Sociologul Gheorghe Petcu are pentru buzoieni acum, pe final de vară, patru lucrări noi- nouțe în care face vorbire, în principal, despre istoria acestor locuri; fie că o face sub formă de legende, fie că prezintă lucrurile direct, și de această dată reușește să așeze Buzăul în istoria universală. Pentru că, chiar și atunci când este vorba despre legende, unde nimeni nu se așteaptă ca datele istorice să fie prezentate cu acribie, și aici faptele sunt încadrate corect în epoca la care fac referire, fiind realizate conexiuni între personalități, domnitori, țări, lucru care a fost, de altfel, recunoscut și de autor ca fiind un obiectiv îndeplinit: “Am reușit să confirm unele legende și altele care nu sunt adevărate să le atac pieptiș, pe documente”.
Într-una dintre cărți vorbește despre Doamna Neaga, o figură legendară, care reușește, cu 123 de ani înainte de domnia lui Brâncoveanu, să refuze trecerea la islam, ceea ce o situează în galeria marilor apărători ai Ortodoxiei. Numele doamnei Neaga este legat de multe zone ale Buzăului. Ctitor al Catedralei Arhiepiscopale, unde îi regăsim chipul pictat, Doamna Neaga a rămas în istorie și prin donațiile pe care le făcea către biserici. ,,La biserica din pădure (actuala Biserică Sfinții Îngeri) face cea mai mare donație, de 1000 de taleri”, spune Gheorghe Petcu, care, pentru a cunoaște mai bine firul istoriei acestei doamne, soția domnitorului Mihnea Turictul – din al cărui Sfat Domnesc a făcut parte, pe postul de ban al Craiovei, Mihai Viteazu-, a străbătut peste 200 de kilometri într-un periplu pe un traseu care să reconstitue drumurile pe care le făcea domana Neaga în secolul XVI. „La <Doamna Neaga> am dorit să vin cu lucruri noi, exacte, pe documente. Am făcut un traseu de la Vernesti -Nișcov –Mierea-Grăjdana-Valea Sălciilor -Haleș -Mănăstirea Bradu -sat Tisău-Strezeni-și apoi la Lapoș -Sângeru –Apostolache – Bălțătești și apoi Vălenii de Munte, fosta capitală de care aparținea Buda Crăciunești și Cislău – până la 1 ianaurie 1845-, Calvini, Cislău și am urcat din nou la Buda Crăciunești, însemnând circa 200 de kilometri. Vă dați seama, cu drumurile la sfârșit de secol XVI, cum putea să circule Doamna Neaga în perioada domniei sale! Am vrut să răspund la cât mai multe întrebări”, spune autorul, care reamintește că doamna își doarme somnul de veci într-o biserică de la Buda. ,,La Buzău găsim rămășițele, oasele Doamnei Neaga: < aici odihnesc oasele Doamnei Neaga>, scrie pe o placă la o biserică din 1793, din Buda Crăciunești, din interiorul satului, unde au fost aduse. Marele Nicolae Iorga, la 1931, a mers în zonă și își dă seama că sunt oasele Doamnei Neaga după descoperirile pe care le face; după bijuterii, diademe, se vedea că este soție de domnitor. Nicolae Iorga demonstrează că membrii familiei sale sunt înmormântați acolo, după care, rămânând în paragină biserica și palatul la Buda Crăciunești, vin în satul Buda Crăciunești, în 1936. Comisia monumentelor istorice pune o placă de marmură la Biserica Buda Crăciunești, care nu este prima biserică în care fusese depusă. Ea fusese în biserica ei, care fusese și gropniță la Buda Crăciunești, care se afla în afara localității și a adus-o în localitate unde este protejată și este în interiorul bisericii”.
O altă carte se adresează iubitorilor de legende. Este vorba despre „Legende buzoiene. Legende râmnicene”. Având în vedere că sunt legende, ele pleacă de la un sâmbure de adevăr, dar de multe ori ,,o apucă pe mai multe cărări narative”. Sociologul Gheorghe Petcu, printr-o muncă asiduă, pe parcursul mai multor ani de studiu intens, dar și de deplasări în teren, a deslușit ițele multora dintre legendele acestor ținuturi buzoiene până într-atât încât a putut despărți firul istorisirilor conectate la date confirmate de istorici de cele povestite de oamenii locurilor potrivit percepției lor. Nu lipsesc din carte povestirile despre uriași, pitici, iele, personaje fabuloase. „S-au descoperit schelete de peste doi metri în zona Colți, în țara Luanei. Zid al uriașilor la Valea Salciei. Nici astăzi nu pot să-și dea seama cum au putut să facă acel zid extraordinar, atât de mare, cu tehnica de atunci. Nimeni nu a răspuns la întrebarea dacă are 700 sau 2.000 de ani”, după cum mărturisește sociologul Gheorghe Petcu. Astfel de amănunte se regăsesc în legenda despre Zidul uriașilor de la Valea Salciei.
