A fi şomer sau asistat social este un statut pe care, foarte probabil, nimeni nu şi-l doreşte, însă din cauza unor anumite circumstanţe nefericite poţi ajunge să faci parte din această clasă ,,hulită” de întreaga societate, mai ales de forţa de muncă activă. Sunt deja binecunoscute sintagmele de genul: ,,Eşti şomer sau asistat social, munceşte nu sta cu mâna întinsă”, ,,Mai bine şomer decât să mergi să munceşti” sau ,,De ce să fie plătiţi aceştia pentru că stau degeaba, dacă eu am muncit o viaţă întreagă şi nu mă aleg cu nimic?”. Din nefericire, există astfel de situaţii în care, atât şomerii, cât şi asistaţii social apţi de muncă, aleg să primească sprijin financiar în loc să muncească sau măcar să îşi caute un loc de muncă. Specialiştii spun că, în ultimii ani, în România, odată ce numărul acestor două categorii de persoane a crescut, s-a creat o separare a societăţii: cei care, la acest moment, reprezintă forţa de muncă activă – numărul acestora scăzând vizibil – şi asistaţii social sau şomerii care primesc ajutor de la stat, ambele categorii fiind catalogate ca fiind ,,poluatorii” sărăciei.

Este, poate, o realitate crudă de care ne lovim din ce în ce mai des, chiar dacă nu ne-am dori acest lucru. Chiar şi acum, atunci când întrebi oamenii de pe stradă despre părerea lor privind cele două categorii de persoane, constaţi că există nostalgia unei epoci în care munca era cu adevărat consi­derată brăţară de aur, atunci când nu se ştia ce înseamnă să stai degeaba, sau chiar era interzis şi să  primeşti ajutor de-a gata. E adevărat că nu existau atât de multe oportunităţi ca acum, însă atunci nu te puteai plânge că nu ai un loc de muncă, indiferent din ce tip de clasă socială făceai parte. Această problemă, pentru că o putem numi astfel, a reprezentat în mod constant, un laitmotiv al campaniilor electorale. Crearea de locuri de muncă a fost atât de des anunţată cu surle şi trâmibiţe de-a lungul anilor, încât mulţi dintre oameni nu mai cred că acest lucru mai poate fi posibil. Desigur că acest lucru implică dezvoltarea economică, atragerea de investitori pentru a se crea mai apoi locuri de muncă, legi prin care şomerii sau asistaţii social apţi de muncă să fie obligaţi să muncească, adică să nu mai fie promovată nemunca, aşa după cum spun oamenii.

În România, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică, numărul şomerilor (în vârstă de 15-74 ani), estimat pentru luna ianuarie a anului 2018, a fost de 424.000 persoane, în creştere faţă de luna precedentă (419.000 persoane), dar în scădere faţă de aceeaşi lună a anului anterior (460.000 persoane). La acest capitol, Buzăul a fost unul dintre judeţele care a ocupat, în ultimii ani, unul dintre locurile fruntaşe în ţară. Conform datelor Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Foreţei de Muncă Buzău, la finele lunii februarie 2018, fi­gurau în evidenţă şi plată 14.315 de persoane, cu o rată a şomajului de 8,19 la sută.

Ionel Tociu, directorul AJOFM

,,Din cele 14.315 de persoane aflate într-o formă de evidenţă şi plată, avem numai 1587 de persoane şomeri in­demnizaţi. Şomerul indemnizat înseamnă acea persoană care a mai lucrat înainte, din diferite motive a fost concediat, a intrat în şomaj şi beneficiază de şomaj indemnizat din partea statului român, iar restul de aproape 13.000 de persoane sunt beneficiarii Legii 416/2001, a veni­tului minim garantat. Am scos din evidenţele noastre, în două luni de zile, aproximativ 1.500 de persoane de acest tip, din două motive: fie au refuzat loc de muncă sau un curs de calificare, fie nu s-au mai prezentat, măcar odată la şase luni de zile, când noi le cerem să vină să-şi reînnoiască acea cerere de mediere şi să aplicăm măsuri active vis-à-vis de situaţia lor. Măsuri active se pot aplica o dată la şase luni, iar el are obligaţia ca măcar la şase luni de zile să vină. Pentru că nu au venit în primele două luni de zile, 1.505 persoane au fost scoase din evidenţele noastre. Pe de altă parte, în jur de 50 de persoane beneficiare ale Legii venitului minim garantat s-au şi încadrat”, spune Ionel Tociu, directorul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Buzău.

