„Am făcut cunoștință atu­nci cu un om modest, simplu (…) Avea în picioare ciorapi și sandale, era îmbrăcat cu cămașă albă și geacă din imitație de piele“. Este descrierea pe care o face Cozmin Gușă – pe atunci secretar general al Partidului Democrației Sociale din România – întâlnirii din anul 1999 cu prefectul de Teleorman de la acea dată, numit în funcție, cu sprijinul lui Adriean Videanu, de Partidul Democrat, formațiune politică aflată în coaliția de guvernare a perioadei 1996-2000, PNȚCD-PNL-PD-UDMR. Omul în cauză, simțind că vântul își schimbă direcția, își găsise peste noapte vocația social-democrată și negocia înscrierea în partidul lui Ion Iliescu și Adrian Năstase, condiționând-o cu obținerea funcției de președinte al Consiliului Județean.

Dacă are cineva vreun dubiu asupra identității persoanei în cauză, trebuie să spunem că este vorba, într-adevăr, despre Liviu Dragnea, parvenitul de Teleorman, care, cu pași mărunți dar siguri, a pus mâna pe Partidul Social Democrat, iar acum dispune de (aproape) tot ce este necesar pentru a deveni ceea ce Ion Iliescu a visat până în ultima clipă a ultimului său mandat, să devină un despot (luminat).

Numai unul care a plecat spre București încălțat cu șo­sete în sandale și a ajuns la Casa Poporului cu pantofi italieni în picioare putea să facă ceea ce a făcut Dragnea. O lege de organizare administrativ-teritorială pe care Curtea Constituțională a respins-o în ansamblul ei, fapt nemaiîntâlnit până la acea dată. O ordonanță care să răstoarne cât ai clipi majoritățile din consiliile județene și locale, bașca apartenența politică a primarilor, statuate prin alegeri democratice. Să fure la alegeri atât de străve­ziu încât să ajungă să fie condamnat. Să facă unic scop din activitatea Parlamentului și a Executivului salvarea sa de la pușcărie. Să-și aducă amanta la congresul partidului și să o așeze la un rând cu capii formațiunii sale politice. Să se realeagă președinte de partid în baza unor aplauze și urale. Și multe altele.

Tocmai de aceea, Dragnea trebuie să fie luat foarte în serios atunci când afirmă că este gata să facă totul pentru a demola tot ce este democratic în această țară și să-și făurească propria democrație. Trebuie luat în serios, pentru că descrierea pe care i-a făcut-o Cozmin Gușă cade perfect pe portretul robot al unora care au provocat mari nenorociri în istoria ultimei sute de ani. Căci, mirosul transpirației din șosetele încălțate cu sandale se imprimă în pantofii italieni, oricât ar fi ei de scumpi.

DISTRIBUIȚI
loading...