Din momentul în care m-am decis să realizez această rubrică am fost conștient că misiunea mea nu va fi ușoară, în sensul că voi prezenta mulți poeți cunoscuți, dar și foarte mulți despre care am auzit tangențial. Vina nu este decât a mea. Din ultima categorie face parte și doljeanul Ion Maria, născut la data de 28 octombrie 1961, în localitatea Grecești.

A urmat cursurile ­Fa­cultății de Litere și Istorie din Craiova cu specialitatea Istorie și Limba și Literatura Latină, pe care a absolvit-o în anul 1996.  Este profesor de istorie la Colegiul „Elena Cuza” și predă la Liceul Teoretic „T. Arghezi” din Craiova.

Ion Maria a debutat editorial cu volumul „Patmos” în anul 2002., volum premiat de Filiala Uniunii Scriitorilor Craiova cu premiul de debut. Au urmat: „Balene zburând” (2003), „Dincolo de zid” (2005, volum premiat cu Marele Premiu la Concursul „Ad Visum”, Vișeul de Sus, 2006), „Povestiri din cartierul de est” (2007, Premiu la Festivalul Internațional de Poezie, Sighetul Marmației, 2008 și Premiul 1 la Festivalul „George Coșbuc”, Bistrița Năsăud, 2008), „Poziția Lotus” (2008, Premiul la Festivalul „Armonii de primăvară”, Vișeul de Sus, 2009, Premiul Asociației Culturale MJM Craiova, 2009 și Premiul pentru poezie al Fundației „Serile de la Brădiceni”, 2009), „Fratele om” (2010, Premiul I la Concursul Internațional de Creație „Visul”), „După Cutremur” (2011, Premiul special la Festivalul Internațional de Creație Literară „Titel Constantinescu”, Rm. Sărat, 2011, Premiul revistei „Poesis” din Satu Mare la Festivalul Internațional „Lucian Blaga”, Lancrăm, 2012), „Căutând o insulă” (2012), „Când vor veni extratereștri” (2013) și „Lumea, un film în regia mea” (2015). Probabil că între timp a mai publicat, însă informațiile, chiar și pe internet, sunt sărace. A mai fost premiat de revista „Contemporanul – Ideea Europeană” pentru un grupaj de versuri la Festivalul Internațional „Lucian Blaga”, Lancrăm, 2011. Pentru toate acestea, și nu numai, Ion Maria a fost primit în anul 2004 în Uniunea Scriitorilor.

Despre versurile sale au scris nume de rezonanță în literatura română. Iată două aprecieri. „Pentru Ion Maria, poezia nu este doar expresia unui spațiu interior esențializat, nu doar o modalitate de comunicare cu semenii și cu Dumnezeu, ci și unica posibilitate de a uni planul terestru cu cel astral, de a-i reda primului semnificația sacrului pierdută” (Valeria Manta Tăicuțu).

Iar Gheorghe Grigurcu scria: „Că-n timpul nostru secularizant și înclinat către dezechilibre ale vieții materiale, fie prin sărăcie lucie, fie prin arogantă opulență, există suflete care, așa cum spunea Montherlant, curg către absolut în chipul în care apa curge către mare. Către un astfel de suflet care este excepționalul poet Ion Maria se îndreaptă prețuirea mea admirativă, emoția mea confraternă”.

De adăugat ar fi și părerea autorului acestor rânduri. Deși i-am citit doar două cărți („Povestiri din cartierul de est” și „Poziția Lotus”) acest lucru nu m-a împiedicat să ajung la concluzia că Ion Maria scrie o poezie atât de articulată în fibra ei încât nu mai ai nevoie de „translatori”. Poezia lui curge atât de firesc, atât de natural, de elegiac și atât de emotiv încât transfigurarea cititorului se produce fără prea multe elemente de constrângere și în mod automat. Am putea spune că Ion Maria este un magician ce întinde capcane plăcute celui care se încumetă să-l citească. Eu nu am regretat.

urme de pași

sunt urme de pași

în ocean

și pe acolo sufletul meu

a fost

în căutarea ta

nici acolo nu te-a găsit

știe unde ești

dar nu are cum

să ajungă

la tine

între noi e mai mare

distanță

decât cea dintre

Dumnezeu

și lume

bănuială

poate că floarea

care citește

toată ziua

cartea cerului

e mai aproape

de Dumnezeu

decât mine

sacrificiu

cu fiecare poezie

pe care o scriu

pierd ceva

din mine

și totuși

mă dau întreg

paginilor

în care îmi apar

poeziile

cum primii creștini

se puneau

fericiți

pe crucea

de tortură

oamenii

noi oamenii

suntem doar

pragul

pe care florile

pășesc

atunci când trec

de la un cer

la altul

ferestre

poemele mele

sunt ferestre

de privit lumea

uneori e frumos

afară

alteori plouă

și e vreme mohorâtă

important este

să privești

pe fereastră

se spune

că poți uita

orice coșmar

dacă privești

pe fereastră

după ce

ai visat urât

poetul

eu nu sunt decât

o flacără

ce arde

peste poem

cum în nopți

liniștite

și pline de mister

ard flăcări

galbene

peste comori

DISTRIBUIȚI
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Scrieți comentariul dvs.
Introduceți numele dvs.