Angajări doar în Buzău şi zona Pogoanele

Procentul de 8,19 la sută, care reprezintă acum rata şomajului la nivelul judeţului nostru, este considerat de conducerea AJOFM ca unul neaşteptat de bun, în sensul că, în lunile ianuarie şi februarie 2018, aproape 1.700 de şomeri s-au angajat, ceea ce a reprezentat o premieră pentru judeţul Buzău.

,,Ianuarie şi februarie au fost două luni de excepţie. În ianuarie, 860 de persoane s-au angajat, în februarie, 830 de persoane aflate în şomaj s-au încadrat. În total, pe două luni de zile, 1.690 de persoane s-au încadrat. De obicei, noiembrie, decembrie, ianuarie, februarie şi ceva din luna martie erau luni în care se făceau disponibilizări masive în agricultură, construcţii şi nu numai. Iată că acum s-a întâmplat ceva invers, adică s-au angajat aproape 1.700 de persoane. Asta înseamnă că se întâmplă ceva în mediul economic la Buzău. Din nefericire, se întâmplă acest lucru în sensul pozitiv numai în municipiul Buzău şi ceva-ceva în bazinul agricol din Pogoanele. Nu putem discuta despre acelaşi lucru, vizavi de bazinul de ocupare Râmnicu Sărat şi chiar nu putem folosi deloc aceste fraze în legătură cu bazinul de ocupare Valea Buzăului, care înseamnă Nehoiu, Pătârlagele, unde şi pe vremea de dinainte de ‘89 era o zonă industrială, iar după această perioadă,  acolo chiar că aproape nu mai este nimic, exceptând câţiva angajatori extraordinar de micuţi care, într-o economie a zonei, nu reprezintă mare lucru din nefericire. Şomajul cel mai mare ca număr şi ca structură înseamnă şomajul din celelelate zone, în care nu există dezvoltare economică”, adaugă Ionel Tociu.

Lipsa minimului de opt clase, piedică în cale (re)calificării

Ce se întâmplă însă, mai departe, cu cei peste 12.500 de beneficiari ai Legii 416/2001 a venitului minim garantat? Este o problemă pe care o recunosc şi autorităţile buzoiene.

,,Este o mare problemă aici. Nu uitaţi că municipiul Buzău este factorul de dezvoltare economică. Este imposibil să-l aduci, de exemplu pe nenea Gheorghe, beneficiar al măsurii venitului minim garantat din Legea 416, de la Nehoiu pentru un loc de muncă sezonier la Buzău. El trebuie să vină la Buzău, nu are unde să se ducă în altă parte, nu există alternativă economică în zonă, sunt 100 de kilometri. Acel nenea Gheorghe trebuie să facă naveta dus-întors 200 de kilometri şi lucrează sezonier, asta dacă luăm în calcul pregătirea profesională. El nici măcar nu câştigă salarial cât trebuie să dea pe navetă. Este adevărat că există acele finanţări, dar condiţia este ca acel contract de muncă să fie mai mare de 12 luni. Or, marea majoritate dintre ei nu se încadrează în această condiţie”, menţionează directorul AJOFM Buzău.

O piedică ce stă în calea angajării beneficiarilor venitului minim garantat din judeţul Buzău este lipsa educaţiei. Mai exact, o mare majoritate dintre aceştia nu au nici măcar opt clase. Or, acest lucru îi împiedică să urmeze cursurile de formare profesională prin care aceştia şi-ar putea găsi un loc de muncă. Pe de altă parte, există buzoieni care vor să urmeze astfel de cursuri, însă nu dispun de mijloacele de transport necesare pentru a se deplasa la locaţiile unde se ţin orele.

