Prima vizită Regală la Buzău este consemnată în anul 1867, din documente reieşind că s-au stabilit măsuri pentru iluminarea străzilor principale cu ocazia vizitei Domnitorului Carol I. S-au folosit 1.250 lumânări, în pahare din sticlă, „de tinichea sau bărdace, în care se va pune apă vopsită în culorile ţării şi deasupra untdelemn”.

Prin adresa nr. 10.140/5 iulie, consilierii comunali şi comisarul de poliţie Gh. Pironescu erau înştiinţaţi ca, în ziua vizitei, la ora 10,00, să fie prezenţi la bariera Serianu, unde poliţaiul, arhitectul comunei, îngrijitorul moşiei oraşului, pădurarul şi doi pompieri, urmau să instaleze un cort,  spre a-l întâmpina pe Domnitor.

Cuvântul primarului Buzăului la întâmpinarea Dom­nitorului Carol

Iată textul de bun venit al primarului Nae Stănescu: „Prea Înălţate Doamne ! Locuitorii acestei urbe petrec în desăvârşită linişte, aşteptând sosirea Înălţimii Voastre în deplină sănătate. Popu­la­ţiunea se ridică la 11.200 suflete. Măsurile de asigurare pentru articolele de primă necesitate sunt luate conform legii. Măsurile de igienă şi salubritate publică, în raport cu mijloacele de care dispune comuna, s-au luat şi se iau în continuare. Comuna are un edificiu pentru şcoala publică de băieţi situat în centrul comunei, de la 1865. Elevii care frecventează şcoala sunt 180 în clasa I, 80 în clasa II-a, 61 în clasa III-a şi 21 în clasa IV-a, având cinci învăţători. Localul şcolii de fete, închiriat, asemenea în centrul comunei. Elevele care frecventează sunt 84 în clasa I, 14 în clasa a II-a şi 12 în clasa III-a cu o directoare, o institutoare şi un catihet. Comuna are un corp de 50 de pompieri, cu instrumentele necesare contra incendiilor în bună stare. În comună este un spital întreţinut din fondurile sale proprii, provenite din donaţiuni, care se administrează de PSS episcopul eparhiei cu concursul consiliului comunal. Venitul comunei se urcă la 411.386,33 lei”.

Oferta pentru iluminat a fost câştigată la licitaţie de Haim Leibu (1.200 lei); iar „bărdacele pentru iluminat” au fost montate astfel: 48 la poliţie, 60 la tribunal, 48 la prefectură, 36 la primărie, 300, „la piramidă” (tribună n.n.), 266 lângă gardul din faţa Episcopiei şi 300 în curtea Episcopiei; comisari de poliţie Gh.Pironescu şi Gh. Dupelescu; poliţaiul oraşului I. Arion.

Carol în vizită la Ciolanu

În acelaşi an, Regele a vizitat şi biserica Cetăţuia de la Ciolanu, pentru care a contribuit cu banii necesari ca să fie pictată, dar şi Mănăstirea Răteşti. Momentul a fost surprins şi redat într-o pictură de către Nicolae Teodorescu (intitulat „O festivitate la mănăstirea Răteşti”), unchiul lui Gheorghe Tattarescu şi şeful Şcolii de Zugravi de Subţire (înfiinţată în anul 1831), tablou aflat cândva în colecţia lui Al. I. Zamfirescu, politician râmnicean.

Pantazi Ghica este desemnat ca prefect de Buzău (28 iulie 1866-1 iulie 1867). Potrivit unor informaţii orale, în acest timp s-a organizat o vânătoare de urşi la care a participat şi domnitorul Carol I. Ca să fie sigur că vânătoarea va fi reuşită, prefectul, anunţat în pripă, a cumpărat zece urşi de la ţiganii ursari şi  i-a împrăştiat în pădurea unde avea loc vânătoarea. Zgomotele produse de  tobele gonacilor au împins un urs către zona unde se afla Domnitorul, dansând pe sunetele de tobă, după cum fusese dresat. Situaţia a produs amuzament, dar se spune că şi iritarea înaltului oaspete.

