Spitalul Nehoiu, pe lista rușinii cu unitățile medicale care nu fac avort la cerere

51 de spitale din 29 de județe ale României nu fac deloc întreruperi de sarcină la cerere, arată raportul “Refuzul la efectuarea avortului la cerere în România”, realizat de Centrul FILIA – organizație non-guvernamentală care militează pentru egalitatea de gen, în parteneriat cu ECPI (Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice) -, citat de HotNews. Pe listă regăsim de la spitale mari, precum Spitalul Universitar din București sau Spitalul Județean din Cluj-Napoca, până la spitale din orașe mici, unde este posibil să nu existe alternative, respectiv alte spitale sau clinici private. De asemenea, în alte 36 de spitale din România nu se pot face avorturi la cerere în perioada sărbătorilor religioase. Raportul mai arată că în doar 40 de spitale (niciunul în București) din 24 de județe se pot face întreruperi de sarcină oricând.

În România sunt, în total, 375 de spitale publice (de stat). Autorii raportului spun că au transmis către Ministerul Sănătății o adresă pentru a afla care sunt măsurile pe care instituția condusă de Sorina Pintea le va lua pentru a asigura accesul tuturor femeilor la întreruperile de sarcină la cerere. Monito­rizarea ce stă la baza raportului ,,Refuzul la efectuarea avortului la cerere în România” a fost efectuată în luna aprilie 2019, înaintea sărbătorilor de Paște.

Dintre cele 158 de spitale publice care au fost contactate și care au infrastructura necesară pentru a face întreruperi de sarcină, 40 pot face întreruperi de sarcină oricând, niciunul în București, în 36 de spitale nu se fac întreruperi de sarcină la cerere în timpul sărbătorilor religioase, în 51 de spitale din 29 de județe nu se fac deloc întreruperi de sarcină; autorii raportului nu au putut primi informații prin telefon de la 31 de spitale.

Printre cele 51 de spitale în care nu se fac deloc întreruperi de sarcină se numără Spitalul Orășenesc Nehoiu, care, de fapt, este singurul din județ care a răspuns solicitării autorilor raportului. Nu este pentru prima oară când unitatea spitalicească nehoiană se face de râsul întregii țări; în anul 2015, an în care tragedia de la Club Colectiv punea pe tapet, printre alte hibe ale sistemului me­dical românesc, rata mare a infecțiilor nosocomiale, Spitalul Nehoiu raportase zero astfel de infecții.

Vezi pe AICI lista completă a spitalelor în cauză

Legea, cu dus-întors

Subiectul este unul ­de­licat: pe de o parte, legislația din România prevede că întreruperea de sarcină la cerere, până la 14 săptămâni, este legală. Pe de altă parte, ,,spitalele au bază legală atât pentru a oferi aceste servicii, cât și pentru a le refuza”, a explicat un avocat contactat de HotNews.ro. Motivele religioase nu sunt nici pe departe singurele care stau la baza deciziei medicilor de a nu face avorturi, ci este vorba și despre cauze financiare și birocratice.

Potrivit legii, întreruperea de sarcină la cerere, care nu reprezintă urgență medicală – sarcina nu este întreruptă din evoluție sau nu pune în pericol sănătatea mamei – este legală în România până la 14 săptămâni de sarcină și intra în categoria serviciilor medicale la cerere. Nu intră în categoria serviciilor din pachetul medical de urgență și din pachetul ­me­dical de bază, astfel că nu este decontată de Casa de Asigurări de Sănătate, ci se plătește de către pacient. Legea nu prevede obligativitatea spitalelor de a oferi servicii medicale la cerere, ci decizia aparține fiecărei unități medicale în parte. Efectuarea de servicii medicale la cerere de către spitale reprezintă o modalitate prin care unitățile medicale pot obține venituri suplimentare prin care poate fi achiziționată aparatură medicală și este recomandată inclusiv de ministrul Sănătății, Sorina Pintea.

Medicii din spitalele care refuză să facă întreruperi de sarcină la cerere fac doar avorturi terapeutice, considerate urgențe medicale. Din discuțiile HotNews.ro cu medici a rezultat că celelalte motive pentru care aceștia refuză să facă întreruperi de sarcină la cerere, în afara celor morale/religioase, sunt cele financiare/birocratice: lipsa unui spațiu adecvat în spitale, lipsa asigurărilor de malpraxis, neplata acestui serviciu către medici. Pe de altă parte, Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății prevede că medicii pot refuza un serviciu medical doar în două situații: atunci când ,,pacientul este trimis altui medic, furnizând toate datele medicale obținute, care justifică asistența altui medic cu competențe sporite”, și atunci când ,,pacientul manifestă o atitudine ostilă și/sau ­ire­verențioasă față de medic”. Prevederile Legii 95/2006 se referă, însă, tot la serviciile medicale de urgență și din pachetul de bază, decontate de CNAS, nu la serviciile medicale la cerere.

Autorii raportului atrag atenția că ,,nu există educație sexuală în școli, deși 76% dintre români consi­deră că ar trebui să fie predată (Barometru de Gen. România 2019). în plus, această problemă survine pe fondul lipsei unui program național de contracepție și planning familial care să asigure în mod gratuit accesul femeilor la metode contraceptive. Lipsa accesului la educație sexuală și metode contraceptive crește numărul sarcinilor nedorite și a problemelor de ordin ­me­dical, cât și al nașterilor în rândul adolescentelor”.

Avortul a fost interzis aproape în totalitate în România în perioada 1966 – 1989. Se estimează că peste 10.000 de femei au murit din cauza avorturilor provocate în condiții improprii, iar alte 100.000 de femei au fost mutilate din punct de vedere fizic și psihic.

Vezi pe AICI raportul integral ,,Refuzul la efectuarea avortului la cerere în România”