,,Din aproximativ 13.000 aflaţi într-o formă de evidenţă şi plată, aproximativ jumătate au sub opt clase. Legislaţia de formare profesională spune aşa: dacă vrei să îl califici, trebuie să aibă minim opt clase. Ori ei având sub opt clase – şi ­apro­ximativ 2.000 sunt persoane care semnează cu degetul, deci nu au nici opt clase, ceea ce este înfiorător de grav – prin urmare nu poţi să-l introduc la un curs de calificare. Nu ai cum, nu îţi dă voie legislaţia. Anul acesta, am propus două clase de câte 28 de persoane, de competenţe în domeniul matematicii şi competenţe în domeniul limbii române. Adică, îi învăţăm să scrie, să citească şi să socotească. Este ceea ce putem noi face, Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Ministerul Muncii. Nu vreau să pasăm de la unii la alţii treaba asta, însă ţine de Ministerul Educaţiei Naţionale şi poate nici dânşii nu au foarte multe pârghii în privinţa asta. Avem persoane care sunt din zonele Nehoiu, Pătârlagele, sunt şi din zona Râmnicu Sărat, beneficiare ale Venitului Minim Garantat, o parte dintre ele chiar doresc să ocupe un loc de muncă, au familii de întreţinut. Dar punându-i în faţă alternativa că sunt locuri de muncă la Buzău, sau poate mai găseşti punctual şi pe la Râmnicu Sărat, sau la Pogoanele pe exploatări agricole, oamenii spun <Bine, bine dar eu cu ce ajung acolo?>. Mai grav este că, în anumite zone ale judeţului, sistemul de transport navetă nu este atât de bine dezvoltat; el are maşină la ora 8,00 dimineaţa, când la acea oră trebuie să fie deja la muncă şi mai are apoi la 12,00-13,00, când el iese, de fapt, de la ora 16,00 de la serviciu. Şi atunci cu ce ajunge el acasă? (…) Mai sunt câţiva care spun că s-au născut obosiţi… <Eu nu vreau>.. Nu ai ce să le faci, pentru că acesta este nivelul lor de cultură. Are undeva la două-trei clase, aşa reacţionează el şi nu ai cum să îl ajuţi la 30-40 de ani. Vă spun eu, foarte greu va accepta încă o clasă în plus”, spune Ionel Tociu.

,,A doua şansă“, spulberată de distanţe şi mentalităţi

Pentru cei care nu au opt clase, mai există o posibilitate de a se redresa: programul ,,A doua şansă”. Acesta se adresează adolescenţilor, tine­rilor, adulţilor, proveniţi din medii sociale diverse şi cu vârste variate, care nu au urmat sau nu au finalizat învăţământul primar şi gimnazial. Programul oferă acestor categorii de persoane posibilitatea continuării şi finalizării învăţământului obligatoriu, fără a fi nevoite să-şi întrerupă eventualele activităţi profesionale sau familiale în care sunt angrenate. Nu există ­li­mită superioară de vârstă pentru cei care doresc să se înscrie în acest program. Condiţia este ca aceştia să fi depăşit cu cel puţin patru ani vârsta corespun­zătoare clasei. În urma unui chestionar organizat de AJOFM Buzău în rândul tuturor buzoienilor care îşi caută un loc de muncă, s-a constatat că unii dintre repondenţi sunt sceptici în a urma un astfel de program.

,,La <A doua şansă>, iar ne lovim în primul rând, de o mentalitate, e greu la 45–50 de ani să-l mai trimiţi la o <A doua şansă> în sensul că nu mai acceptă, şi iar ne lovim de aceeaşi problemă, căile de comunicaţii, distanţe extraordinar de mari. <A doua şansă> înseamnă câteva clase pe care Inspectoratul Şcolar Judeţean le organizează începând din octombrie, spre sfârşitul anului, în Buzău şi Râmnicu Sărat. Acum adu-l pe cel de la Nehoiu care zice da, vreau <A doua şansă> să facă alfabetizarea la Buzău sau la Râmnicu Sărat. Cu ce vine? Cu ce bani? Când i-am întrebat dacă vor să urmeze <A doua şansă>, din 1.358 de persoane, 99 au spus <Da, vreau!>, iar 765 au spus că nu vor, pentru că au o anumită vârstă sau spun că n-au cu ce să facă naveta, că de abia au cu ce trăi de pe o zi pe alta. 787 de persoane, din cele aproximativ 13.000 de persoane care sunt în evidenţa noastră, au primit recomandări pentru cursuri”, adaugă şeful AJOFM Buzău.

