George Emil Palade, om de ştiinţă, biolog, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină (1974), savant american de origine română (19 noiembrie 1912-8 octombrie 2008, Del Mar, California), s-a născut la Iaşi, unde va urma o parte din clasele primare.

   Îşi continuă studiile la Buzău (1921-1929), unde tatăl său, eminentul pedagog Emil Palade, a fost numit ca profesor, la catedra de Pedagogie a Şcolii Normale de Băieţi (o vreme a fost şi director). Elev eminent în toţi anii şcolari, îşi ia bacalaureatul (1930) la Liceul «Al. Hasdeu>, ca şef de promoţie, după care, în 1936, absolvă Facultatea de Medicină din Bucureşti. În 1940 obţine doctoratul în Medicină, cu teza, „Tubul urinifer al delfinului. Studiu de morfologie şi fiziologie comparată”. Lucrează în clinica profesorului Gheorghe Lu­pu ca medic, după care este asistent, şef de lucrări şi apoi con­­ferenţiar la Institutul de Anatomie.

„Tatăl meu a vrut să urmez filosofia”

   „M-am născut în noiembrie 1912 în Iaşi, vechea capitală a Moldovei, în estul României. Educaţia mea a început în acel oraş şi a continuat prin luarea bacalaureatului la Liceul «Al. Hasdeu> din Buzău. Tatăl meu, Emil Palade, a fost profesor de filozofie, iar mama mea, Constanţa Cantemir Palade, a fost învăţătoare. Mediul familial m-a ajutat să capăt, cu timpul, un mare respect pentru cărţi, şcoală şi educaţie. Tatăl meu a sperat ca eu să urmez, ca şi el, filozofia în mediul universitar, dar am preferat lucruri tangibile şi mai specifice – şi astfel, influenţat de rudele de vârsta mea – în 1930 am intrat la Şcoala de Medicină de la Universitatea din Bucureşti”, povestea George Emil Palade în autobiografia pe care acesta a scris-o în 1974, cu ocazia decernării premiului Nobel pentru Medicină.

    În 1946, după căsătoria cu fiica cunoscutului industriaş Nicolae Malaxa (doi copii: Georgia Palade-Vandusen şi Philip Palade), pleacă în S.U.A, devenind din 1952, cetăţean american.

Boala lui Arghezi şi fuga în America

    Potrivit historia.ro, în anul 1939, Palade a fost chemat să facă parte din echipa medicală care îl trata pe Tudor Arghezi. Marele poet suferea de o sciatică extrem de dureroasă, care nu dădea rezultate la niciun tratament, încât chiar medicii s-au gândit să propună în nomenclatoare: „Boala lui Arghezi’”. Deşi nu a reuşit să îi găsească un remediu, tânărul

   Geor­ge Emil Palade a decis să oprească administrarea morfinei, cu sprijinul puternic al soţiei poetului, Paraschiva Arghezi.

   În 1946 s-a căsătorit cu fiica industriaşului Nicolae Malaxa, Irina Malaxa, cu care a avut doi copii: o fiică, Georgia Palade Van Dusen, şi un fiu, Philip Palade.

   A plecat cu soţia sa în Statele Unite ale Americii, unde a fost angajat pe post de cercetător la Universitatea Rockefeller din New York. A obţinut în 1952 cetăţenia americană.      

Premiul Nobel şi decoraţia din partea preşedintelui Reagan

   A lucrat ca cercetător şi apoi profesor de biologie celulară, la Departamentul de biologie al Institutului Rockeffeler din New York, iar din 1973, profesor de Biologie Celulară la Facultatea de Medicină a Universităţii Yale şi New Haven. A descris cu precizie structura fină a multor componente celulare.

