27 de ani
de presa libera
Joi, Aprilie 27, 2017 12:12 PM

Cultura

Șlefuitorii de cuvinte / Medalion literar - Ion Panait

de Stan BREBENEL
Cultura  |
19.12.2016, 00:00
337

   Este unul dintre scriitorii ce a avut o viaţă tumultuoasă alături de unicul său prieten, scriitorul Dumitru Pricop. A practicat diferite profesii până a găsit ceva care să-l reprezinte. A fost tehnician agronom, inspector şi revizor contabil, profesor, corector şi tehnoredactor, însă cea mai îndelungată activitate a fost cea de jurnalist de opinie, anchete şi investigaţii. În pofida faptului că a practicat profesii care, aparent, nu aveau legături între ele, Ion Panait s-a îndrăgostit iremediabil de poezie încă din tinereţe.

   Pentru cel ce s-a născut la data de 1 martie 1941 în loca­litatea Piscu, judeţul Galaţi, stabilirea definitivă la Focşani nu a însemnat altceva decât găsirea rostului şi împlinirea visurilor sale. A debutat absolut senzaţional în revista Luceafărul în anul 1964. Primul volum de versuri, „Noaptea unde mă închin”, l-a publicat în anul 1970. Au urmat „Deosebirea de pământ” (1983); „Memoria clepsidrei” (1987); „Vina pentru Roberto” (1990); „Simple poeme” (1991); „Plânsul” (1998); „Bonjur tristesse” (2000); „La marginea curcubeului” (2001); „Piaţa publică a tristeţii” (2002); „Latifundiile trădării” (2003); „Binecuvântatul infern al iubirii” (2004); „Cu prietenie în umbra gândului” (interviuri – 2004); „Timpul în rochie albă de noapte” (2005); „Amurgul zilei de mâine” (2005); „Dansând în oglindă” (2006) şi „Vântul care se uită pe geam” (2008). Multe dintre aceste volume au văzut lumina tiparului la edituri prestigioase: Albatros, Eminescu, Cartea Românească, Junimea ş.a. Versurile sale au fost apreciate de mari oameni de cultură, ­pri­mind premii importante, în Uniunea Scriitorilor.

   A fost un amic al multor scriitori buzoieni. Prezenţa sa în urbea noastră a reprezentat mereu o rază de lumină. ­Ghe­orghe Istrate scria despre poetul care vindecă rănile poeziei absolut remarcabil: „Despre poet am scris în efluvii. Despre om cât un Eufrat. Fiindcă merită şi-mi este frate de vis”. Din păcate, după o scurtă şi grea suferinţă, Ion Panait s-a stins din viaţă la data de 8 septembrie 2009 pe un pat de spital din Mangalia. Ca orice mare poet, Ion Panait a fost apreciat, iubit şi pizmuit. El nu credea în niciunul dintre aceste sentimente. Aprecia oamenii după caracterul lor. În pofida acestei afirmaţii îşi făcea foarte uşor prieteni, însă nu toţi rezistau acestei prietenii. După moartea lui Ion Panait, ca şi după cea a lui Dumitru Pricop, Vrancea li­te­rară a rămas mai săracă. Ne lipsesc ca oameni şi ca scriitori, însă rămân poeziile lor pentru totdeauna.

Fără cumpărători, inima mea

Tânără antilopă inima mea a fost dusă în târgul robilor,

o lipeau cu scotch de perete, o fotografiau de la cap

la picioare şi o atingeau cu degetul, câte unul spunea că

e proaspătă, vie până când îndrăznea să-i dea cineva

o cană cu apă, s-o supună la probe două, trei zile –

furnizoare de mângâieri ­ini­ma mea, imaginară

piramidă de rouă.

În uşa peşterii fără viitor atârna o inscripţie a plăcerilor

gratuite, sincer să fiu o păpuşă de pâslă era inima

mea în vremea aceea şi de atunci înnoptez până

târziu într-o duminică a orbului,

fără chitanţă şoapta singurătăţii rămâne la mine.

Noaptea, un copil înfiat

Pe câmpia spiritului sufletul tău e o întrebare

simplă ce se desfată în uşa deschisă a nopţii

ca o veche fantomă – eu, la aceeaşi masă a

 privighetorilor observ ca o santinelă

stângace vântul din colţul străzii cum se

opreşte în haită, cum bate în geamuri până

ce se aprinde o veioză undeva în josul luncilor –

e a nouăsprezecea noapte, Doamne, când gunoierul

doarme, ca un copil înfiat al naturii,

pe meterezele ploii.

