Numele profesorului Cremarenco nu mai are nevoie de nicio prezentare la Buzău pentru generațiile trecute de 40 de ani. Considerat unul dintre cei mai buni profesori de mate­ma­tică pe care i-a avut România de-a lungul timpului, numit chiar „profesor de geniu al Hasdeului”, Sfetoslav Cremarenco are 78 de ani, lăsând în urma lui foști elevi care astăzi fac carieră în lumea întreagă, de la Washington, până la Lyon.

„Trei ore și jumătate i-am povestit doctorului toată viața mea” 

Puțin știu însă povestea vieții celebrului profesor și cum a ajuns familia sa să se stabilească din Basarabia la Buzău. Este o poveste care ar putea oricând constitui scenariul unui film. În 2013, cu ocazia lansării volumului „Extemporal peste timp la matematică”, Cremarenco mărturisea că povestea vieții sale avea să îi impresioneze inclusiv pe medicii care l-au tratat.  „Am suferit trei operații, două în România și una în Franța, la ambele picioare. În timpul operației, medicul anestezist a început să mă țină de vorbă și m-a pus să îi povestesc de ce mă cheamă Cremarenco? De ce mă cheamă Sfetoslav? I-am povestit că m-am născut în Basarabia, că tata era neamț, iar mama era rusoaică… Anestezia mi-a creat o stare de euforie, astfel încât trei ore și jumătate i-am povestit doctorului toată viața mea, începând cu refugiul din Basarabia de la vârsta de doi ani. Doctorul a fost cel care mi-a spus primul că ar trebui să scriu o carte”, declara Sfetoslav Cremarenco în 2013 în amfiteatrul Colegiului Hasdeu.

Au fugit de teama rușilor cu căruța plină cu mezeluri, teancuri de bani și cocoșei de aur   

Celebrul profesor a vorbit despre incredibila povestea a familiei sale cu jurnaliștii de la PressOne. Aici aflăm că mama sa, Alexandrina, era ucrainean­că. Tatăl său, Parfenie Kramer, neamț, era la 27 de ani primar și cel mai bogat om din satul Andreeni, de pe lângă Cetatea Albă, din Basarabia. Rușii i-au rusificat numele din Kramer în Cremarenco. Când au venit rușii în 1944, Parfenie, tatăl profesorului, a fost obligat să își ia întreaga familie – soția, socrii, copiii care vorbeau numai rusește și fata orfană pe care o înfiase – și să fugă cu căruța, lăsând în urmă o locuință cu 15 camere, hectare de pământ și multe animale. Au luat cu ei teancuri de bani, cocoșei cu aur, un ceas de perete pe care profesorul îl păstrează și astăzi și aproape o căruță de mezeluri făcute chiar de tatăl său.

Au ajuns în România cu niște haine și cu câteva lucruri în căruțe. S-au oprit în Cocora, un sat din Ialomița. I-a primit în curtea lui un om sărac, și i-a lăsat să-și facă acolo o coșmelie.

„Prima grijă a lui Parfenie a fost să-l mituiască pe primar. Să nu fie pârâți rușilor, care-i căutau să-i ducă înapoi în Basarabia – și de acolo, pe urmele pierdute ale bunicului, în Siberia fără întoarcere. Primarul s-a nimerit să fie un corupt de treabă, adică a luat banii, le-a făcut Cremarencilor acte românești și i-a făcut pierduți printre cocoreni. Dar Cremarencii, oameni harnici, pricepuți la agricultură și la mezelărie, având și ceva avere ascunsă, s-au ridicat repede peste localnici, iar prezența lor a început să bată la ochi în Cocora”, se arată în articolul din PressOne.

Foametea, vagonul cu grâu și gloanțele rușilor   

De teama rușilor, primarul din Ialomița i-a îndemnat să plece din sat, și așa au ajuns în Găvănești, pe Valea Buzăului. Parfenie Cremarenco l-a mituit cu banii cu care venise din Basarabia și pe primarul din Găvănești, care îl anunța când veneau sovieticii. Gospodar și foarte priceput la fabricarea mezelurilor, tatăl profesorului Cremarenco a speculat perioada foametei din 1947 și a cumpărat animalele pe care oamenii le vindeau pentru că nu mai aveau cu ce să le întrețină, le tăia, iar mezelurile făcute de Parfenie Cremeranco au devenit celebre pe toată Valea Buzăului. Cu banii strânși, fostul primar din Basarabia a adunat de prin Oltenia micile recolte de grâu care mai existau în acei ani de foamete și, mituind pe unul și pe altul, a adus în gară la Cilibia un vagon cu grâu. Comuniștii au aflat și i-au pus sechestru pe tot grâul. Vestea a ajuns și la urechile rușilor care au venit peste familia Cremarenco. Parfenie s-a ascuns în grabă în fânul din pod, un soldat rus a urcat după el și a tras focuri de armă în fân, dar spre norocul său Parfenie nu a fost atins. Profesorul Sfetoslav Cremarenco avea pe atunci șapte ani.

S-au refugiat într-o casă părăsită în care au rămas timp de 30 de ani

De teamă au fugit din nou, ajungând în Buzău, în Simileasca, unde s-au ascuns într-un depozit. Fără nicio avere, doar cu hainele de pe ei, membrii familiei s-au refugiat într-una dintre casele din municipiu care rămăseseră goale în oraș după război.

„Și au stat acolo 30 de ani, fără să plătească un leu. Fiindcă nimeriseră la alt om bun. Și după 30 de ani, când proprietarul dădea să moară, un frate de-al lui Sfetoslav a cumpărat casa cu acte, pe te miri ce. Acolo a învățat Sfetoslav, la lumina lămpii, până a terminat liceul (n.r., Hasdeu)”, se mai arată în articolul din PressOne.

Citiți aici articolul integral dedicat de PressOne profesorului Cremarenco.

DISTRIBUIȚI
loading...

1 COMENTARIU

Comments are closed.