A plouat! A plouat ca la sfârşitul lumii, a plouat infernal şi enervant, în rafale vijelioase întunecând albastrul cerului şi îngălbenind repetat jumătăţi din hartă ţării, la meteo. Asta s-a întâmplat aproape zilnic şi… vara trece! Vara? Care vară? Este o toamnă capricioasă venită prea devreme, care ne încurcă planurile de vacanţă şi ne pune în dificultate mai ales pe noi, femeile, care atunci când deschidem şifonierul cu haine, nu ştim ce ar fi potrivit de purtat. Însă, dacă ar fi numai problema asta, ar fi floare la ureche! Natura are regulile ei pe care noi le-am tot încălcat, puţin câte puţin, de ani, de zeci de ani poate, iar ceea ce ne este dat să trăim acum nu este ­alt­ceva decât preţul pe care îl plătim.

Se acoperă cerul dintr-o dată, iar ploile dezlănţuite mătură totul în calea lor, devenind de nestăpânit! Pârâiaşele care până mai ieri erau secate, acum nu-şi mai încap în albii, canalizările nu mai fac faţă, viiturile rup poduri, distrug şosele şi iau cu ele tot ce le stă în cale. Maşinile devin ca nişte vaporaşe purtate pe canale, iar localităţile par întinderi nesfârşite de apă.

Oamenii plâng odată cu ploaia! Îşi plâng gospodăriile ruinate, animalele dispărute şi neputinţa de a putea opri dezastrul. Bătrânii îşi doresc moartea, realizând, cu înţelepciunea lor simplă, că le este imposibil ca în viaţa care le-a mai rămas de trăit să reclădească ceea ce abia au reuşit să încropească până acum. Este trist! Foarte trist!

Acum privim către sudul Europei, către alţi oameni mai năpăstuiţi decât noi. Poporul elen îşi plânge morţii şi dispăruţii în urma pârjolului care i-a îngenunchiat în doar câteva ore. Cerul şi marea turcoaz s-au întunecat dintr-o dată, aerul a devenit irespirabil şi se auzeau doar pocniturile trunchiurilor şi al acelor de pin cuprinse de vâlvătaia aţâţată de vânt. Autorităţile au fost şi ele surprinse şi nu au avut timp să reacţioneze pentru a evacua oamenii din calea incendiilor… Cine se aştepta la incendii de asemenea proporţii? Astfel, nenorocirea i-a găsit pe oameni singuri în faţa lui Dumnezeu şi fiecare dintre ei a făcut cum a crezut că este mai bine pentru a-şi salva viaţa lui, a semenilor şi a vietăţilor din preajmă. Au încercat să fugă, dar pentru unii dintre ei căile au fost închise de cercuri de foc şi fum. Alţii au fugit din calea flăcărilor către apa mării şi au murit înecaţi. Cei care au scăpat cu viaţă îşi caută cu disperare copiii, fraţii, surorile, soţii, soţiile… Viaţa lor nu va mai fi la fel niciodată! Muzica şi atmosfera de vacanţă care domnea în zona aceea a fost înlocuită de o tristeţe profundă cu miros de moarte şi disperare, iar albul clădirilor, verdeaţa şi albastrul mării au căpătat culori cenuşii în urma pârjolului.

Seara, când deschid televizorul pentru a vedea ştirile, mă cuprinde teama şi îngrijorarea pentru zilele ce vor urma. Am auzit cu toţii că în ţările nordice sunt cele mai ridicate temperaturi din ultimile sute de ani! Incendii de vegetaţie tot mai violente s-au produs nu doar în Europa, ci şi peste Ocean…

Ce se întâmplă cu Planeta? Ce se va întâmpla cu noi?

Aţi observat că în situaţiile de mai sus şi cunoscute atât de bine, noi, oamenii, suntem uniţi la necaz? Privim către înaltul cerului şi implorăm ajutor de la Dumnezeu, dar noi ce oferim în schimb? Poate nu este prea tărziu să reînvăţăm a respecta natura şi să o protejăm cu iubirea noastră noastră necondiţionată.

DISTRIBUIȚI

6 COMENTARII

  1. Abia aștept să vă regăsesc pe o listă electorală, ca să vă dau peste nas! Ce de suferință pentru această planetă! Mai că-mi dau lacrimile!

