1. Genovel-Florentin FRĂŢILĂ
  • Excluzând orice intenţie de a mă erija în filosof, parafrazez citatul pretins a fi al lui Andrè Malraux. De fapt, este o idee conturată şi datorită celor patru ani de când sunt membru al Consiliului de Administraţie al Colegiului Naţional ,,Alexandru Vlahuţă“ din Râmnicu Sărat. Din această perspectivă, am regăsit, după treizeci de ani, acelaşi sistem educaţional rigid faţă de evoluţia firească a societăţii, a lumii în speţă.

Evoluţia oricărui sistem are o structură fibonacciană ge­ne­ratoare de progres. Din acest motiv, sistemul economic, politic şi social actual trebuie să ţină pasul şi să se armonizeze cu mersul firesc al lumii. Din păcate, având rădăcini în secolul XIX, se pare că sistemul politic a rămas închistat în acel secol. Din acest motiv, influenţa sa asupra celorlalte devine o piedică în calea progresului lor. Constat cu mâhnire că şi în sistemul educaţional, prin crăpă­turile destul de adânci ale perimării sale, ies la iveală reminiscenţe negative. Acestea diminuează menirea sa de a pregăti o generaţie care să fie adaptată cerinţelor cores­punzătoare evoluţiei societăţii actuale, dar mai ales a celei viitoare.

În data de 11 ianuarie 2018, a avut loc o întâlnire organizată la Primăria Râmnicu Sărat, având ca temă corelarea dintre oferta educaţională şi piaţa forţei de muncă la nivel local. Alături de reprezentanţii autorităţii administrative au participat oameni de afaceri din localitate şi membrii consiliilor de administraţie ale liceelor din oraş.

Iniţiatorii întâlnirii au avut un atu deosebit, dat fiind că atât d-na senator Sbîrnea, cât şi dl. primar Sorin Cîrjan şi dl. viceprimar Ştefan Torcărescu au o vastă experienţă în sistemul educaţional. Discuţia a fost ­des­chisă de către dl. primar care a prezentat într-un mod realist contextul economic actual. Apoi, au fost ascultaţi întreprinzătorii locali, ei fiind direct ancoraţi în această realitate economică. Cei care au luat cuvântul şi-au exprimat „ofurile”, în speţă făcând referiri la lipsa forţei de muncă. Cel mai trist lucru mi s-a părut că aceştia discutau despre forţa de muncă ca despre o marfă oarecare. Aş întreba, retoric bineînţeles, câţi dintre întreprinzătorii locali şi-ar angaja propriii copii în aceleaşi condiţii de muncă, salarizare şi program de lucru oferite de ei.

Salutară a fost intervenţia directorului unuia dintre licee, apreciind că discuţiile devin sterile în absenţa subiectului, anume elevul. De asemenea, dl. viceprimar a punctat la obiect faptul că dumnealui, în calitate de diriginte, îndruma părinţii şi elevii în clasa a opta spre un profil compatibil aptitudinilor fiecăruia. În cadrul discuţiilor, dl. primar a atins şi un subiect delicat, anume mentalităţile învechite.

A existat şi un moment care a relevat boala cronică a sistemului de a promova nonvalori. Iar aceasta nu rămâne doar la nivel de consilier local, pentru că sunt cazuri de notorietate în care agramaţi sau plagiatori au ajuns chiar şi în fotolii ministeriale şi chiar şi cel de premier. Întreb, din nou retoric, ce anume cred copiii noştri des­pre un astfel de sistem.

Cel mai dureros este faptul că, în urma acestei întâlniri, la Inspectoratul Şcolar Judeţean va fi transmisă spre analiză o singură problemă, citez,  – „cum să facem să ţinem copiii aici”.

Nu cred că există vreun părinte care să îşi dorească să-şi ţină copilul undeva. Înainte de şcoală, familia este şi va rămâne factorul primordial în educaţia oricărui copil. Liderul spiritual Dalai Lama a spus cândva: „Dă-le celor pe care îi iubeşti aripi să zboare, rădăcini să se întoarcă şi motive să stea”. E cu totul altceva. Nu îi ţinem, ci le oferim! Nu ar fi rău să existe şi cursuri pentru părinţi în acest sens, dar aceasta este o altă discuţie.

Faptul că în acest sistem ­exi­stă o criză denotă că acesta nu funcţionează corect. Totuşi, criza poate oferi oportunitatea de a ne trezi, de a schimba paradigma. Ne aflăm într-o epocă post-industrială şi trebuie să ne adaptăm acesteia. Pentru a schimba mentalităţi, trebuie schimbat şi sistemul care mai permite existenţa acestora. Sistemul actual, excesiv politizat, are încă un iz pregnant al rămăşiţelor comunismului şi susţine, mai mult sau mai puţin voalat, o pseudo-economie de piaţă centrată pe clientelism şi acumulare de capital sub toate aspectele lui şi omite cetăţea­nul pe care trebuie să-l slujească dar şi nevoile acestuia.

În ceea ce priveşte educaţia, aceasta trebuie centrată pe elev, ca fiinţă umană. Înainte de orice, omul este o fiinţă spirituală, iar educaţia care ignoră spiritul este stearpă. În sistemul actual, copiii noştri sunt încă priviţi doar ca viitoare forţă de muncă şi îndrumaţi numai spre o evoluţie profesională, în detrimentul naturii lor umane. Mare parte din joburi au dispărut sau vor dispărea curând. Cerinţele noilor joburi au ca principale aptitudini creativitatea şi inovaţia. Din păcate, sistemul nostru ­edu­caţional, cu profesori sufocaţi de hârţogării, pune prea puţin preţ pe ingeniozitate şi creativitate. Iar, în condiţiile în care şcolile rămân încă la stadiul de fabrici, copiii noştri vor avea de suferit şi vor fi priviţi în continuare ca nişte produse. Sunt convins că fiecare părinte îşi doreşte o şcoală mai umană care să încurajeze şi să inspire copiii, funcţie de talentul şi aptitudinile fiecăruia.

Exemplul dat de dl. director al Colegiului Naţional Alexandru Vlahuţă la întâlnirea despre care am pomenit este elocvent. Elevii care încalcă cel mai des regulamentul de ordine interioară al şcolii vor să îmbrăţişeze meseria de poliţist.

Este clar că celebra frază a lui Malraux, parafrazată în titlu, nu face referire la o religiozitate dogmatică, ci la una spirituală, în concordanţă cu esenţa noastră de fiinţe umane. În acest sens, se impun şi schimbările de paradigmă pe care le ­menţio­nam.

DISTRIBUIȚI

1 COMENTARIU

  1. Admiratie profunda pentru aceasta prezentare a realitatii acestor timpuri pe care le traim..!

Comments are closed.