Luni, 11 iunie, pe scena Teatrului „G. Ciprian” a avut loc concertul extraordinar susţinut de violonistul Alexandru Tomescu, alături de pianista Angela Drăghicescu, în cadrul turneul interna­ţional Stradivarius „Balada, un secol de muzică”. Este pentru prima dată pe parcursul celor 11 ediţii ale turneelor Stradivarius când celebra vioară, evaluată la 1,5 milioane de euro, mânuită de genialul Alexandru Tomescu, se aude la Buzău. Alături de cei doi s-a alăturat Corul de Copii din Programul Cantus Mundi, iniţiat de Corul Madrigal şi Corul de Copii Radio. Evenimentul a fost posibil graţie Clubului Rotary Buzău şi a preşedintelui Lucian Sălcuţan.

Nu am mai ieşit de mult din casă… Şi au trecut atât de multe evenimente pe care doar mi le-am imaginat în dimensiunea frumuseţii lor plenare… Nu am putut! Azi nu m-am mai putut abţine să nu fac câţiva paşi, să mă las purtată de muzica de calitate într-o altă lume… Să mă desprind de pământescul zilelor şi să plutesc două ceasuri spre o lume curată, specială… O lume formată din sunete înălţătoare !

E întâlnirea aceea tainică cu 240 iubitori de clasic valoros, şi cu interpreţi care, prin clasa lor, înnobilează scena… Un concert ca acesta nu poate fi descris în cuvinte… Muzică de mare valoare interpretată cu o virtuozitate ieşită din comun, de tineri cu zâmbet pe buze în permanenţă, ce o trăiesc şi exprimă cu mâinile, cu mimica feţei, cu gestica trupurilor lor, ce o şoptesc uşor, ce o descriu în cuvinte calde, o explică pe înţelesul tuturor, dându-i aureola neuitării.

Turneul ,,Balada, un secol de viaţă – Stradivarius” din acest an a ajuns şi în oraşul meu, printr-un recital dedicat marilor pianişti şi compozitori români Dinu Lipatti, George Enescu, Tiberiu Olah, Mircea Chiriac, susţinut de violonistul Alexandru Tomescu şi pianista Angela Drăghicescu.

Punctul focal al programului a fost Sonatina pentru vioară şi pian a lui Lipatti, cântată pentru prima oară în Marea Britanie, o piesă care evidenţiază cum nu se poate mai bine talentul de compozitor al marelui pianist. Din programul serii au mai facut parte lucrări de George Enescu şi Tiberiu Olah.

În faţa noastră, pe scenă, doi tineri minunaţi, simpli, modeşti, calzi, deschişi, care au comunicat din priviri şi prin sunete tainice, numai de ei ştiute… Intr-o armonie desăvârşită. De obicei asculţi fără să-i cunoşti… Auzi, citeşti prin presă că sunt buni, asta dacă te interesează cât de cât, altfel te trezeşti într-o sală, într-un fotoliu şi asculţi, desprinzându-te de tot…

Cei ce au concertat nu sunt decât aparent nişte oameni obişnuiţi: ,,Violonistul Alexandru Tomescu a dovedit că poate îmblânzi orice partitură, oricât de dificilă. După studii în Elveţia cu Tibor Varga şi Statele Unite ale Americii cu Eduard Schmieder, Alexandru Tomescu s-a reîntors în România pentru a se dedica muzicii înţeleasă ca misiune civică. Şi-a propus ca, prin concerte, conferinţe şi evenimente speciale, să demonstreze că muzica clasică este deschisă tuturor şi că fiecare trebuie să aibă şansa de a o explora. În paralel cu o meritorie carieră internaţională, cu succese înregistrate pe mari scene precum Théâtre des Champs Elysées din Paris, Carnegie Hall din New York sau Metropolitan Arts Centre din Tokio, sub bagheta unor maeştri precum Valery Gergiev, Kurt Masur sau Christoph Eschenbach, Alexandru Tomescu a continuat să-şi împlinească misiunea sa personală, fiind implicat, de-a lungul anilor, în importante campanii culturale.

Pianista Angela Drăghicescu a studiat la Universitatea de Muzică din Louisiana cu marele pianist Michael Gurt şi a apărut pe scene importante cum sunt Carnegie Hall, Benaroya Hall, Rudolfinium Auditorium, Mahidon Auditorium sau Hindemith Institute. A mai concertat în Franţa, Ungaria şi Norvegia. În momentul de faţă, Angela Drăghi­cescu predă, ca lector, acompaniament şi muzică de cameră la Universitatea Puget Sound din Seattle, fiind şi şi unul dintre acompaniatorii oficiali ai Concursului Internaţional <George Enescu>. Teza sa de doctorat, <Redescoperirea lui Nicolae Bretan: ghid pentru liedul românesc> este primul manual de dicţie românească în limba engleză, oferind străinilor posibilitatea de a se documenta cu privire la liedul românesc”.

Aşa se rezumă două cariere pe care nu ştii cum şi când cei doi tineri şi le-au putut construi în puţinii lor ani de viaţă. Copii munciţi, talentaţi, copii ai României care ne fac cinste asemenea altora, în cercetare, în medicină, în sport… Oameni valoroşi cărora ar trebui să le fim recunoscători că aduc prestigiu acestei ţări necăjite, umilite de nonvaloare. Că spală ruşinea celor ce nu-şi ştiu bine nici limba.

Nu ne-au vorbit de ei, nici noi nu ştiam mare lucru, dar ne-au cântat în felul lor special, dragostea de muzică, de România, pentru istorie, pentru oamenii ţării. Am fost atât de fericită să pot sta acolo, în întunericul sălii, să le admir prospeţimea, creativitatea, să le citesc emoţia, să le respir aerul special ce îl degajau… Muzica lor m-a făcut să simt bucuria vieţii !

Şi efectul ei e magic, pentru că a avut calitatea unei terapii bine alese.

La ieşirea din sala de concert, am iubit seara asta frumoasă de vară, în tot, aşa cum e ea, infernal de caldă, cu aerul plin, încă, de miros tare, de tei aromat….ca o ceaşcă fierbinte de ceai!