  2. Vom putea amâna dezastrul dacă–și numai dacă–cei intrați în politică renunță la privilegii, își suflecă mânicile și pun osul la treabă. Mai e o condiție: Diminuarea până la cota minimă a corupției. Disciplina și ordinea sunt călcate în picioare. Îmbogățiți de peste noapte, nepotismul și promovările de incompetenți activști politici frânează o dezvoltare coerentă, ritmică și eficace. Există propuneri pentru schimbări radicale și soluții pentru apărarea naturii. Doar când vin nenorociri na aducem aminte de ele și le invocăm. Zadarnic…Din 1975 până acum au trecut 40 de ani și planul de combatere a efectelor negative ale inundațiilor a rămas doar pe hârtie. Dacă s-o fi mai păstrând. Alți bani , altă distrcție! Speranțele rămân spre cer…

    • Cine este vinovat pentru inundații? Evident, Dragnea și marioneta lui, Veorica! Tataie, las-o că măcăne!

  3. Frumoasă invocație stimată doamnă! Din fericire ploile de acum n-au făcut ravagiile din 1926, 1971, 1975. Dar, din nefericire, multe din pagubele actuale ni se datoresc: îndiguiri superficiale fără calcul de rezistență(vezi dezastrul material–adică bani îngropați–de la Chilii, pe care cocoana Vasilica nu l-a sesizat), construcții de poduri și podețe, la fel, defrișări necontrolate, perdele de protecție distruse, canalizări subdimensionate, etc, etc.
    În ceea ce privește lumea în care trăim trebuie să ne obișnuim cu ideia primordială că, atât Pământul cât și întregul Sistem Solar, în nici o secundă nu mai se află în același loc. Deplasarea spre centrul Galaxiei noastre-Calea Lactee-este continuă, nu o putem opri, deși mulți încercă s-o facă zgândărind natura, și doar Dumnezeu ne ocrotește. Sper!

  4. Am constatat că ați pus în discuție o problemă pertinentă – „Ce se întâmplă cu Planeta? Ce se va întâmpla cu noi?” Răspunsul cauzalității este foarte simplu – Am taiat pădurile și s-a defrișat masiv. Asta ar fi una dintre problemele principale care a contribuit la declanșarea reacției în lanț privind deterioarea climei regionale dar și la nivel planetar, întrucât, din păcate, nu suntem singurii pe planetă care au facut dezastre cu acest factor de echilibru al climei denumit PĂDURI. Dacă alte popoare civilizate nu admit tăierea unei crengi de copac dintr-un parc sau din alte locații specifice, fiind prevăzute sacțiuni sau pedepse drastice, la noi nu se întamplă nimic. Chiar în timp ce scriu acest comentariu, drujbele URBIS se aud la mine în cartier pe N. Bălcescu. Deci, se taie inclusiv în orașe și nu vorbim de toaletarea copacilor. S-a taiat și în parcul Crâng astă iarnă chiar când este interzis …. Din nefericire, la noi, când un copac se înclină nu am vazut vreo acțiune ca se ia vreo masură ca acesta să fie sprijinit, să nu cadă ( ca în alte țări civilizate) pentru a mai putea da oxigen și pentru a absoarbe acea substanță distrugătoare PM10, de care puțină lume știe că stă la baza declanșării tuturor bolilor cancerigene de plămâni, la noi se trece la tăiere. Deci …? asta dovedește pragul educației noastre ca națiune….

    • In primul rand vreau sa va multumesc ca ati citit articolul meu. Cat priveste subiectul abordat de mine, este clar ca pe noi toti ne afecteaza consecintele taierilor abuzive de arbori, construirea de locuinte pe locuri defrisate ori pe unde a dorit fiecare dupa bunul plac netinandu-se seama de un plan de urbanism ori de un studiu facut locului ori solului in prealabil. Podurile ceausiste au imbatranit si ele…cedeaza ca si digurile dealtfel! Apoi incalzirea globala la care faceati referire…toate acestea ne afecteaza existenta de zi cu zi! De aici vine si intrebarea din articolul meu: „Ce se intampla cu Planeta? Ce se va intampla cu noi toti?”

Comments are closed.