Radu Florescu  s-a născut la 14 iunie 1961 în localitatea Borca, din județul Neamț, este absolvent de liceu și locuiește în Piatra Neamț. Activează ca patron al firmei S.C. Rami Impex S.R.L. A debutat în revista „Amfiteatru” la numai 21 de ani, cu un grupaj de versuri. În anul 1989, la Editura Junimea apare volumul colectiv „Incantații”, unde are un grupaj sub titlul „Poeme singure”. Este considerat debutul editorial al poetului.

De atunci a mai publicat următoarele volume de versuri: „Camera Liturgică” (1992), „Satrapia” (1995), „Casa din care ies” (1997), „Negru transparent” (2001), „Rău de pământ” (2004), „Probă de viață” (2008), „Poeme singure” (2011) și „Poeme oculte” (2012). Cu siguranță, de atunci a mai publicat, însă doar despre aceste volume am cunoștință. Cărțile lui Radu Florescu au fost distinse cu numeroase premii. Iată câteva dintre ele: Premiul Colocviilor de Poezie, Premiul revistei „Convorbiri literare”, Premiul Marin Sorescu la Festivalul internațional de poezie de la Sighetul Marmației, Premiul de poezie de la Festivalul George Coșbuc de la Bistrița, Premiul Hyperion, Premiul Cezar Ivănescu pentru poezie acordat de Filiala Iași a Uniunii Scriitorilor.

Aceeași filială îi mai acordă un premiu pentru volumul „Poeme oculte”. În afara acestor premii, recunoașterea ­va­lorii creațiilor sale a fost certificată de primirea sa în Uniunea Scriitorilor din România. Colaborează la numeroase reviste și publicații literare. ­Amin­tim câteva: „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Lucea­fărul”, „România literară”, „Echinox”, „Tribuna”, „Ate­neu”, „Hyperion” ș.a. Versurile sale sunt traduse în limbile italiană, franceză, germană, turcă. Radu Florescu mai este inclus în unele antologii de poezie românească apărute în aceste țări. Cărțile sale s-au bucurat de aprecieri pozitive din partea unor reputați literați: Laurențiu Ulici, Ioan Holban, Al. Cistelecan, Cornel Ungureanu, Mircea A. Diaconu, Ion Roșioru, Vasile Spiridon, Horia Gârbea, Daniel Corbu, Dan Silviu Boerescu ș.a.

Criticul Al Cistelecan făcea următoarele afirmații despre poetul nemțean: „Radu Florescu își taie versurile cu precizie și siguranță. Poetul găsește întotdeauna drumul scurt spre stare și o atacă într-un limbaj minim și eficient. El nu o construiește, ci o definește. Lirismul său e unul de raport, cu o inventivitate ce se consumă cu precizia desenului, nu în fascinație. Sub enunțul rece și indiferent, de grefier, poetul lucrează în culori tari și în contraste violente”.

Versurile pe care vi le propun spre lectură au fost alese din volumul „Poeme oculte”, un volum ce a fost considerat printre cele mai bune ale anului 2012. Mulți spun că aici este adevăratul Radu Florescu. Poate că nu este așa. Fiecare poet se regăsește în fiecare vers al său, în fiecare volum.

Pământ dulce casă

uneori sînt legat de tot felul de vieți paralele

care adună în magazia din spatele casei

o întreagă corabie cu vechituri.

sînt bune și astea îți spui

urcând pe catargul înalt cu mîna la ochi

vezi cîte teritorii mai apucă să vadă

zilele tale rămase aici

cîți mateloți în haine de sînge

pîndesc orizontul rostind cuvînt după cuvînt

pămînt dulce casă noi venim.

te întorci abătut pe singurul drum

rămas liber fără să numeri morții familiei

care de cîteva zile bune trăiesc și ei

vieți paralele.

unii sînt atît de singuri încît

simt nevoia să fugă de acasă

în țintirimul vecin

ca s-o poată lua din nou de la capăt.

Oameni și peisaje

(dincolo de tine)

plîngi pentru că dincolo de tine

totul dispare cît ai clipi.

soarele cît o boabă de strugure

apune sub un mal de pămînt.

un cîmp electric în jurul tîmplei te bucură.

departe de lume

inima se hrănește cu vise amare.

cuprinsă de îndoială

se rotește încet între stern și plămâni

caută drumul cel bun.

dincolo de tine nu se întâmplă nimic.

dincolo de mine merișorul sălbatic

și muntele.

Ploaie de vară

nu mai sapă nimeni în cer

umbra mea sprijină zidul cetății

înmugurind peste ziua de mine.

par fericit cotrobăind prin secundele calde

miezul năpraznic al morții.

o lacrimă acoperă casa.

în cer nimeni nu sapă

e viu ca după o ploaie de vară.

Poem

trăiesc în timpul meu

stau în casa mea

dorm în patul meu

beau din apa voastră

osîndit la viață pe viață.

DISTRIBUIȚI
loading...