,,După ce am scris <Râmnicu Sărat un județ mândru de trecutul său>, mi-am dat seama că nu a cuprins toate legendele de pe teritoriul actual al județului Buzău și, ca să fiu foarte corect, am zis cărții <Legende buzoiene. Legende râmnicene.>”, mai spune Gheorghe Petcu despre cum s-a năcut ideea unei cărți cu legendele Buzăului.
Câteva repere care să lămurească cititorul în privința subiectelor alese, ne oferă chiar autorul, care face în acest sens unele exemplificări: “Am scris, spre exemplu, că eroul Pavel Zăgănescu este râmnicean. Nu puteam să nu scriu despre Moș Tarcoci, figură legendară a zonei Penteleu născut la Jitia, județul Râmnicu Sărat, cel care vorbește la Sârbescu din Lopătari despre Drăgaică că este nu numai de 241 de ani, ci de la daci și romani. Foarte importantă legenda spusă de Moș Tarcoci. Moș Gheorghe este un alt personaj aparte din carte despre care se merită date explicații. Moș Gheorghe este cunoscut pentru că Teodor Baciu, în cartea lui despre <O viață aleasă>, scrisă despre Menelaș Chircu, menționează și despre finul acestuia, Moș Gheorghe, pe care-l descrie ca un țăran foarte vioi, foarte destupat la minte, cu ceva carte”, relatează socilogul Gheorghe Petcu.
Moș Gheorghe, așa cum mărturisește autorul, este din vremea lui Menelaș Chircu, un boier extraordinar, care a înființat Ansamblul Chindia și a menținut jocurile care există astăzi ciobănașul, alunelul, ca la Breaza. Moș Gheorghe este cel care l-a însoțit, în ,,România Pitorescă”. pe Alexandru Vlahuță și a descris toate plaiurile râmnicene și buzoiene. ,,Sunt istorii foarte frumoase. Am fost inclusiv în curtea lui Moș Gheorghe, unde astăzi locuiește familia lui Nicolae Noapteș, fost primar, și fina lui Moș Gheorghe de pe vremea lui Alexandru Vlahuță”, spune Gheorghe Petcu.
În carte se vorbește și despre multe alte legende, precum cea despre cum a apărut lacul Balta Albă, despre legenda ,,Crângului Meilor” din Râmnicu Sărat. ,,Lumea crede că vine de la miel, dar vine de la mei, din care se făcea mămăliga pe vremea lui Brâncoveanu, la 1688, și acolo îl ascundeau râmnicenii când veneau turcii, Dealul Țepei din Râmnicu Sărat, unde își făcea țepele Vlad Țepeș, dintr-o pădure interesantă. Interesante sunt și legendele despre haiducul Bahnea, care acționa pe Valea Râmnicului, hora de la Jitia din județul Râmnicu Sărat”, explică autorul.
„Bazar” se intitulează cea de-a treia lucrare în care sociologul Gheorghe Petcu spune că își va ține cititorii în suspans, pentru că lucrarea este întocmită cu informații după tipicul unui bazar, adică de toate pentru toți. “Să nu știi la ce să te aștepți în frazele următoare. În Bazar găsești de toate”, spune sociologul Gheorghe Petcu. A patra lucrare a lui Gheorghe Petcu, membru al Uniunii Scriitorilor din România, face referire la Societatea turiștilor români 1903, Cătina; “Această societate este înfiinată de Al. Țigara Samurcaș împreună cu o serie de oameni de prim rang, sub patronajul prințului Ferdinand al României. Al. Țigara Samurcaș, cel care a înființat în București Muzeul Țăranului Român și Biblioteca Centrală Unversitară – care s-a numit la început Biblioteca Carol I-, așa cum se numește și astăzi, a profitat de prezența acestor oameni importanți, care au fost la Cătina, se numeau și care Nicolae Iorga, Alexandru Vlahuță, George Munteanu Murgoci, Mrazec, pentru a înființa această societate”. Multe dintre informații i-au fost confirmare scriitorului Gheorghe Petcu de către dr. ing. în geologie George Bezna, strănănepot al lui al Samurcaș și copil al istoricului Berza, care i-a pus la dispoziție o parte din materiale și fotografiile care se regăsesc în carte.
