Bineînțeles că este o mare porcărie inițiativa social-democraților, reîncălzită de întâia analfabetă a țării la finele săptămânii trecute, privind o posibilă reincriminare a infracțiunilor de presă, respectiv insulta și calomnia, a căror expulzare din Codul Penal a fost făcută la presiunea Europei civilizate. Mergând pe principiul enunțat într-unul dintre momentele de vârf ale inteligenței sale, „orice om îi este teamă de o plângere penală”, șefa supremă a Partidului Social Democrat s-a gândit că este momentul propice de a încerca să pună botniță presei și celor care îi strigă pe stradă tristul adevăr, acela că este analfabetă.
Pentru fanii Vioricăi Dăncilă la fel de inteligenți ca ea, cred se cuvine să facem precizarea că, în conformitate cu Dicționarul Explicativ al Limbii Române, analfabet înseamnă „(Persoană) care nu știe să citească și să scrie; (Persoană) care nu știe să se exprime corect, oral sau în scris”, și nicidecum o chestiune care face referire la vreun lucru rușinos, precum o componentă a „organului de stat” jos.
Încheind paranteza, sper ca intervenția de week-end a premierului pe această temă să rămână în istorie ca o nouă enormitate dintre multitudinea care i-au marcat intervențiile publice, dat fiind și că aceasta din urmă s-a situat perfect în panseul aceleiași Dăncilă, din Parlament, când a spus senină că „decât să vorbesc liber și să spun prostii, mai bine să am o hârtiuță”. Căci, într-adevăr, atunci când a vorbit despre calomnie și insultă nu avea hârtiuță!
Deși nu credeam că voi face vreodată această remarcă, o asemenea măsură ar fi, pe de altă parte, un bun dezinfectant pentru mediul on-line, în special pentru rețelele de socializare, unde diverși indivizi se dau în bărci folosindu-și chiar identitatea reală. Uitând că Înalta curte de Casație și Justiție a pronunțat, de ceva timp, o decizie în interesul legii, care pune egal între o postare publică de pe o rețea de socializare și un articol de presă, cel puțin în ceea ce privește răspunderea asupra afirmațiilor făcute. În această ordine de idei, aș fi curios pe unde ar scoate cămașa, de exemplu, un anume prolific comentator buzoian, pe alocuri purtător de fustă, cu o cruce pitită într-o zonă rușinoasă și cu medicamente așezate în buzunarul din dreptul inimii, mare iubitor de “ochiul dracului” și extrem de sensibil la diverși nuri, care își revarsă urdorile și fierea pe rețelele de socializare în funcție de „necesitățile momentului”, doar-doar o mai prinde vreun „coledzi” care să-i ostoiască setea de muncă, acea sete care i-a făcut deja ziua de vreo 48 de ore.
Cu alte cuvinte, ultima enormitate a premierului îmi dă, din păcate, pe alocuri acea senzație de „un ochi plânge iar altul râde”.