La 8 aprilie 1867, pentru „întâia aniversare a proclamării rezultatului plebiscitului pentru alegerea Măriei sale prinţul Carol ca Domn al Românilor” şi aniversarea zilei sale de naştere, s-a cerut autorităţilor ca această dublă sărbătoare să fie celebrată cu toată solemnitatea – iluminaţie corespunzătoare cu 1.000 lumânări în bărdace, licitaţie câştigată de Bănică Gogălniceanu. De asemenea, la 10 Mai s-a aniversat „suirea pe tron a Domnitorului Carol I”, o delegaţie a municipalităţii deplasându-se la Bucureşti spre a-l felicita. Programul zilei de 10 mai: Tedeum la Episcopie, salutat cu trei salve „de focuri” de către dorobanţi şi pompieri, „care vor asista în tren de paradă”, primirea felicitărilor de către prefect din partea corpului municipal, funcţionarilor şi cetăţenilor; la fel şi la reşedinţele de subprefecturi şi în comunele rurale; la ora 12 distribuirea de pâine la săraci; de la Librăria şi Magazinul de Hârtie „Socec & Comp” din Bucureşti, strada Mogoşoaiei nr. 7 s-au procurat 20 de torţe în valoare de 120 de lei.

Carol, la inaugurarea podului de la Buzău

În ziua de 6 aprilie 1869, în prezenţa Domnitorului Carol I s-a inaugurat podul de fier peste râul Buzău, după ce mai întâi a vizitat „locul unde are să se puie gara drumului de fier”.

În 1931, cu titlul „Bustul lui Nicu Constantinescu. Se ridică o pânză”, se informa despre apropiata dezvelire oficială a bustului marelui edil, cel care a pus bazele Buzăului modern, amintindu-se că: „În 1881, Buzăul a fost vizitat cu ocazia unor manevre de Regele Carol I şi Ionel C. Brătianu, ministrul de Război, care şi-a exprimat regretul că Buzăul nu are o grădină publică. Nicu Constantinescu i-a răspuns: vom avea dacă ne-o daţi. În primul Consiliu de Miniştri, Crângul, până atunci proprietatea Statului, a fost dat oraşului”. Înaltul oaspete a vizitat şi  Gimnaziul „Tudor Vladimirescu” (mutat din 1890 în localul propriu, astăzi Colegiul Naţional „B.P.Hasdeu”), că­ruia i-a donat o Enciclopedie, iar biblioteca în­fiinţată în 1873 de Basil Iorgulescu, din 1893 şi cu regim de bibliotecă publică, s-a numit „Carol I“.

Acestea sunt câteva informaţii aflate în documente ale vremii, dar nu sunt şi referiri la o eventuală călătorie în judeţ în intenţia de a găsi un loc care să-l satisfacă spre a-şi ridica o reşedinţă (construită în 1883 la Sinaia, – Castelul Peleş). Se spune că ar fi fost plăcut impresionat de mirificul peisajelor, dar s-a speriat de starea drumurilor (s-a rupt roata de la trăsură sau un cal şi-a rupt piciorul, informaţia este confuză). Iar asocierea cu zona Meledic este o pură speculaţie, deoarece ruinele unei construcţii care s-a început aici, nu departe de lacul pe malul căruia se organizează o serbare folclorică de renume, nu are legătură cu Carol I, ci este vorba de un castel pe care voia să-l ridice familia Polizu-Micşuneşti, cu moşii în zonă. Un plan al acestui castel şi o acuarelă (aflate în colecţiile Muzeului Judeţean „Al. Odobescu” Buzău) redau construcţia, după modelul unui castel din Franţa. Din nefericire proiectul nu a fost finalizat, ceea ce s-a construit s-a degradat în timp, astfel că acum se observă doar câteva urme ale fundaţiilor, năpădite de buruieni.

Un mare proprietar din zonă, Leon Leon Leonida (1881-1911) s-a căsătorit cu Ana Polizu-Micşuneşti, a cărei familie avea proprietăţi la Lopătari. Mihail Polizu-Micşuneşti, proprietar din Bucureşti, şi Georges Lolnier, inginer, ca mandatari ai industriaşului Paul Colette din Nevers-Franţa, administrator al Societăţii Anonime de Petrol din comuna Lopătari, cu sediul la Paris, au solicitat, în anul 1906, Tribunalului Buzău, înscrierea în cartea minieră a unor contracte de concesiune petroliferă. În anul 1928 s-a expropriat moşia Meledic din comuna Mânzăleşti-Măneşti, proprietatea Sofiei general Candiano-Popescu şi C. Teodorescu, iar în 1932, Aurica Polizu-Micşuneşti, prin avocat Nicolae Polizu-Micşuneşti, a solicitat stabilirea drepturilor de proprietate faţă de proprietarii indivizi Sofia Candiano-Popescu, sora sa, şi C. Teodeorescu. Partajul privea 401 ha. din moşia Meledic (păduri, livezi de pruni, fâneţe, locuri de arătură şi izlaz), o moară în albia Slănicului, subsolul cu „minele şi carierele; castelul de pe platoul Meledic; solul şi subsolul din Buştea cu apele minerale”. Quod erat demonstrandum!

DISTRIBUIȚI
loading...