Fără îndoială, un personaj precum Viorica Dăncilă ar fi fost, în Statele Unite ale Americii, o întruchipare vie a visului american. Un spărgător de tipare aşa cum au fost, la vremea lor, Bill Clinton, ca primul preşedinte care s-a sustras onoarei de a-şi satsiface stagiul militar, Barack Obama, ca primul şef de stat de culoare, ca Hillary Clinton, care era pe punctul de a deveni prima femeie conducător al marii puteri de peste ocean. Şi nu în ultimul rând, ca Donald Trump. L-am lăsat la urmă pe acesta pentru că premierul român aduce mai mult cu el, prin asemănarea cu primatele. Numai că deosebirea fundamentală dintre cei doi este că Trump a clădit şi reclădit imperii financiare, în timp ce Dăncilă nu şi-a depăşit niciodată condiţia de mop aşezat cu susul în jos.

Nu am fost printre cei care am arătat-o de la început cu degetul pe locatara de la Pala­tul Victoria. Am sperat că semnele iniţiale de imbecilitate se datorează sfioşeniei, lipsei de deprindere de a vorbi în public, poate chiar stresului că ea însăşi a spart un tipar, acela că a devenit prima femeie premier din România. Chiar şi gravul atentat la siguranţa naţională din ziua în care şi-a clătit ochii privind fetiţa obligată să facă tumbe cu fruntea sprijinită de ciment, când şeful statului nu a putut lua legătura cu premierul timp de trei ore, l-am tratat ca pe un ţăţism de Teleorman, un acces al unei muieri rănite în orgoliul propriu de un bărbat care a încercat să o facă de râsul naţiei ,,în direct şi la o oră de maximă audienţă”, dacă este să ne amintim o sintagmă la modă în primii ani ai democraţiei dâmboviţene.

Între timp, prezenţa Vioricăi Dăncilă a devenit de-a dreptul toxică. Pe toate planurile, de la siguranţă naţională până la imagine publică a ţării în lumea civilizată. Dar, cel mai grav mi se pare faptul că orice minut pe care şi-l petrece în calitate de premier reprezintă un atentat la democraţie. Chiar dacă cei care se fac corifeii democraţiei social-democrate susţin că Dăncilă a ajuns în funcţie tocmai printr-un proces de factură democratică.

Mopul proptit cu susul în jos la Palatul Victoria nu face altceva decât să răstălmăcească re­gulile democraţiei care cuprind, printre altele, accesul celor me­rituoşi la funcţii publice. De la Dăncilă încoace, orice imbecil se poate vedea înalt demnitar al statului român, în timp ce orice tânăr care a crezut că doar învăţătura îl poate face om îşi va căuta norocul către alte zări.

Viorica Dăncilă este un ­exe­mplu clar al efectelor unei democraţii aplicate cu susul în jos, doar pentru a salva pielea unor oameni al căror unic ţel este acela de a se îndepărta cât de mult de puşcărie.

DISTRIBUIȚI

3 COMENTARII

  1. 1. Criza resurselor umane din toate partidele parlamentare este o realitate care ne prejudiciază pe toți. Cum și de ce s-a ajuns aici, se știe, dar cunoscătorii nu pot schimba situația fiindcă sunt într-o cruntă minoritate.
    2. Sper să nu mai fiu insultat și în 2019 cerându-mi-se să votez eu președinte o persoană pe care nu o votează nici măcar maică-sa și taică-su deși aceștia se află în viață.

    • Echidistantule, votul este un drept, nu este o obligație! Nu te obligă nimeni să votezi! Eu sunt adeptul votului cu preînscriere, adică să voteze doar cei care sunt hotărâți să meargă la vot, înainte de votul propriu-zis. Nu se îngrădește cu nimic dreptul la vot, dar dacă nu vrei să ți-l exerciți, îl pierzi. Este ca la loterie. Dacă nu te duci să-ți revendici câștigul, îl pierzi. De ce să se cheltuie un purcoi de bani pentru cineva care nu dorește să-și exercite dreptul de vot! Înainte de votare cu o perioadă rezonabilă de timp, cetățeanul confirmă că va merge să voteze în ziua/perioada stabilită. Cineva, cândva, a avut în intenție implementarea unui astfel de vot, cred că asta a fost logica tipăririi faimoaselor Cărți de Alegător. Probabil, în prealabil, mergeai și depuneai Cartea de Alegător iar când votai efectiv, o primeai înapoi. Numai avantaje. Se evaporau morții lui Dragnea, aveai înainte de vot toate statisticile legate de participanți și cel mai important lucru își pierdea din însemnătate „votul emoțional”. Votul ar trebui să fie o consecință a rațiunii, nu a emoțiilor de moment! Evident că s-a renunțat fără nicio explicație din partea autorităților la Cărțile de Alegător, după principiul savantului Einstein: dacă votul ar conta atunci n-am fi lăsați să votăm!

  2. Foarte corectă observația legată de decredibilizarea funcției de prim-ministru, numai că orice om care are o minimă rațiune nu este păcălit de aparențe și știe foarte bine cine este de fapt primul ministru. Ne place (ce dracu’ poate să-ți placă la pesedeu!), nu ne place, cel ce trebuia să fie și de drept, nu numai de facto, primul ministru este Liviu Dragnea. Dar imbecilitatea dosarului penal pe tema referendumului de demitere de către popor al trubadurului Traian Băsescu a stopat acest drept. În tot USL-ul ăla mare, PSD+PNL+PC doar Liviu Dragnea a fost găsit răspunzător de fapte penale? Să ne amintim că însuși Werner era în plutonul fruntaș, alături de Liviu Dragnea, și susținea nemțește înlăturarea președintelui de la acea vreme!
    Dacă tot veni vorba de decredibilizare, pe același model, orice neamț cu cetățenie română și cu părinții în Germania, se și vede președinte al republicii!

Comments are closed.