Şomerii pot apela la ajutorul autorităţilor dacă sunt în căutarea unui loc de muncă, însă, pentru a putea oferi sprijin acestor cetăţeni, agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă vor trebui să ţină cont de anumite criterii, stabilite printr-un ordin al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, apărut recent în Monitorul Oficial. Totodată, şomerii îşi pot calcula singuri punctajul pentru încadrarea într-un nivel de ocupabilitate, pe baza unei metode matema­tice. Potrivit datelor furnizate de agenţii economici privind locurile de muncă vacante, în evidenţele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în data de 23 martie erau înregistrate 25.478 locuri de muncă, dintre acestea 430 figurând ca fiind libere, la nivelul judeţului Buzău.

Cum gândeşte asistatul social

În România sunt sate întregi unde oamenii nu muncesc. Sunt aşa numiţii asistaţi social. An de an, Agenţia Judeţeană de Prestaţii si Inspecţie Socială din Buzău este asaltată de zeci de cereri pentru acordarea unor ajutoare sociale de urgenţă. Conform datelor instituţiei, până la data de 31 ianuarie, fi­gurau la nivelul judeţului nostru 10.918 persoane singure sau familii beneficiare de ajutor social. Persoane apte de muncă sunt 12.333 şi provin din cadrul familiilor beneficiare de ajutor social. Ce înseamnă de fapt această diferenţă, dintre cifrele prezentate anterior?

Mariana Cristea, directorul AJPIS Buzău

,,Este o diferenţă între numărul celor care sunt asistaţi social şi numărul familiilor. De exemplu, într-o familie pot fi trei membri; dacă sunt doi adulţi şi sunt apţi de muncă, atunci noi cerem Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă, date cu privire la persoanele apte de muncă din aceste familii”, explică Mariana Cristea, directorul AJPIS Buzău.

În anul 2017, instituţia a constatat că s-au efectuat plăţi necuvenite în sumă totală de 390.651 lei, pentru un număr de 453 de beneficiari ai ajutorului social. Motivul des întâlnit este acela că unii dintre asistaţi nu şi-au declarat veniturile, fiind depistaţi de AJPIS în urma unor verificări. Aceste dosare sunt întocmite de către angajaţii primăriilor din judeţ, în baza anchetei sociale, o metodă de investigaţie întemeiată pe diferite tehnici de culegere şi de prelucrare a informaţiei, în scopul analizei situaţiei sociale şi economice a persoanelor, familiilor, grupurilor sau comunităţilor, având rol de diagnostic social. Conducerea Agenţiei recunoaşte că mai există scăpări în ceea ce priveşte realizarea dosarelor, din cauza lipsei de personal.

,,Să ştiţi că la primăriile mari sunt mai multe persoane angajate, dar în primăriile mici există un mare deficit de personal. Nu vreau eu să scuz cumva primăriile, dar vreau să înţelegeţi că noi, lucrând cu asistenţii social sau chiar cu persoanele desemnate să se ocupe de asistenţa socială, am sesizat, de-a lungul timpului, că e este foarte greu să se lucreze cu un singur om sau cu două persoane pe toate ­be­neficiile de asistenţă socială şi să le şi facă anchetă socială acasă,  din şase în şase luni, ei oricum o fac, dar se lucrează destul de greu. Deci e posibil să îţi mai scape. Toţi aceştia trebuie verificaţi. Nu poţi ajunge la toţi în fiecare lună şi sunt foarte multe criterii de eligibilitate, că sunt decese, că sunt venituri din activităţi independente, că sunt activităţi salariale, sunt foarte multe. Deci, nu poţi să îi verifici pe toate criteriile de eligibilitate pe toţi, în fiecare lună. Şi atunci, e normal că facem şi încrucişări de baze de date şi noi, şi Agenţia Naţională de Prestaţii şi Inspecţie Socială, Curtea de Conturi. Într-un final, reuşeşti să le faci decizii de debite tuturor, dar neputându-i verifica lună de lună, ai nevoie şi de primării care, la rândul lor, duc lipsă de personal. Fiind personal puţin, el (asistatul social, n.r.) poate să se prevaleze de tot felul de motivaţii, să spună, de exemplu, că a fost în oraş să îşi caute un loc de muncă în ziua respectivă, că doar nu faci ancheta socială cinci zile sau trei săptămâni”, spune Mariana Cristea.

O persoană singură, fără niciun fel de venit, primeşte lunar 141 de lei, iar o familie cu cinci persoane care nu dispune de venituri poate primi 527 de lei pe lună. Aşadar, sumele sunt infime, şi întrebarea este de ce acele persoane care sunt apte de muncă aleg această variată, în defavoarea căutării unui loc de muncă.

