul de la Bucureşti la Iaşi, dar lucrările n-au început încă (…) Povârnişul prăpăstios, care începe de la ţărmul celălalt al Buzăului, se urcă cu greutate. Apoi, un drum rău duce peste câmpii, vreme de 4 ceasuri, la Râmnicu Sărat, un orăşel mic, capitala judeţului cu acelaşi nume. Râmnicu Sărat (judeţul, n.n.) are un teritoriu de 59 mile pătrate, cu 87.643 de locuitori. Mai întâi trebuie să se treacă şi râul Râmnic. Acest râu a ajuns la o faimă tristă prin faptul că, în anul 1811, s-a înecat în el fiul feldmareşalului rus Suvorov, al aceluia care, în urma biruinţei pe care o câştigase în 1789 asupra turcilor într-o luptă ho-tărâtoare, dobândise porecla de Rimniski. Fiul său comanda în anul 1811, sub Kutuzov, o divizie a armatei de la Dunăre. Sosind seara la Râmnic, porunci surugiilor să mâne înainte, prin râul umflat. La în-ceput ei refuzară, dar, speriaţi de ameninţările generalului care le spunea că-i împuşcă, făcură semnul crucii şi mânară în valuri, unde se înecară cu toţii, cu cai cu tot”.

26 august (7 septembrie) – „La ora 6 jum. dim., plecarea (din Focşani); prinţul vrea să ajungă încă înainte de apusul soarelui la Bucureşti, care e la o depărtare de 200 kilometri. Drumul se face mai mult în galop, prin Râmnic, la Buzău. Până aici i-a ieşit înainte I. Ghica, primul ministru, ca să raporteze prinţului despre mersul afacerilor la Constantinopol; ele înaintează foarte greu. După dejunul luat în palatul episcopal, plecarea la 1”.

10 (22) iulie (1867) – „De la Focşani călare, prin ţinutul păduros al Vrancei, o regiune de munte care s-a bucurat odinioară de multe privilegii, până la Buzău. De aici, cu trăsura până în Capitală”.

22 aprilie (4 mai) – „La Buzău, prinţul află că aşa numitele excese de la Bacău împotriva evreilor au devenit o cauză celebră în toată Europa şi au stricat chiar realizării proiectului drumului de fier”.

23 aprilie (5 mai) – „De la Buzău, prinţul face o excursie în munţi, unde dă 500 de galbeni pentru terminarea unei bisericuţe la Ciolan şi se întoarce la 27 aprilie (9 mai) la palatul său de vară de la Cotroceni”.

23 iunie (5 iulie) – „Prinţul Carol vizitează marele bâlci de la Drăgaica, lângă Buzău, (subl. n.) şi se duce pe urmă în munţi, la Vălenii de Munte. De aici îşi continuă drumul, călare, peste munţi, până la Sinaia, deşi fusese rănit de un cal”.

5 (17) aprilie 1869 – „Prinţul pleacă la Iaşi, unde va petrece Paştile ortodox. E însoţit de D. Ghica, prim-ministru, până la Buzău şi de Kogălniceanu până la Iaşi. Azi, pe un timp frumos, călătoria până la Buzău, ocolind Ploieştii, unde agitaţia a fost puţin loială, încât prinţul nu vrea să onoreze oraşul cu vizita lui”.

6 (18) aprilie 1869 – „La Buzău, inaugurarea solemnă a marelui pod de fier (subl. n.), lung de 500 m, peste periculosul şi marele râu cu acelaşi nume. Podul e iniţiativa prinţului, care asistă la inaugurare. Călătoria mai departe la Focşani; pe întreaga linie sunt terminate acum toate cele 5 poduri, astfel că, pentru prima oară, continuarea călătoriei nu mai depinde de timpul favorabil sau de revărsarea râurilor”.

27 aprilie (9 mai) 1869 (întoarcerea de la Iaşi) – „Sosirea la Buzău. Prinţul descinde la episcopie”.

17 (29) august 1869 – „Plecare în tabăra din Furceni, pentru manevre, însoţit de ministrul de război. În Buzău, prinţul petrece noaptea la palatul episcopal; orice audienţă a fost interzisă”.

15/27 octombrie 1870. „(…) principele trece zdravănul râu (Siret, n.n.) pe o plută şi cu câţiva km înainte de Brăila se urcă în trenul ce-l duce la Buzău. Aici îl primeşte episcopul cu o alocuţiune cu vervă şi binecuvântează întâiul tren ce străbate ţara (linia Bucureşti – Brăila, n.r.). Coborând din tren în gara Bucureşti, Principele zice: <Azi s-a petrecut, după mine, cel mai mare eveniment pentru România, întâiul tren străbătând o atât de mare distanţă şi unind unul din porturile cele mai însemnate cu Capitala>”.

