Mihaela NICOLAE
Nu suntem, de ceva vreme, la noi acasă. Pentru ceva vreme, nici nu vom fi acasă. Clădirea de patrimoniu, destinată Școlii Secundare de Fete, în 1919, a intrat în procesul complicat și sensibil al reparațiilor generale, deși, mai potrivit, dată fiind finețea construcției, ar fi termenul de restaurare.
Plecând în alt loc, chiar în an Centenar, am dus cu noi spiritul nobil al acestei școli din elita învățământului buzoian. Pentru că amfiteatrul C.N. ”Mihai Eminescu” Buzău, cu scena lui generoasă și cortina, dăruită cândva de Naționalul bucureștean, nu putea fi folosit, cu mare deschidere Teatrul ”George Ciprian” a găzduit cele două spectacole susținute de artiștii Operei Comice pentru Copii din București. A fost aici, special pentru noi, pentru întreaga comunitate buzoiană, soprana Felicia Filip, director al unei prestigioase instituții naționale.
După concertul Corului Madrigal, după spectacolul oferit de violonistul Alexandru Tomescu, după multe alte manifestări prin care sărbătorim cei 100 de ani de existență ai colegiului, am regăsit, prin invitații noștri, sunetul muzicii și forța valorilor în care credem: bine, frumos, adevăr, sensibilitate adaptată modernității și încredere în forța creatoare a adolescenților pe care-i educăm. Cum nimic nu e întâmplător, să amintim că printre absolvenții acestei școli se numără câțiva artiști mari: solista de operă Cleopatra Melidoneanu, actrițele Valeria Gagialov și Aime Iacobescu.
Spectacolul Joc și Rock, în regia lui Cristian Mihăilescu, este o adaptare după prima operetă românească, scrisă de Ciprian Porumbescu în 1882, pe baza unui text al lui Vasile Alecsandri, Crai Nou. Se spune că, atunci când e Crai Nou, dorințele îndrăgostiților se împlinesc. Cel mai mare vis al nostru este, evident, acela de a reveni foarte repede în clădirea de pe strada Independenței 22. Dar, în seara de 15 ianuarie 2019, când am sărbătorit 169 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, chiar de Ziua Culturii Naționale, ne-am dorit ca spectatorii să se bucure de magia muzicii, de farmecul unei piese nemuritoare și de prezența plină de noblețe a Feliciei Filip.
Și spectatorii au fost, în primul rând, elevii școlii noastre, cu care am discutat apoi despre ce înseamnă educație prin artă. Au fost impresionați de vibrația vocii umane și de felul în care, lăsând deoparte cuvintele, acești artiști au transmis emoție prin glasul lor (Claudia Bălan). Orice urmă de scepticism s-a risipit când a început muzica și s-au auzit acordurile din Crai Nou (Marina Perțescu). N-ai fi zis că tinerii aceia, îmbrăcați, inițial, în haine obișnuite, se vor transforma în niște personaje fascinante, de îndată ce trec dintr-o postură în alta, îmbrăcând, pe scenă, în fața noastră, cămășile bucovinene (Robert Stan). Nici iile nu erau toate la fel, aveau cusături și culori diferite, fiindcă și rolurile lor erau distincte. Ai fi zis că ceva din aceste ii le dă artiștilor forță (Bianca Pascu). Partiturile au fost dificile, complexe, fiindcă genul acesta de muzică implică o pregătire totală, nu doar o voce excepțională, ci și mișcare scenică (Petruț Vlad). Marile spectacole au orchestră, astfel încât muzica vie, autentică, să ajungă la tine, ca spectator. Toți erau concentrați la spectacol, prezenți întru totul în rol, afectați sau amuzați de întorsăturile intrigii, și creau perfecta impresie de firesc, ca și cum niciunul dintre ei nu s-ar fi gândit vreun moment la următoarea replică (Alexia Danciu). Muzica a avut un rol uriaș, covârșitor, în acest spectacol în care s-au adunat toate stările de spirit imaginabile (Alexandru Bordeianu).
Spectacolul Operei Comice pentru Copii, cu cele două reprezentații, s-a încheiat în aplauzele publicului tânăr, cu adevărat impresionat de forța actului artistic valoros. Viața școlii noastre continuă, în atmosfera de sărbătoare a celor 100 de ani de educație și de noblețe. Altă dorință pe care Crai Nou ar putea să ne-o îndeplinească, în curând, ar fi să o avem în mijlocul nostru pe Denisa Comănescu, director al Editurii Humanitas, de asemenea, absolventă a C.N. ”Mihai Eminescu” Buzău.