Am întrebat reprezentantul Agenţiei Judeţene de Prestaţii şi Inspecţie Socială din Buzău de la care am aflat care este modul de a gândi al unui asistat social ce nu dispune de vreun venit: ,,Până să crească salariul minim pe economie, îşi făceau calculul. Vă spun o expresie pe care am auzit-o aici: <Mai bine 2 lei la umbră, decât 5 lei la soare>. Deci creşterea salariului minim pe economie îi poate motiva, pentru că ei trebuie motivaţi să iasă din zona asistenţei sociale şi nu-i poţi motiva decât cu un salariu minim pe economie mult mai mare decât ar putea ei beneficia rămânând pe ajutoare sociale, sau mi s-a părut foarte bună soluţia de a le acorda banii aceia de chirie, pentru că marea majoritate sunt din zone rurale, unde au nevoie ca să vină în oraş, ori au nevoie de transport, ori au nevoie de chirie”, spune şefa AJPIS.

Viile, culese de oameni din alte judeţe

Cosmin Florea, directorul Direcţiei Agricole Buzău

Există suficiente pârghii pentru a-i determina pe aceştia să muncească însă, sunt dese cazurile în care, spre exemplu în construcţii sau în agricultură, nu se găseşte forţă de muncă. Ştim că, în cazul asistaţilor social, aceştia trebuie să facă orele de muncă doar pe domeniul public însă, aşa cum ne-au declarat până acum reprezentanţii instituţiilor buzoiene, cei care vor să iasă din această zonă a sărăciei trebuie să facă un pas în acest sens. Pe hârtie, mulţi spun că vor să lucreze, fie că vorbim aici despre beneficiarii Legii venitului minim garantat, fie că vorbim despre şomeri. Realitatea este, din păcate, cu totul alta. ,,Stând de vorbă cu agricultorii şi cu fermierii, ei se plâng de lipsa forţei de muncă. Ori că se cer prea mulţi bani, ori persoana respectivă nu este nici măcar specialist, sau trebuie să se califice la locul de muncă şi atunci deja angajatorul se întreabă: <Stai un pic. Pentru ce îmi ceri această sumă de bani? O luăm mai de jos, te califici şi în momentul respectiv o să ai şi suma pe care ţi-o doreşti>. Ei doresc însă de la început, într-adevăr au crescut acum şi pretenţiile şi nivelul de trai. Nu se poate să stăm doar la birou, un efort trebuie făcut şi uman şi fizic. Foarte greu îşi găsesc fermierii forţă de muncă. În general, la culesul viţei de vie şi la porumb, vin echipe din altă parte, iar din judeţ, mai puţin. Şi vă spun că salariile au crecut, vorbesc cu oamenii, deci se merge chiar peste pragul salariului fix şi se merge şi pe stimulente şi pe bonificaţii, de genul: avem de arat o anumită suprafaţă şi dacă mi-o termini mai repede ai un bonus. S-a început şi aşa, adică nu se mai merge numai pe un salariu fix pe lună. Eşti obligat, dar fermierul care este responsabil şi ţine la angajaţi şi doreşte performanţă bonifică anumite lucruri, aşa cum se întâmplă în orice meserie”, spune, la rândul său, Cosmin Florea, şeful Direcţiei Agricole Buzău.

Localităţile cu cel mai mare număr de beneficiari de ajutor social sunt Râmnicelu şi Vipereşti. Potrivit informaţiilor oferite de primăria Râmnicelu, există peste 570 de dosare de acordare a ajutorului social, de care beneficiază, conform Legii 416/2001 a venitului minim garantat, 1.700 de persoane. Dintre acestea, 656 sunt apte de muncă. În 2017, în cazul a trei dosare s-a constatat că s-au efectuat plăţi necuvenite. În localitatea Vipereşti, există peste 375 de dosare de acordare a ajutorului social, iar persoane apte de muncă sunt 340, care trebuie să presteze ore în folosul comunităţii, aşa cum prevede legea. În cazul a 11 dosare, persoanele sunt scutite de muncă pe baza unor adeverinţe medicale. Majoritatea au fost eliberate de medicul specialist pentru boli cornice, cum ar fi cancer, diabet sau tuberculoză.

