INTERVIU / FOTO I Salvatorii de vieți care lucrează într-o clădire ce stă să cadă și nu sunt plătiți pentru orele suplimentare

• „Avem o singră mașină în care nu încăpem și noi și echipamentele de recoltare de sânge când facem colectele mobile”, spune Adriana Crăciun, directorul Centrului de Transfuzii Buzău

Centrul de Transfuzii Buzău este o instituție care răspunde solicitărilor spitalelor venite la orice oră din zi și din noapte, pentru că dețin, în bănci, de sânge colectat acest lichid vital pentru viață. Cu toate acestea, nu este încadrată , în mod paradoxal, în rândul instituțiilor de urgență, și astfel toate orele suplimentare pe care le fac salariații acestei instituții. Și nu sunt puține, având în vedere faptul că, în ultimii ani, organizează caravane peste caravane în tot județul pentru a obține sângele necesar atât unităților medicale din Buzău, cât și din Capitală, lucru care necesită timp cu mult peste orele de program. Acestor probleme, care înseamnă pentru lucrătorii de Transfuzii să lucreze mai mult în sistem de voluntariat, li se adaugă și altele de ordin logistic. Clădirea în care se află sediul acestei instituții buzoiene a cărei importanță și-o dovedește zilnic, dar care a fost sesizată poate mai mult decât niciodată cu ocazia tragicului eveniment din Capitală rămas în memoria oamenilor cu numele de Colectiv, stă să cadă, fapt care le dă frisoane zilnic oamenilor care merg să salveze vieți. Despre cât de importantă implicarea tuturor oamenilor în actul de donare de sânge, despre necesitatea susținerii din partea autorităților și mai ales a Ministerului de resort, dar și despre necesitatea unor campanii susținute pentru educarea populației în vederea creșterii numărului de donatori aflat în scădere dramatică în ultimii ani, a relatat pe scurt  directorul acestei instituții, biolog, Adriana Crăciun, în calitate de specialist, dar și de buzoian care a studiat în Capitală și care s-a întors în 1995  să profeseze acasă, pentru buzoieni. A lucrat în laborator din anul 1995 la Centrul de Transfuzii, iar funcția de manager al Centrului o ocupă din anul 2009.

Reporter: Cum puteți să vă des­fășurați activitatea într-o clădire vizibil avariată?

Adriana Crăciun: Sper să fim mai mult auziți de autoritățile locale și centrale. Clădirea noas­tră din municipiu <nu se simte foarte bine>. Avem o mare problemă cu clădirea. Parterul este deja dezafectat. Crăpăturile sunt vizibile și în interior și în exterior și se deplasează către etaj. Nu este foarte confortabil să lucrezi într-o clădire în care și tu și donatorul te afli în pericol. Sperăm ca Ministerul Sănătății, care a fost atenționat să ne înțeleagă. Cunosc situația și probabil vom fi ajutați în viitor. Clădirea nu este a noastră. Este a Ministerului Să­nătății și atragerea unor fonduri europene pentru reabilitarea ei nu se poate face decât de proprietar, adică de către Ministerul Sănătății. Noi am cerut să facem o expertizare tehnică, să vedem care este problema, după care, probabil clădirea va avea nevoie de o consolidare. Pentru că noi suntem 100% ai Ministerului Sănătății, avem relații contrtactuale cu Casa de Sănătate și suntem 100% bugetari și nu putem primi decât de acolo bani.

Rep: Aveți personal suficient cu care să plecați în caravane mobile prin județ?

A.C.: Noi nu am fost pregătiți pentru campaniile de colectă mobilă. Nici din punct de vedere al personalului și nici din punct de vedere al echipamentelor pentru că nu era nevoie până în urmă cu câțiva ani. Aveam suficienți donatori în Centru. De când numărul lor a scăzut drastic la Centru suntem obligați să plecăm. {i atunci avem nevoie de mai mult personal, de echipamente pentru recoltare în plus. Avem o singură mașină în care nu încăpem și noi și echipamentele și ne descurcăm greu cu aceste colecte. Când plecăm la zeci de kilometri este mai greu pentru că trebuie să luăm și paturile de colectă mobilă. Acesta este și motivul pentru care încerc să fac aceste colecte în spații cum sunt cele de la spitale, unde nu trebuie să mai luăm paturile cu noi și trebuie să luăm doar echipamentele d erecoltare, pentru că acolo ni se pune la dispoziție un spațiu care să ne ajute. Personalul nu este suficient astfel încât să venim în întâmpinarea donatorului și în cursul săptămânii și în timpul week-endului. Dacă am avea personal mai numeros am încerca – și acum mai facem-, campanii de recoltare sâmbăta, tocmai pentru a veni în întâmpinarea donatorului care nu este la muncă sâmbăta și își poate rupe o parte din timp pentru a face acest gest, această acțiune. Facem și acum câteva sâmbete pe an. Încercăm să venim în întâmpinarea donatorului în acest fel. Din păcate, personalul nu poate fi plătit pentru orele de weekend. Nouă nu ni se plătesc orele suplimentare. Este adevărat că aducem oamenii și sâmbăta pentru că ei sunt primii care înțeleg (și sunt primii voluntari și la donare de sânge, nu numai la orele lucrate fără plată). Donăm și noi și pentru că trebuie să dăm un exemplu. Când plecăm în cursul săptămânii la colectă mobilă, trebuie să lăsăm și în centru o parte din personal și trebuie să luăm cu noi și o altă parte. Personalul este inimos și dăruit și totdeauna staă peste program în colecte mobile unde sunt multe ore suplimentare

Rep: Câți donatori se află în baza de date a Centrului?

