Ramona URSU

O Românie cu valorile răsturnate. Asta e ţara în care trăim după trei decenii de când credem că suntem liberi. O Românie în care ni se explică cum fărădelegea, tupeul, minciuna sunt normalitatea.

Tot ce ne-ar fi putut desprinde de blestemul a zeci de ani de comunism, tot ce ne-ar putea face să avem o „ţară ca afară“, toate speranţele acestui popor sunt sfărâmate în pumnii unei grupări de indivizi cu probleme penale, morale, care îşi spun conducători.

E tot mai greu să găseşti adevărul într-o Românie în care al doilea om în stat, Călin Popescu Tăriceanu, un inculpat, ne explică, de la tribuna Parlamentului, că lupta împotriva corupţiei „nu este un demers natural al statului de drept, ci o campanie organizată, la fel cum se organiza şi în anii ’50 lupta împotriva burghezo-moşierimii“.

Devine o adevărată provocare să înveţi un popor că, dacă furi, trebuie să fii pedepsit, atunci când cel care le plânge de milă infractorilor e tocmai ministrul Justiţiei. E tot mai greu să convingi o ţară să lupte pentru drepturile ei când e ţinută cu bună ştiinţă în sărăcie. Când mintea-i e îngropată într-un sistem de educaţie rămas de generaţii repetent. Când sănătate înseamnă să mori de o banală rujeolă.

E o luptă tot mai dură să faci milioane de oameni cu minţile spălate de o presă care s-a pus aproape în totalitate în genunchi în faţa unei puteri politice ticăloase să creadă că singurul drum pe care trebuie să rămânem ca popor e cel european.

Cum să faci asta când aceleaşi milioane de români aud de la conducători că Occidentul e cel care ne vrea răul? Că SUA reprezintă un pericol pentru suveranitatea poporului român, aşa cum spune binomul Dragnea-Tăriceanu. Că UE ne întoarce la regimul comunist.

O teorie absurdă preluată de la aliaţii de partid de senatorul PSD Robert Cazanciuc, în timpul dezbaterilor din Parlament pe tema raportului GRECO: „România a aderat cu bună credinţă la structuri europene după 1990, în speranţa că ne vom dezvolta armonios. Să ajungem astăzi criticaţi, fără vreo referire la date concrete, pare că revenim la 1989“.

În tot tabloul acesta pictat parcă de minţi demente, ce trebuie să nu uităm e că noi, cetăţenii, suntem singuri. Că nu ne va aduce nimeni mântuirea. Şi, aşa, singuri, avem ca unică şansă să ne trezim. O trezire care, în ultimul an, a început să se simtă în rândul societăţii, odată cu protestele de anul trecut.  O trezire pe care, până în 2020, când va trebui să mergem din nou la vot, ar trebui să o simţim cu toţii. Altfel vom rămâne tot singuri, dar îngropaţi în bezna în care ei vor să trăim.

Text preluat din „Newsweek România

DISTRIBUIȚI

2 COMENTARII

  1. Niuzvic,intre SICA MANDOLINA SI TARICEANU IL PREFERAM PE CEL DE AL DOILEA .
    NE E SILA SI DE VECHEA SECURITATE SI DE NOUA SECURITATE SI DE MANIPULARILE LOR CARE TIND SPRE PERFECTIUNE.VOI, TINERII ,”PUNETI BOTUL USOR”,N-ATI TRAIT IN COMUNISM CA SA AVETI ANTRENAMENTUL NOSTRU IN A MIROSI MANIPULARILE….

  2. Băieții ăștia de la niuzvic n-au fost atenți deloc la spusele Ambasadorului Germaniei de la București. Excelența Sa a afirmat, țineți-vă de ceva, sunt lucruri mai importante decât lupta împotriva corupției! Tare, nu!

Comments are closed.