   Pentru rezultatele cercetărilor sale, activitatea didactică şi ştiinţifică, obţine în 1966 premiul „Albert Lesker”, iar în 1970, premiul „Hurwitz”. Devine membru al Academiei de Arte şi Ştiinţe, precum şi al Academiei Naţionale de Ştiinţe din S.U.A., la 10 octombrie 1974 acordându-i-se Premiul Nobel pentru medicină. Membru de onoare al Academiei Române (31 martie 1975), al Academiei de Arte şi Ştiinţe din New York şi al Academiei Americane de Ştiinţe.

În cadrul cercetărilor întreprinse împreună cu alţi colaboratori, a dovedit prezenţa sistemului enzimatic succin-oxidazic în mitocondrii (1948). Totodată, a colaborat la un vast plan de cercetare a ultrastructurii celulelor şi organitelor sale, a perfecţionat metodica de fixare a celulei vii, astfel încât să-şi păstreze neschimbată detaliile structurale. În 1952 descrie în detaliu, structura fină a mitocondrei în formaţiunile membranare şi cristale, demonstrează că „particulele”  din citoplasmă, numite în acea vreme şi „corpusculii lui Palade”, sunt formaţiuni granuloase dense. Totodată, descoperă că aceste formaţiuni sunt bogate în ARN (acid ribonucleic), fapt pentru care au fost numite ulterior, „ribozomi”.

   A realizat descoperiri fundamentale în domeniul biologiei celulare, în special al ultrastructurii, relevată cu ajutorul microscopului electronic. Pe plan medical, investigaţiile sale au vizat cercetarea structurii şi formaţiunile de transport ale pereţilor sanguini.

   La 12 martie 1986, preşedintele Statelor Unite Ronald Reagan i-a conferit Medalia Naţională pentru Ştiinţă pentru „descoperirea fundamentală” a unei serii esenţiale de structuri complexe cu înaltă organizare prezente în toate celulele biologice.

   În 2007, preşedintele Traian Băsescu l-a decorat cu Ordinul naţional „Steaua României” în grad de Colan.

Cenuşa sa a fost răspândită în Munţii Carpaţi şi Rocky Mountains Aspen din America

    În 2014, cercetătoarea Maya Simionescu poposea la Buzău pentru a le vorbi elevilor hasdeieni despre colaborarea sa cu celebrul George Emil Palade. Românca a ajuns să colaboreze cu Palade în 1969, când acesta s-a întors în ţară, punând ulterior bazele actualului  Institut de Biologie si Patologie Celulară din Bucureşti.

  Cu o înclinaţie nativă pentru cercetare, beneficiind de plecarea în America, ţară unde cercetarea era finanţată corespunzător iar competiţia dintre oamenii de ştiinţă era una loială, George Emil Palade a devenit un simbol al ştiinţei mondiale, insuficient cunoscut în propria-i ţară.

   „George Palade a plecat din lumea noastră la 7 octombrie 2008, la ora 12,01, la locuinţa sa din Del Mar, California. Avea 95 de ani. Dorinţa sa a fost ca cenuşa lui să fie răspândită în Rocky Mountains Aspen din America, locul unde îşi făcea concediile, şi în Munţii Carpaţi. Mi s-a părut nemaipomenit. Aşa s-a şi întâmplat. Mai mulţi colaboratori de ai lui au participat la răspândirea cenuşii în America, iar, în septembrie 2010, fiica şi fiul lui, alături de nepoţi, rudele din ţară şi eu, ne-am dus la Vârful cu Dor. Îmi amintesc că s-a lăsat deodată o ceaţă groasă şi atunci cealaltă jumătate din cenuşa sa a fost răspândită. George Palade s-a întors acasă! El a fost un virtuos al ştiinţei, o şansă a umanităţii, dar şi o şansă a noastră, a României. Pe lângă măreţia lui, George Emil Palade era un bărbat şarmant, un bărbat frumos cu un comportament elegant. Era pasionat de istorie şi cunoştea foarte bine istoria României. Iubea muzica clasică, recita versurile marilor noştri poeţi şi cântam  uneori piese ale Mariei Tănase”, a declarant Maya Simionescu.     

DISTRIBUIȚI