Retorica PSD, care aruncă, iresponsabil, în arena luptelor politice cu preşedintele României noţiunile de antisemitism şi nazism, nu este accidentală. Iar tema e de aşteptat că va fi reluată curând.

Declaraţia lui Ilan Laufer, respins de preşe­dintele Klaus Iohannis pentru funcţia de ministru al Dezvoltării în Guvernul Dăncilă 2, care cataloghează respingerea sa pentru acest portofoliu drept „un nou act de antisemitism” şi care vorbeşte despre „fenomenul neîncetat de antisemitism pe care l-a demonstrat neîncetat în ultimul an Klaus Ionannis”, nu pare un accident.

Pare un atac consecvent pe care cineva îl lansează la adresa lui Klaus Iohannis, un atac doar intermediat de Ilan Laufer, care nu a avut un discurs spontan, ci a citit un text scris pe o coală de hârtie.

Mai mult, acuzaţia domnului Laufer – care nu are niciun fundament, ba mai mult, şefului statului fiindu-i acordată o distincţie din partea American Jewish Committee – nu numai că nu a fost urmat de scuze din partea lui sau a cuiva din conducerea partidului, dar a fost aplaudat, tot de la vârf. „Un discurs al unui om foarte bine pregătit”, a jubilat Codrin Ştefănescu, avansat în funcţia de secretar general al PSD, după un consistent rodaj în politica ultranaţionalistului şi xenofobului PRM. Ieşirea domnului Laufer face parte dintr-un şir de astfel de derapaje venite dinspre PSD care încearcă să-l apropie, în mentalul colectiv, pe Klaus Iohannis de abominabilele crime ale naziştilor. Retorica aceasta iresponsabilă, care aruncă în arena luptei politice cu preşedintele României noţiunile de antisemitism şi nazism nu este nouă.

Etnia şi religia au fost teme cu care Klaus Iohannis a fost atacat în campania pentru prezidenţiale, în 2014, când l-a avut ca adversar pe social-democratul Victor Ponta. Prin diverse voci din media sau de pe reţelele de socializare, PSD s-a folosit atunci, însă într-un mod neasumat oficial, de orginea nero­mânească şi religia neortodoxă ale domnului Iohannis ca de o armă. Pentru o încadrare în context a acestei stări de fapt, trebuie amintit că Victor Ponta a fost numărul unu în USL, cea mai toxică alianţă politică postdecembristă, artizana unei tentative de lovitură de stat. USL a fost alianţa care a avut susţinerea mediatică deloc întâmplătoare a Kremlinului, prin postul guvernamental Vocea Rusiei; secţia română a acestui post a fost deschisă în vara lui 2012, când USL ajunsese la putere prin dărâmarea Guvernului Ungureanu şi punea la cale, prin lovitură de stat, şi preluarea Preşedinţiei, şi închisă în decembrie 2014, când Victor Ponta şi PSD ratau cursa pentru Cotroceni. USL a fost alianţa care, sub sloganul „Mândru că sunt român”, folosit în campania pentru europarlamentare – în care discursul naţio­nalist nu ar fi avut ce căuta -, a scos la iveală frecvente derapaje ultranaţionaliste şi antieuropene, în care s-au regăsit, cu siguranţă, şi fanii lui Vadim Tudor ori foşti membri ai sulfurosului PRM, unii ajunşi între timp în PSD, în funcţii de decizie, ceea ce ar putea explica parţial ieşirile în acest decor, altădată teren exclusiv al României Mari.

În august anul acesta, senatorul PSD Liviu Pop, o vreme purtător de mesaje de partid pe la televiziuni, deşi nu stăpâneşte nici exprimarea corectă în limba română, se lansa în atacuri la adresa preşedintelui Iohannis, afirmând că a condus o organizaţie care este continuatorul unui grup nazist. Care erau dovezile pe care îşi bazase Liviu Pop tirada? „Eu am spus ce citesc pe net”, declara nonşalant omul pe mâna căruia fusese dată, de două ori, Educaţia din România.

O zi mai târziu, un membru al Guvernului, venit, asemenea lui Codrin Ştefănescu, tot din zona fetidă a României Mari, Olguţa Vasilescu – pe atunci ministru al Muncii, propus acum ministru al Transporturilor în Guvernul Dăncilă 2, propunere respinsă de şeful statului – aducea în discuţie, în mod iresponsabil, noţiunea de nazism. „Ca neamţ, să vorbeşti de gazare, trebuie să ai mult curaj”, afirma Olguţa Vasilescu, în replică la afirmaţia preşedintelui potrivit căruia Guvernul i-a gazat pe protestatari în timpul manifestaţiei din 10 august.

Iar tema va fi, cu siguranţă, reluată, sub o formă sau alta; anul viitor vom avea prezidenţiale, iar Klaus Iohannis şi-a anunţat deja intrarea în cursă pentru un al doilea mandat. Discursul acesta denotă însă ori o crasă iresponsabilitate şi grave carenţe de educaţie, ori ticăloşie, ori o combinaţie între cele două situaţii. Iar repetat, acest tip de discurs, care se vrea cârlig pentru voturi dintr-o anumită zonă a bazinului electoral, este foarte periculos. Ar putea duce la o revenire a antisemitismului, la un conflict între minorităţi – întreţinut artificial de politicieni de o prostie galactică ori sceleraţi, bolnavi de putere -, conflict greu de aplanat din momentul în care a fost pornit.

(Text publicat în “Puterea a Cincea”)

DISTRIBUIȚI
loading...