Radu Florescu s-a născut la 14 iunie 1961 în localitatea Borca, din județul Neamț, este absolvent de liceu și locuiește în Piatra Neamț. Activează ca patron al firmei S.C. Rami Impex S.R.L. A debutat în revista „Amfiteatru” la numai 21 de ani, cu un grupaj de versuri. În anul 1989, la Editura Junimea apare volumul colectiv „Incantații”, unde are un grupaj sub titlul „Poeme singure”. Este considerat debutul editorial al poetului.
De atunci a mai publicat următoarele volume de versuri: „Camera Liturgică” (1992), „Satrapia” (1995), „Casa din care ies” (1997), „Negru transparent” (2001), „Rău de pământ” (2004), „Probă de viață” (2008), „Poeme singure” (2011) și „Poeme oculte” (2012). Cu siguranță, de atunci a mai publicat, însă doar despre aceste volume am cunoștință. Cărțile lui Radu Florescu au fost distinse cu numeroase premii. Iată câteva dintre ele: Premiul Colocviilor de Poezie, Premiul revistei „Convorbiri literare”, Premiul Marin Sorescu la Festivalul internațional de poezie de la Sighetul Marmației, Premiul de poezie de la Festivalul George Coșbuc de la Bistrița, Premiul Hyperion, Premiul Cezar Ivănescu pentru poezie acordat de Filiala Iași a Uniunii Scriitorilor.
Aceeași filială îi mai acordă un premiu pentru volumul „Poeme oculte”. În afara acestor premii, recunoașterea valorii creațiilor sale a fost certificată de primirea sa în Uniunea Scriitorilor din România. Colaborează la numeroase reviste și publicații literare. Amintim câteva: „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Luceafărul”, „România literară”, „Echinox”, „Tribuna”, „Ateneu”, „Hyperion” ș.a. Versurile sale sunt traduse în limbile italiană, franceză, germană, turcă. Radu Florescu mai este inclus în unele antologii de poezie românească apărute în aceste țări. Cărțile sale s-au bucurat de aprecieri pozitive din partea unor reputați literați: Laurențiu Ulici, Ioan Holban, Al. Cistelecan, Cornel Ungureanu, Mircea A. Diaconu, Ion Roșioru, Vasile Spiridon, Horia Gârbea, Daniel Corbu, Dan Silviu Boerescu ș.a.
Criticul Al Cistelecan făcea următoarele afirmații despre poetul nemțean: „Radu Florescu își taie versurile cu precizie și siguranță. Poetul găsește întotdeauna drumul scurt spre stare și o atacă într-un limbaj minim și eficient. El nu o construiește, ci o definește. Lirismul său e unul de raport, cu o inventivitate ce se consumă cu precizia desenului, nu în fascinație. Sub enunțul rece și indiferent, de grefier, poetul lucrează în culori tari și în contraste violente”.
Versurile pe care vi le propun spre lectură au fost alese din volumul „Poeme oculte”, un volum ce a fost considerat printre cele mai bune ale anului 2012. Mulți spun că aici este adevăratul Radu Florescu. Poate că nu este așa. Fiecare poet se regăsește în fiecare vers al său, în fiecare volum.
Pământ dulce casă
uneori sînt legat de tot felul de vieți paralele
care adună în magazia din spatele casei
o întreagă corabie cu vechituri.
sînt bune și astea îți spui
urcând pe catargul înalt cu mîna la ochi
vezi cîte teritorii mai apucă să vadă
zilele tale rămase aici
cîți mateloți în haine de sînge
pîndesc orizontul rostind cuvînt după cuvînt
pămînt dulce casă noi venim.
te întorci abătut pe singurul drum
rămas liber fără să numeri morții familiei
care de cîteva zile bune trăiesc și ei
vieți paralele.
unii sînt atît de singuri încît
simt nevoia să fugă de acasă
în țintirimul vecin
ca s-o poată lua din nou de la capăt.
Oameni și peisaje
(dincolo de tine)
plîngi pentru că dincolo de tine
totul dispare cît ai clipi.
soarele cît o boabă de strugure
apune sub un mal de pămînt.
un cîmp electric în jurul tîmplei te bucură.
departe de lume
inima se hrănește cu vise amare.
cuprinsă de îndoială
se rotește încet între stern și plămâni
caută drumul cel bun.
dincolo de tine nu se întâmplă nimic.
dincolo de mine merișorul sălbatic
și muntele.
Ploaie de vară
nu mai sapă nimeni în cer
umbra mea sprijină zidul cetății
înmugurind peste ziua de mine.
par fericit cotrobăind prin secundele calde
miezul năpraznic al morții.
o lacrimă acoperă casa.
în cer nimeni nu sapă
e viu ca după o ploaie de vară.
Poem
trăiesc în timpul meu
stau în casa mea
dorm în patul meu
beau din apa voastră
osîndit la viață pe viață.
