Dezvăluirea de ieri a ,,României Libere“ – despre trecutul de turnător al dlui Mugurel Isărescu de la BNR – face parte dintr-o necesară operaţiune de curăţenie morală a societăţii în care trăim.

   La 27 de ani după căderea regimului comunist, declarat în mod oficial un regim criminal, România este încă infestată de foşti colaboratori sau agenţi ai poliţiei politice. Deconspirarea lor, începută în urmă cu un deceniu de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, este departe de a se fi terminat. Motivul este simplu. Oamenii care ne conduc nu vor în ruptul capului să se afle tot adevărul.

   Nu trebuie să fii jurnalist de investigaţii ca să te prinzi că dl. Isărescu a avut relaţii strânse cu fosta Securitate. Câteva indicii solide pot fi găsite chiar în CV-ul său. În cel complet, care nu poate fi citit pe pagina de internet a Băncii Naţionale, dar care poate fi găsit, cu oarecari eforturi, în arhiva Parlamentului. Când l-am ­pu­blicat, în urmă cu aproape doi ani, am descoperit câteva detalii care mi-au dat de gândit.

   Vă aduceţi aminte, probabil, de serialul „Fantomele Securităţii“, difuzat de B1 TV în vara lui 2015. Deşi se baza pe dezvăluiri sau acuzaţii mai vechi, noutatea consta în iniţiativa de a-i trece în revistă pe toţi cei care au colaborat cu serviciile secrete ale regimului comunist şi care continuă să conducă instituţii publice în România de astăzi. Primul pe listă, cu voia dvs., era chiar dl. Isărescu.

   Două aspecte din biografia sa neromanţată mi s-au părut relevante în acest context. Primul este că, înainte de ‘89, actualul guvernator al BNR a lucrat vreme de 19 ani la Institutul de Economie Mondială. Totodată, el a predat la un centru de specializare al cadrelor Ministerului Afacerilor Externe. Ambele instituţii se aflau sub directa supraveghere a serviciilor secrete.

   N-o spun eu, ci doi foşti şefi ai Securităţii, generalii Neagu Cosma şi Ion Stănescu, într-o carte apărută în 2001. Cei doi susţin că Institutul de Economie Mondială, condus de savantul Costin Murgescu, secondat de generalul Gheorghe Marcu, fusese înfiinţat, de fapt, în scopuri de spionaj. Astfel, între 60 şi 80 de tineri cercetători români ar fi fost trimişi în misiuni externe sub acoperirea specializărilor sau a burselor în străinătate.

   Al doilea element care ridică mari semne de întrebare îl reprezintă numeroasele deplasări ale d-lui Isărescu dinainte de ’89. O epocă în care cei mai mulţi cetăţeni nu aveau dreptul la paşapoarte nici ca să meargă într-o ţară socialistă, darămite în Occidentul hulit de propaganda oficială. Potrivit CV-ului citat, distinsul cercetător într-ale economiei mondiale n-avea însă nicio problemă să participe la un seminar de studii americane ţinut la Salzburg, în Austria (de două ori chiar) sau la o conferinţă pe tema inflaţiei organizată la New York, în SUA. Evident, atunci când l-am acuzat că este o „fantomă a Securităţii“, m-am consultat şi cu câţiva dintre ofiţerii din cadrul CIE (Centrul de Informaţii Externe). Toţi mi-au confirmat că actualul guvernator al BNR a fost, ca să îi citez exact, „omul nostru“. Mai mult, unul dintre ei s-a declarat dispus să vină martor la proces, în cazul în care dl. Isărescu m-ar fi dat în judecată pentru calomnie. Aşa cum mă ameninţa, voalat, unul dintre susţinătorii săi din presă.

   Când colo, n-am primit nicio citaţie, nici măcar un drept la replică, în care împricinatul să nege acuzaţia. Nimic. În schimb, am primit un editorial plin de fiere, intitulat „Securistule!“, în care Dan Tăpălagă de la HotNews îi lua apărarea din oficiu d-lui Isărescu. Şi în care, deşi nu mi se pronunţa numele, mi se făcea un proces de intenţie pentru „mizeria ventilată la TV“.

   Acum, întrucât am ajuns la faza pe documente, aştept două lucruri. Primul, ca dl. Isărescu să-şi dea în sfârşit demisia şi să plece la pensia grasă pe care şi-a asigurat-o. Al doilea, ca dl. Tăpălagă să-şi ceară scuze publice pentru atacul nedemn la adresa subsemnatului. Puţină demnitate nu strică niciodată!  

Sabin ORCAN
Preluare ,,România Liberă“

 

DISTRIBUIȚI