• Unul dintre cei mai mari critici de teatru ai lumii a plecat de la Buzău, după absolvirea liceului, din poziţia de interpret al unui rol în spectacolul cu piesa „Ecaterina Teodoroiu”, al Teatrului Popular local, şi a ajuns la Paris

 

Ioan STOICA

Cea mai recentă carte a lui George Banu, „La porte, au coeur de l’intime”, apărută  iniţial la Paris, a beneficiat de traducerea inspirată  a Ancăi Măniuţiu, publicată apoi în limba română, la Editura Nemira,  cu titlul uşor metaforic, „Uşa, o geografie intimă”. De precizat că volumul a fost lansat pe 22 octombrie 2017, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru, dezvăluind relaţia obsedantă pe care George Banu, românul originar din Buzău, o are cu arta plastică în general şi cu teatrul în special, fapt care,  până la urmă, îi defineşte personalitatea.

George Banu este profesor emerit de studii teatrale la Sorbonne Nouvelle-Paris şi conduce colecţia „Le Temps du theâtre,” la Editura Actes Sud. Este autorul unor lucrări de referinţă consacrate scenei contemporane şi principalelor sale personalităţi. Câteva: „Nocturne”, „Scena modernă,” ,,Mitologii si miniaturi, Shakespeare – lumea-i un teatru” etc. Un autor despre  care, în momentul de faţă, se poate afirma, fără teama de a greşi, că este unul dintre  cei mai mari teatrologi  ai  lumii,  precum şi unul dintre marii specialişti ai artelor. Un român cu o carieră impresionantă, care  şi-a dedicat opera critică regiei moderne şi figurilor ei exemplare: Brook, Strehler, Grotowski etc,  reuşind să se impună la vârful  culturii uneia dintre  cele mai civilizate  ţări occidentale, Franţa. Suficient să amintim că este distins de trei ori cu Premiul pentru cea mai bună carte de teatru în ţara amintită mai sus, cu Premiul de excelenţă UNITER, Premiul Prometeu 2007, şi este Preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru, Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi europene, membru de onoare al Academiei Române, deţinător (2014) al Marelui Premiu al Academiei Franceze.

„Uşa, o geografie intimă” nu e o carte oarecare, ci una specială, încărcată de simboluri şi semnificaţii, ea se constituie într-un admirabil discurs despre rolul uşilor în pictură, în piesele de teatru, un elogiu adus acestui element arhitectural important, căruia cel mai adesea nu-i acordăm atenţia cuvenită, încât, uneori, până să începi  lectura, e aproape imposibil să-ţi   imaginezi că unui obiect aparent neînsemnat i se pot atribui  atâtea elemente latente în corelare cu opera de artă.

Aşadar, obiectul intim supus analizei este uşa, care, în viziunea lui George Banu, capătă numeroase sensuri, fiind de nelipsit cu precădere în literatură, pictură şi teatru, fie că ne referim la Rembrandt şi la Velazquez, la Strindberg şi  Kafka, ori la Salvador Dali, Hammershoi, Hooch, Munch,  Antoni Taule’ etc. „Uşa deschisă şi uşa închisă – accentuează autorul  – se asociază  precum  yin şi yang, principii complementare, amândouă necesare, inseparabile. Descoperim însă frecvent uşa întredeschisă, care salvează indecizia, căci nu constituie o sinteză liniştitoare, ci confirmă mai degrabă coabitarea posibilă a contrariilor”.

Cartea lui George Banu  poate fi privită şi ca pe un veritabil eseu, structurat în patru părţi: 1. Amprente şi frontiere; 2. În inima spaţiului intim; 3. Melancolia spaţiului intim;  4. Dincolo de spaţiul intim. La rândul lor, aceste titluri se divizează în şase, nouă, şapte şi, respectiv, opt subtitluri, ceea ce înseamnă un total de 30 microeseuri, ilustrând tot atâtea imagini ce ne poartă prin spaţiile secrete ale teatrului şi ale picturii, pe care autorul, specialist desăvârşit, încearcă să  desluşească pentru noi o galaxie de simboluri subtile şi surprinzătoare, care emană dintr-un obiect aparent banal: uşa! Autorul îşi începe şi  îşi încheie romanul simetric: cu mărturisiri. Prima, impregnată de un onirism impur, autodeclarat, ce dă impresia  unei oscilaţii perpetue între visurile lui Proust, descrierile minuţioase ale lui Balzac şi ceţurile din romanele poliţiste  ale lui Simenon, toate marcate de teama de a nu găsi, la întoarcerea acasă, uşa ferecată. Cea de a doua mărturisire, oarecum contrapunctică,  seamănă cu un fel de „revenire pe pământ”: „astăzi, subliniază autorul, ştiu că uşa sau poarta trebuie închisă, nu pentru a mă proteja (…), ci pur şi simplu pentru a pleca. E timpul să trag poarta după mine. Pentru ca cercul să se închidă şi alţii să poată să o ia de la capăt. Se cheamă <cea din urmă poartă>”. Poarta, ni se sugerează, este şi rămas-bun şi, poate, trecere înspre un anume orizont. Ea este un prag propice metamorfozei contrariilor. Ieşim şi intrăm! Intrăm  şi ieşim! Întotdeauna ne vom afla în faţa sau în spatele unei uşi/porţi, ceea ce dezvăluie  relaţia noastră cu interiorul sau exteriorul. Dar, spunea Maeterlinck, „lumea nu se opreşte în pragul uşilor”.

DISTRIBUIȚI

3 COMENTARII

  1. O carte fascinanta,plina de simboluri sI semnificaţii, cu rezonanţe filozofice multiple,de nebanuit,înainte de lecturarea ei.Categoric, George Banu e un mare autor,un teatrolog de marca,înzestrat cu o solida pregatire,un eseist desavârit,cu putere de sugestie si cu mare forţa de abstractizare.Îndraznesc sa cred ca aceasta pasiune covârsitoare pentru teatru este legata,probabil,printr-un fir nevazut,de germenele acelui minuscul graunte aruncat,poate inconstient,în ogorul fertil al Teatrului popular Buzau,pe care adolescentul G. Banu l-a frecventat,ca interpret amator,în perioada studiilor liceale

  2. Post-scriptum la art. de mai sus: „O carte fascinanta,plina de simboluri sI semnificaţii, cu rezonanţe filozofice multiple,de nebanuit,înainte de lecturarea ei.Categoric, George Banu e un mare autor,un teatrolog de marca,înzestrat cu o solida pregatire,un eseist desavârit,cu putere de sugestie si cu mare forţa de abstractizare.Îndraznesc sa cred ca aceasta pasiune covârsitoare pentru teatru este legata,probabil,printr-un fir nevazut,de germenele acelui minuscul graunte,aruncat,poate inconstient,în ogorul fertil al Teatrului popular Buzau,pe care adolescentul G. Banu l-a frecventat,ca interpret amator,în perioada studiilor liceale

    • UNUL DINTRE CELE DOUA COMENTARII A FOST AMPLASAT GRESIT IN ACEST SPATIU. EL AVEA DE FAPT ALTA DESTINATIE! NE CEREM SCUZE. autorul

Comments are closed.