A.C. De vreo câțiva ani numărul donatorilor a scăzut foarte mult pentru că cei care veneau în mod constant să doneze au făcut 65 de ani și au ieșit din baza de date. În alte vremuri erau învățați să doneze constant, dar din nefericire vârsta a determinat ieșirea acestor donatori din baza noastră de date și atunci ei nu au mai fost înlocuiți din nefericire cu alți donatori care să facă același lucru. Avem în timpul campaniilor un număr suficient de donatori și vreau să mulțumesc pentru deschiderea tuturor celor care care au răspuns acestor acțiuni umanitare, dar vin o singură dată și apoi nu mai vin. Le-am explicat donatorilor în sală că cel care vine la prima donare, din sângele lui nu putem face decât o probă de sânge. Pentru cel care se fidelizează, adică vine de cel puțin două-trei ori în cursul aceluiași an, termenul de donare fiind de minim 70 de zile de la ultima donare, de la sângele acestor donatori facem trei tipuri de produse: facem și plasmă, facem și trombocite, facem și masă erocitrară, produse care se indică pentru patologii diferite. și atunci donatorul fidelizat, de fapt ajută trei pacienți.

Donatori fideli avem din ce în ce mai puțini. Dacă până acum câțiva ani nu­mărul donatorilor fidelizați era mult mai mare decât numărul donatorilor noi, acum putem spune că donatorii noi sunt mai mulți decât donatorii fidelizați, mai ales în urma campaniilor în care avem doar donatori noi. Numărul donatorilor noi crește spre deosebire de donatorii fidelizați care vin la centru să doneze. Și asta se întâmplă, din nefericire, de câțiva ani.

Rep: Ce se întâmplă cu un donator care ajunge în Centru?

A.C.: Promovarea donă­rii de sânge include și educația. Donatorul are nevoie de niște informații. Prin promovarea donatorului noi dăm informații privind vârsta, greutatea, condițiile în acre el se poate încadra ca donator. Dar este foarte important să înțeleagă și ce se întâmplă în acest proces de donare. E important ca el să înțeleagă ce i se întâmplă în centrul de transfuzii. Foarte mulți oameni trăiesc cu ideea că donatorul vine de pe stradă, la 7,30, a intrat în Centru, l-am așezat pe fotoliu a donat și gata! Donatorul trebuie să se încadreze în niște condiții pentru că donatorul se consideră o persoană sănătoasă. Dacă nu este o persoană să­nătoasă nu poate dona, pentru că s-ar putea să creăm un prejudiciu al stării de sănătate și nici sângele donat nu ar fi de cine știe ce calitate ca să venim în întâmpinarea pacientului. Sunt foarte multe contraindicații care sunt reglementate printr-un ordin de ministru și pe care doamna doctor de la consultații le explică fiecărui donator. Pentru că sunt și donatori supărați că nu sunt lăsați să doneze tocmai din motive medicale. Educarea donatorilor trebuie să se facă de la vârste fragede. De la 18 ani au posibilitatea să doneze și sunt convinsă că în școli, și în special în licee, să existe ore educaționale; ar trebui să existe un mic modul, o informare despre donarea de sânge. Noi, când avem campanii și avem un număr mare de donatori în Centru, le explic care este procedura, care sunt avantajele, astfel încât donatorul să plece după ce face acest gest minunat cu informația necesară și să înțeleagă că este bine și pentru sănătatea dumnealui și face și o faptă bună.

Rep: Mai nou, vă ocupați și de campaniile de promovare a actului de donare…

A.C.: Văzând acest trend descendent al donatorilor, am considerat că este cazul să încercăm să promovăm donarea de sânge. După părerea mea cred că aici noi, Centrele de Transfuzii din țară avem o problemă. Promovarea donării de sânge se face foarte puțin, foarte rar și în general nu este susținută de toată media. Vedem pe media reclame la produse alimentare, la produse farmaceutice și foarte rar am văzut publicitate în care să se promoveze această donare de sânge în rândul oamenilor. După părerea mea este o problemă de mentalitate. Ne referim mereu la faptul că procentul de donatori în România este de doar 2%, față de procentul mult mai mare al cetățenilor din Uniunea Europeană. Este adevărat numai că eu cred că ei au terminat cu promovarea donării de sânge și oamenii au înțeles cât este de importantă donarea. Noi suntem la început și până nu vom pătrunde în minte și în sufletul omului cu mesajul cât de importantă este această donare, mă îndoiesc că vom avea centrele pline de donatori.

Rep: Sângele buzoienilor este livrat și în spitalele din Capitală?

A.C.: Da. Am început anul 2019 puțin îngrijorată,  pentru că am observat că în luna ianuarie numărul donatorilor a fost destul de micuț. Trendul descendent a continuat și în februarie. Cererile sunt foarte mari și noi nu dăm doar pentru Buzău mai dăm și pentru spitalele din București. Suntem la o distanță destul de mică față de București și acolo sunt foarte multe spitale pe care Centrul de Transfuzie nu are  capacitatea necesară, mai exact numărul de donatori necesari în așa fel încât să asigure sânge pentru toate. Și încercăm să-i ajutăm și pe ei pentru că pacienții noștri care au probleme grave de sănătate și ei ajung tot în aceste spitale. Important este că putem să-i ajutăm.