Mai sunt doar câteva zile până la celebrarea Centenarului Marii Uniri iar pe noi, românii, acest eveniment de proporţii, ne găseşte mai dezbinaţi ca niciodată! De o parte a baricadei se află o clasă politică de care românii s-au săturat demult. Ea generează o dramă socială care se prelungeşte de peste 20 ani, cu politicieni ce-şi tot pasează mingea de la unul la altul fără rezultat, cu promovarea non-valorilor şi obedienţilor la cârma ţării, cu miniştri ce nu ştiu a vorbi corect limbă noastră strămoşească, cu parlamentari care îşi fac simţită prezenţa chiar şi prin gesturi obscene!

Iar de cealaltă parte a baricadei este poporul. Sărăcit, cu oameni trişti şi acriţi de greutăţile vieţii, sătui până peste cap de minciunile care le sunt servite zilnic cu privire la creşteri salariale, pensii mărite ori locuri de muncă bine plătite, cifre şi statistici economice şi indici pompoşi care, de cele mai multe ori, nu reflectă realitatea… oare oamenilor de rând le mai stă gândul la istoria ţării?

Oare mai simt ei cum le tresaltă inima de bucurie când aud imnul naţional ori când rostesc cuvântul România? Îşi amintesc oare despre patriotismul şi tenacitatea liderilor şi elitelor româneşti care au întreprins toate cele necesare pentru ca Unirea să devină realitate? Îşi ­amin­tesc ei oare despre eroismul şi jertfa ostaşilor armatei noastre fără de care înfăptuirea acestui vis de veacuri nu ar fi fost posibil?

O figură emblematică a acestei izbânzi măreţe este, fără îndoială, Regina Maria, care a scris pagini de istorie la acel moment crucial pentru patria noastră. Ea a susţinut, apărat şi promovat prin toate mij­loacele şi căile pe care le-a avut la dispoziţie, realizarea actului Unirii. Căsătorindu-se cu prinţul moştenitor Ferdinand şi venind în România, regina ne-a adoptat portul şi a simţit româneşte până la capătul zilelor ei, aşa cum nu multe femei din istoria noastră au reuşit să o facă. Soldaţii o respectau şi o adorau pe cea care le era comandant, mamă, infirmieră, far de ­spe­ranţă pentru poporul român. Contele francez Chaeles de Sainte Aulaire spunea despre ea: ,,Exista un singur bărbat cu mână de fier în România, iar acela este Regina Maria!”

Dar, în zilele noastre este mai din ce în ce mai greu să avem lideri patrioţi cu adevărat, de talia personalităţilor marcante ale acelor vremuri. Viaţa grea, instabilitatea politică, economică, financiară… toate acestea la un loc umbresc sărbătoarea Centenarului Marii Uniri.

Apoi, dacă aruncăm o privire asupra hărţii României anului 2018 şi a celei din 1918, vedem că graniţele ţării noastre nu mai arată ca acum o sută de ani. Încă din iunie 1940, România a fost sfâşiată din nou şi a pierdut Basarabia, Bucovina şi Ţinutul Herţei. Este de datoria noastră să conştientizăm că trebuie să refacem ceea ce au reuşit oamenii acelor vremuri să înfăptuiască în ziua de graţie 1 Dececembrie a anului 1918. Dacă nu noi, poate copiii sau nepoţii noştri, pentru că avem în genă două elemente definitorii adânc înrădă­cinate,  credinţa strămo­şească şi identitatea naţională.

DISTRIBUIȚI
loading...