Vă amintiți celebra replică a regretatului actor Gheorghe Dinică din filmul ,,Filantropica” adresată lui Mircea Diaconu, ,,Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană!”?

Duminică, o zi caniculară de august cu cerul albastru fără urmă de nor. Este ora prânzului și la biserica din centrul orașului slujba este pe sfârșite. Oamenii încep să iasă unul câte unul și, privind în sus către icoana zidită deasupra ușii, își mai fac încă o dată semnul crucii  pentru a se asigura că Dumnezeu i-a văzut, apoi coboară scările printre coloane și mulțimea de cerșetori care-i hărțuiesc la ieșire.

Oare ce poveste au de spus acești cerșetori pentru a primi pomană? Cu voce scăzută ce inspiră milă, îmbrăcați ponosit, cu mâna întinsă și cu copii în brațe, le ațin calea enoriașilor. Mai vin și câțiva puradei și încep asaltul – ,,dă-mi și mie ceva de pomană”, ,,dă-mi și mie un ban”… -, iar omul de rând, tânăr sau bătrân, fără să stea prea mult pe gânduri, își duce mâna la buzunar și scoate bani, convins fiind că ajută un biet om năpăstuit.

Așa începe partea vizibilă a unui fenomen de amploare pe care-l știm cu toții foarte bine. Cerșetoria a devenit un fenomen cotidian în toate orașele din România; o vezi pe peronul unei gări, în piețe, pe lângă terasele restaurantelor, în parcările centrelor comerciale, în autobuze și-n tot felul de alte locuri aglomerate în care amărâții au fost amplasați după o strategie bine gândită și pusă la punct de capii rețelelor interlope la care, de fapt, ajunge cea mai mare parte a banilor proveniți din cerșetorie.

Ce cuvinte seci, dure! Persoana aceea care cerșește  este un suflet, are o poveste, o durere mai veche și un viitor întunecat, asta i se citește în priviri: rătăcire, neajutorare, lipsă de atitudine din partea cuiva căruia să-i pese cu adevărat de el, de omul abuzat. Ziua cerșește ori se prostituează, face ceea ce i se cere, ba chiar se bate pentru locul pe care-l deține în stradă. Seara vine ,,șefu”, ridică banii, iar amărâtul – fără identitate de cele mai multe ori, fără acte și fără posibilitatea de a se apăra – primește la schimb protecție, un adăpost deasupra capului și un blid cu mâncare. Poate nici nu-și mai amintește de unde vine și cine este, pentru că tot ei, șefii, au grijă să le asigure în ,,norma de hrană” băutură sau injecții care îi ,,ajută” să vadă viața frumoasă.

Caracatița cerșetoriei funcționează de ani mulți cu complicitatea autorităților noastre, ajungându-se la un fenomen de masă la nivel european, organizat și condus de rețele interlope. Astfel, la acest gen de exporturi stăm bine; cerșetoria, prostituția, traficul de persoane, traficul de droguri, ­pro­xenetismul au devenit activități care le dau de furcă autorităților străine, atât în Europa cât, mai nou, și din SUA.

Toate acestea nu au făcut decât să știrbească imaginea României peste hotare, iar autoritățile de la noi nu au reușit sau nu au vrut să ajute comunitățile sărace, din care provine majoritatea cerșetorilor și prostituatelor, să iasă din mocirlă… ba, din contră, exportul  de sărăcie și promiscuitate către țările din vestul Europei le-a făcut să răsufle ușurate, căci,  nu-i așa?, au mai scăpat de o grijă…

Azi, cerșetorii români întind mâna întregii Europe. Astfel, de ani de zile, mafia cerșetoriei și-a întins tentaculele  chiar sub ochii noștri, ai tuturor, pe spinarea noastră, a celor care finanțăm, din milă și neștiință, aceste rețele. Finanțăm fără știință capii lumii interlope care își duc existența într-o opulență sfidătoare, fără ca nimeni dintre cei în drept să le ceară să justifice de unde au acele averi nemăsurate, și care-și permit din ,,puținul” lor să finanțeze campanii electorale, să cumpere oameni influenți din politică, justiție, politie… Toate acestea, la pachet cu tăcerea lor, ignoranța, dar și cu voturile. Ce le oferă în schimb? Bani, campanii electorale câștigate, complicitate și protecție!

Cu legea sunt certați demult, au legile lor după care se ghidează și fac magii chiar, apar oameni, dispar oameni… tot un fel de “alba-neagra”, doar că se numește trafic de persoane și din asta se câștigă bine de tot! Așa ceva nu poate exista fără ca toată lumea să știe, de la vecini, rude sau autorități locale. Cu ce preț? Cu prețul sufletelor chinuite! Unde? Peste tot! De unde pleacă toate acestea? De la lipsa de educație, de la sărăcie, de la lipsa de informare, de la nepăsarea societății care în ultimii ani merge legată la ochi, de la zeii sau baronii locali care declară că nu știu nimic, deși ei pun totul în mișcare.

De aceea rețelele interlope sunt în plin avânt de ani mulți, de aceea ne dispar copiii, de aceea mor adolescentele răpite și căsăpite de vreun maniac sexual, ori își vând trupul expunându-și-l  prin “vitrine”, la produs, prin casele de toleranță din Vest.  Sunt fete și femei pierdute pentru totdeauna!

Voi, politicienii, ce spuneți despre asta? Voi, oameni care reprezentați legea în stat, rea­lizați? Voi, părinți, realizați ce se poate întâmpla cu copiii voștri dacă nu se face ceva?

Alexandre și Luize pot muri în fiecare zi sub ochii noștri, fără a apuca să mai sune la 112,  iar vinovați pentru asta ne facem cu toții!

DISTRIBUIȚI
loading...

1 COMENTARIU

  1. Turcii si tatarii rapeau mai putine fete si copii atunci cand cotropeau tara noastra,fata de cat isi permit sa faca politicienii de astazi care tin Romania sub ocupatie draconica. Unde esti tu Tepes Doamne?

Comments are closed.