Capcana de greieri

Îmi cădea umbra în ochi din greşeală

atât de mult te-am privit încât mă

fluierau mierlele-n uşa pe care

ştii bine n-am mai ­deschi­s-o la nimeni

orga acelei iluzii nu am s-o uit

niciodată,

gândul ei sună în iarbă

ca o capcană de greieri ce spintecă roua

în trestii – acolo am stat până-a tras

barcagiul la mal alaiul de alge

ce frumos se exprimă în rănile apei

franjurii curcubeului…

Menuet

Încet, mă viscoleam de fluturi,

trufie pururi a mea,

secunde moarte ce le scuturi

dintr-un palton, într-o livrea

sperând să te găsesc în ochii

destinului ce te-o pierdea.

Dar cărţile erau făcute,

zăceau pe jos, pe duşumea,

venea un orb să te sărute

pe răcoroasă umbra ta,

iubita mea, neprefăcute

sunt rănile de mahala.

Romanţă

Mireasa mea de păpădie

Cu paşii lupului pierduţi

În gândul frunzelor de seară

Aroma lor mi-o împrumuţi

Căci vine vara ca seninul

Destinului muşcat de crin

Cu degetul pe buze vântul

Îşi culcă şarpele-n pelin

Desprinde rodia din ramuri

Şi râde până ne-om trezi

E interzis aici infernul

Căinţei de a doua zi…

Comentarii

Mulțumiri (22 Dec, 12:38)
Cititor

Nu numai Vrancea literară a rămas mai săracă după prematura strămutare a poeților Dumitru Pricop și Ion Panait pe tărâmul veșniciei, ci și Buzăul care îi primea cu brațele deschise la manifestările culturale al căror amfitrion era delicatul condeier îndreptățit la neuitare, Gheorghe Istrate.

Raspunde

Stiri Agerpres

Joi, Ianuarie 01, 1970 02:00 AM

OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
mai multe poze »
TOP COMENTARII
CELE MAI CITITE ARTICOLE
27 Apr, 09:50 Rosii de Buzau
Chivu a comentat pentru articolul Roșiile de Buzău, pe rafturile tuturor magazinelor Lidl, din această vară:
Nu se vor gasi pentru ca nu vor avea timp sa stea pe rafturi , atat de gustoase sunt ! Felicitari , d-le Vanatoru !
27 Apr, 09:34 Costică, nu te pierde!
Pixelu găsit a comentat pentru articolul Unde s-a așteptat un an mai merge o lună! Expertiza imobiliară în dosarul Orizont îi irită pe magistrați:
Cum mă, Costică, nu mai reziști! DNA-ul este corupt! Hait, icoana dreptății este coruptă? Se poate așa ceva!
Să-ți spun o poveste măi Costică, așa să te mai destinzi un picuț, că te simt încordat:
Este ca şi cum s-ar fi furat de la o fermă de stat o turmă de oi, să zicem! Se fac anchete peste anchete şi se condamnă vinovaţii: doi români ciobani care au furat, puşi de cineva, oile pe timp de noapte, cum altfel, de-a rămas ţarcul gol! Dar culmea, că oile, în loc să fie găsite la ei, sunt bine merçi la nişte păstori străini, care au pus deja alţi ciobani, tot români, care să le mulgă mai departe, de data asta doar în folosul lor! Curat murdar, cum ar spune nenea ăla, dar doar curat, spune justiţia română, care n-are treabă cu noii proprietari, nici cu recuperarea oilor, ci cu hoţii noştri, cărora nici nu mai are ce le confisca, deoarece bruma de bani pe care-i luaseră au băut-o într-o seară, dar şi-o iau cu suspendare! Ai lor, în schimb, sunt bine merçi! Dacă mai dispare o oaie, tot statul român le-o plăteşte, căci ei sunt asiguraţi! Justiţie românească, sau prostie omenească?!
27 Apr, 09:23 Erată
Ionuț a comentat pentru articolul Cum a reînviat subprefectul Sorin Gheorghe la Casa Albă spiritul Getei Burducea / Cu 4,50 la concurs, numită șef interimar la Pașapoarte:
Și ca să fim convinși cu toții ca oricând putem greși atunci când ne apucăm de scris(o observație dealtfel foarte pertinentă din partea domnului Unu') iată titlul postării mele anterioare, scris corect de data aceasta: "Ingineria... gramaticii" Cred că a fost o greșeală ..... "typo"(sic!!!) 9
Google PageRank Checker