Despre Călătoria perechii princiare în Moldova (1871), însemnările se referă şi la popasurile de la Buzău:

9/21 aprilie „Întâia zi de călătorie (cu trenul, n.r.) duce până la Buzău (…) Perechea princiară soseşte la orele 6 la Buzău, într-o splendidă seară de primăvară şi strălucita primire ce e pregătită pretutindeni principelui şi soţiei sale, cu căldurosul concurs al populaţiei, are asupra lor acţiune întăritoare şi le dă curaj după lungi săptămâni de griji”.

29 aprilie/ 11 mai. „De la Focşani la Buzău în trăsură. O nouă călătorie interesantă şi plăcută; în toate satele ovaţiuni mişcătoare”. De la Buzău merg cu trenul până la Bucureşti.

10/22 aprilie (1872). „După ce a inspectat Regimentul de dorobanţi şi Regimentul 2 de infanterie, principele Carol dejunează cu ofiţerii şi se întoarce prin Râmnicu Sărat şi Buzău. Vremea foarte blândă, dar seceta ameninţă să ajungă o primejdie în toată ţara”.

11/23 aprilie (1872). „Dis-de-dimineaţă, principele inspectează un escadron de călăraşi la Buzău; după-amiază soseşte la Bucureşti”.

3/15 octombrie (1874). „Mâine încep manevrele în preajma Buzăului. Principele Carol se duce în localitate, trecând prin Ploieşti, unde-l aşteaptă statul său major, ca şi colonelul rus Bobrikov, colonelul austriac Nagy şi pictorul Volkers, invitat de principe”.

4/16 octombrie. „În manevra de azi tema este că Divizia I forţează trecerea râului Buzău şi pune stăpânire pe oraş, care e apărat de  Divizia II. Principele nu-i mulţumit de chipul cum s-au executat mişcările de azi şi le face o aspră critică. Seara se întoarce la Bucureşti”.

14/26 octombrie 1875. „Principele Carol se duce în Moldova spre a asista la manevrele de acolo. El are de gând a vizita în drum localităţile principale din mai multe judeţe; ministrul-preşedinte îl însoţeşte. În călătoria zilei de azi, ce se sfârşeşte în Bacău, s-au primit în audienţe la Buzău, Brăila, Barboşi şi Tecuci”.

24 octombrie/5 noiembrie 1875. Viscolul şi zăpada abundentă îl silesc pe Principe să-şi modifice traseul şi planurile. Ajunge la Brăila pe un viscol puternic şi rămâne aici mai multe zile. Viscolul a rupt mai mulţi stâlpi de telegraf şi comunicaţiile sunt întrerupte. „Principele primeşte corpul consular şi pe prinţul rus Suvorov, care, în drumul său spre Râmnicu Sărat, la groapa tatălui său, a fost ca şi principele Carol reţinut de vremea rea”.

25 octombrie/6 noiembrie 1875. Soldaţi de la geniu, chemaţi din Bucureşti, curăţă linia, iar după amiază pleacă. „El invită pe prinţul Suvorov de a călători cu dânsul. După 10 km. călătorii părăsesc trenul şi merg cu trăsura 5 km. Gara Ianca e cotropită de zăpadă”, dar dincolo de ea „stă un tren gata ca să ducă pe principe la Bucureşti fără vreo piedică. La Buzău prinţul Suvorov părăseşte trenul cu mulţumiri cordiale către principe”.

20 noiembrie/2 decembrie 1875. „Oraşul Bucureşti e în fierbere, deoarece lucrurile de o valoare nepreţuită, care alcătuiesc comoara aşa-zisă de la Pietroasa (tacâm de masă şi preţioase bijuterii ale unui principe gotic, n.r.) au fost furate din muzeu de către un hoţ foarte îndemânatec. Hoţul care s-a introdus în timpul zilei în sala de şedinţe a Senatului, aflătoare deasupra muzeului, a găurit acoperişul în timpul nopţii şi s-a scoborât în etajul de jos, cu ajutorul unei frânghii. Aici, după ce a luat lucrurile cu îndemânarea unui gimnast ce e, s-a suit din nou, prin acelaşi loc şi a ajuns din nou în sala de şedinţe a Senatului, a ieşit a doua zi dimineaţa”.

10/22 noiembrie 1876. „Pe un frig de zece grade şi pe viscol puternic, Principele pleacă la Brăila pentru a inspecta diviziile a 3-a şi a 4-a. în suita sa se află miniştrii de război şi de interne, precum şi ofiţerii Statului său Major. În Ploieşti şi Buzău se face primirea; de asemenea şi în Brăila, unde soseşte pe la orele 6 seara (…) Principele atrage atenţia ofiţerilor asupra necesităţii militare ce se simte, de a se construi o cale ferată între Mărăşeşti şi Buzău. Această linie nu numai că va scurta cu mult distanţa pentru transporturile militare, dar are şi avantajul de a fi pusă şi la adăpostul oricărui inamic”.

DISTRIBUIȚI
loading...