Din momentul în care m-am decis să realizez această rubrică am fost conștient că misiunea mea nu va fi ușoară, în sensul că voi prezenta mulți poeți cunoscuți, dar și foarte mulți despre care am auzit tangențial. Vina nu este decât a mea. Din ultima categorie face parte și doljeanul Ion Maria, născut la data de 28 octombrie 1961, în localitatea Grecești.
A urmat cursurile Facultății de Litere și Istorie din Craiova cu specialitatea Istorie și Limba și Literatura Latină, pe care a absolvit-o în anul 1996. Este profesor de istorie la Colegiul „Elena Cuza” și predă la Liceul Teoretic „T. Arghezi” din Craiova.
Ion Maria a debutat editorial cu volumul „Patmos” în anul 2002., volum premiat de Filiala Uniunii Scriitorilor Craiova cu premiul de debut. Au urmat: „Balene zburând” (2003), „Dincolo de zid” (2005, volum premiat cu Marele Premiu la Concursul „Ad Visum”, Vișeul de Sus, 2006), „Povestiri din cartierul de est” (2007, Premiu la Festivalul Internațional de Poezie, Sighetul Marmației, 2008 și Premiul 1 la Festivalul „George Coșbuc”, Bistrița Năsăud, 2008), „Poziția Lotus” (2008, Premiul la Festivalul „Armonii de primăvară”, Vișeul de Sus, 2009, Premiul Asociației Culturale MJM Craiova, 2009 și Premiul pentru poezie al Fundației „Serile de la Brădiceni”, 2009), „Fratele om” (2010, Premiul I la Concursul Internațional de Creație „Visul”), „După Cutremur” (2011, Premiul special la Festivalul Internațional de Creație Literară „Titel Constantinescu”, Rm. Sărat, 2011, Premiul revistei „Poesis” din Satu Mare la Festivalul Internațional „Lucian Blaga”, Lancrăm, 2012), „Căutând o insulă” (2012), „Când vor veni extratereștri” (2013) și „Lumea, un film în regia mea” (2015). Probabil că între timp a mai publicat, însă informațiile, chiar și pe internet, sunt sărace. A mai fost premiat de revista „Contemporanul – Ideea Europeană” pentru un grupaj de versuri la Festivalul Internațional „Lucian Blaga”, Lancrăm, 2011. Pentru toate acestea, și nu numai, Ion Maria a fost primit în anul 2004 în Uniunea Scriitorilor.
Despre versurile sale au scris nume de rezonanță în literatura română. Iată două aprecieri. „Pentru Ion Maria, poezia nu este doar expresia unui spațiu interior esențializat, nu doar o modalitate de comunicare cu semenii și cu Dumnezeu, ci și unica posibilitate de a uni planul terestru cu cel astral, de a-i reda primului semnificația sacrului pierdută” (Valeria Manta Tăicuțu).
Iar Gheorghe Grigurcu scria: „Că-n timpul nostru secularizant și înclinat către dezechilibre ale vieții materiale, fie prin sărăcie lucie, fie prin arogantă opulență, există suflete care, așa cum spunea Montherlant, curg către absolut în chipul în care apa curge către mare. Către un astfel de suflet care este excepționalul poet Ion Maria se îndreaptă prețuirea mea admirativă, emoția mea confraternă”.
De adăugat ar fi și părerea autorului acestor rânduri. Deși i-am citit doar două cărți („Povestiri din cartierul de est” și „Poziția Lotus”) acest lucru nu m-a împiedicat să ajung la concluzia că Ion Maria scrie o poezie atât de articulată în fibra ei încât nu mai ai nevoie de „translatori”. Poezia lui curge atât de firesc, atât de natural, de elegiac și atât de emotiv încât transfigurarea cititorului se produce fără prea multe elemente de constrângere și în mod automat. Am putea spune că Ion Maria este un magician ce întinde capcane plăcute celui care se încumetă să-l citească. Eu nu am regretat.
urme de pași
sunt urme de pași
în ocean
și pe acolo sufletul meu
a fost
în căutarea ta
nici acolo nu te-a găsit
știe unde ești
dar nu are cum
să ajungă
la tine
între noi e mai mare
distanță
decât cea dintre
Dumnezeu
și lume
bănuială
poate că floarea
care citește
toată ziua
cartea cerului
e mai aproape
de Dumnezeu
decât mine
sacrificiu
cu fiecare poezie
pe care o scriu
pierd ceva
din mine
și totuși
mă dau întreg
paginilor
în care îmi apar
poeziile
cum primii creștini
se puneau
fericiți
pe crucea
de tortură
oamenii
noi oamenii
suntem doar
pragul
pe care florile
pășesc
atunci când trec
de la un cer
la altul
ferestre
poemele mele
sunt ferestre
de privit lumea
uneori e frumos
afară
alteori plouă
și e vreme mohorâtă
important este
să privești
pe fereastră
se spune
că poți uita
orice coșmar
dacă privești
pe fereastră
după ce
ai visat urât
poetul
eu nu sunt decât
o flacără
ce arde
peste poem
cum în nopți
liniștite
și pline de mister
ard flăcări
galbene
peste comori
