CUVĂNT ÎNAINTE: indiferent de alinierea politică, mi-aş dori să reflectăm asupra situaţiei Roşiei Montane fără poziţii partinice

Roşia Montană este unul din multele exemple că pământul românesc este unul dăruit de Dumnezeu cu mari şi unice bogăţii, fie ele resurse naturale sau resurse de frumos, bogăţii în sensul cel mai propriu al cuvântului sau miracole păstrate ale trecutului nostru.

Aceste daruri ne obligă la o atitudine extrem de precaută iar, aici mai mult decât în orice alt domeniu, excesele sunt extrem de vătămătoare.

Subiectul este unul extrem de delicat, dar îmi permit, totuşi, să constat că atitudinea avocaţilor conservării se înscrie în zona excesului.

Cele mai concludente exemple: Dl. Ministru Vlad Alexandrescu s-a jucat puţin pe hartă şi a extins zona de protecţie a sitului la o rază de 2 kilometri; D-na Ministru Corina Şuteu, în ultima zi de mandat, FĂRĂ semnătura primului ministru, a transmis la UNESCO dosarul Roşia Montană.

Ambele demersuri grăbite, nefundamentate scrupulos, neglijând două situaţii de fapt evidente: existenţa unor resurse minerale de o valoare imensă care, la un moment dat, ar trebui să poată fi exploatate în beneficiul României; existenţa deja la momentul acţiunilor menţionate a unei acţiuni de arbitraj internaţional iniţiată de Gabriel Resources pentru ”multiple încălcări ale tratatelor de investiţii”.

Şi aici intervine mărturisirea incredibilă a D-lui Cioloş, frizând autodenunţul şi care te poate duce cu gândul la motivaţii ce ar putea excede dragostea platonică purtată monumentelor istorice: “Într-adevar, mai multe ministere aveau reţineri serioase din punctul lor de vedere legat de decizia depunerii acelui dosar. Personal, intenţia mea de a depune dosarul era clară, dar ca prim-ministru aveam nevoie de o soluţie care să ţină cont de poziţia tuturor ministerelor-cheie, dată fiind cererea celor de la Ministerul Culturii de a avea o decizie asumată a întregului Guvern pentru a depune acest dosar la UNESCO. După câteva săptămâni de întâlniri interne şi de discuţii cu juriştii din echipă pentru a identifica o soluţie, am aflat că dosarul poate fi depus la UNESCO fără a avea nevoie de o decizie formală a Guvernului, întrucât instituţia autorizată să reprezinte statul român în acest domeniu era Ministerul Culturii”. (Materialul integral AICI)

Deci aflăm de la sursă că MAI MULTE MINISTERE AVEAU REŢINERI SERIOASE! Şi ce face Dl. Cioloş? Deşi iniţial Ministerul Culturii solicită o decizie asumată de întregul guvern, primul ministru decide să urmeze legea doar ad litteram şi să accepte ca D-na Şuteu să îşi asume singură, ÎN ULTIMA ZI DE MANDAT, înaintarea dosarului la UNESCO.

Reiau citatul: ”Intenţia mea era clară… aveam nevoie de o soluţie care să ţină cont de poziţia tuturor ministerelor cheie…”. Deci dacă intenţia era atât de clară, n-a mai contat poziţia ministerelor cheie!

Concluzia este una singură – indiferent de complexitatea dosarului Roşia Montană, cuplul Cioloş-Şuteu aveau o singură misiune, depunerea dosarului la UNESCO, cu toate consecinţele acestui gest.

Părerea mea, exprimată constant şi din poziţia de Ministru al Culturii, e una singură: NU POATE EXISTA DOAR PROTECŢIE, CUM NU POATE EXISTA DOAR EXPLOATARE.

Şeful unui guvern şi un ministru iresponsabili au decis să nu vadă decât o singură latură a cazului Roşia Montană, în dispreţul absolut pentru părerile unor ministere importante, dar şi pentru situaţia complicată în care se poate găsi România după acest demers.

Îmi doresc ca actualul guvern să depună toate demersurile pentru a face lumină asupra întregului proces decizional al guvernului Cioloş pe această speţă şi pentru aflarea motivaţiilor reale ale deciziei acestuia. Minim răspunderea ministerială trebuie să se aplice chiar şi guvernelor tehnocrate.

Lucian ROMAŞCANU
Senator PSD de Buzău

 

DISTRIBUIȚI

4 COMENTARII

  1. Există în vocabulrul țăranului român o caracterizare scurtă a unuia din capul satului:„E neam prost!”. Cum ajunge un om în această ipostază. O să încep cu prima dovadă : unul care-și bate joc de semenul lui pentru defectele fizice pe care le are, este „neam prost!”. Revin vinerea viitoare…

    • Da tataie, sunt neam prost, nu te mai chinui să demonstrezi că apa-i udă! Sunt român, sunt neam cu tine! Vrei, nu vrei, ăsta sunt cu ăsta defilezi!

  2. La Roșia Montană este o organizație care te abordează imediat ce ai poposit în zonă. Ceea ce spune reprezentantul acestei organizați nu cred că a ajuns unde trebuie . Opinia mea e că și oamenilor de acolo ar fi normal să li se dea mai multă atenție…

  3. Gata, s-a terminat cu duplicitatea! Ciupitu’ amenință grav mandatul prelungit al plăvanului. Din punctul meu de vedere nu-mi dau seama care ar fi răul cel mai mic dintre ciupitu’ și plăvanu’. Astăzi, înclin să cred că ciupitu’ este răul mai mic!

Comments are closed.