Ca să stăm strâmb şi să judecăm drept, trebuie să spunem că, înainte de 1989, zonele industriale al municipiilor Buzău şi Râmnicu Sărat ,,înghiţeau” zeci de mii de angajaţi, care lucrau în trei schimburi. Acum, închiderea unor fabrici şi retehnologizarea celorlalte a subţiat dramatic necesarul de forţă de muncă.

40 la sută dintre asistaţii din Vipereşti, apţi de muncă

“Aceste cazuri le-am verificat. Am persoană care are ceva probleme oncologice, diabet, o persoană cu tuberculoză. Deci sunt boli cronice care sunt

Romi Dedu, primarul comunei Vipereşti

date de medicul specialist unde se duce el. Deci acestea sunt în situaţii imposibile. Noi nu acceptăm să vină să-l scutească pe o lună, pe două, că nu ştiu ce şi-a rupt, şi-a făcut, că şi-a dres. Deci sunt veniţi cu aviz de la medicul specialist şi sunt într-adevăr, au scrisoare medicală, au tot ce le trebuie şi chiar nu pot să le sistez ajutorul, mai ales că se duc la tratament şi au nevoie şi de asigurare, dar nu asta e problema. Nu pot să presteze, sunt boli cronice. Eu am un serviciu de Asistenţă Socială format din trei persoane. Mai suplimentez, atunci când se fac anchete – care se fac din şase în şase luni –  cu încă două persoane, gen Bibliotecă şi director de Cămin, ca să putem face faţă, pentru că avem volum mare de muncă şi se merge în teren. Avem cartiere, zone. Avem Cartierul Gară, unde am o comunitate mare de rromi şi majoritatea ajutoarelor sociale de acolo provin. Acolo merg în teren şi fac anchete, ei trebuie să semneze şi o declaraţie înainte, prin care îşi asumă dacă au venituri, sunt mai multe documente. Poate că o mai fi vreun caz în care nu l-a găsit acasă şi vine la Primărie, dar vede unde e casa, vede ce şi cum. Ţin în mod expres să meargă în teren, pentru că am cazuri în care îmi mai pleacă din localitate şi eu în fiecare lună am dosare suspendate, pentru că nu sunt în localitate. Am cam 10-12 dosare, în funcţie de cum primesc şi eu informaţia că nu sunt, sau de exemplu, nu au ieşit la zile, şi atunci neieşind la zile, automat îi suspend ajutorul. Dar, dacă chiar nu este în localitate şi cercetez, dacă în trei luni de zile nu se remediază situaţia, atunci se încetează ajutorul social”, explică Romi Dedu, primarul comunei Vipereşti.

În urma controalelor şi verificărilor care s-au făcut, anul trecut au fost vreo 10-15 dosare în care beneficiarii au primit plăţi necuvenite. În urmă cu 3-4 ani, în cazul a aproape 90 de dosare, Primăria Vipereşti a constatat că s-au efectuat plăţi necuvenite. Atunci, după cum spune Romi Dedu, legea s-a schimbat. Mai exact, înainte de modificarea actului legislativ, copilul care împlinea 18 ani trebuia să aducă acea adeverinţă pentru a intra în categoria de asistat social. Între timp, vârsta a fost modificată la 16 ani. Şi, totuşi, cât la sută dintre beneficiarii venitului minim garantat sunt cu adevărat apţi de muncă?

“Cred că 40 la sută ar putea să se ducă să muncească, poate chiar mai bine. Acum dând la o parte femeile care au copii sub şapte ani, persoanele în vârstă sau persoanele cu probleme. Dar sunt şi oameni tineri care ar putea să presteze. Am avut şi persoane cărora li s-a sistat ajutorul pentru că, la Oficiul Forţelor de Muncă Pătârlagele, unde suntem noi arondaţi, li s-a oferit loc de muncă şi automat le-am încetat ajutorul. Cred că s-au dus la muncă. Adică sigur s-au dus. Mulţi îmi spun că nu au unde să muncească, se mai duc aşa, ocazional, dar probabil că nu-i plătesc şi nu le fac contracte de muncă şi nu sunt mulţumiţi. În general, se mai duc pe la Bucureşti, alţii se duc o lună de zile, văd că nu le merge, vin înapoi <Dom’ primar n-am făcut nimic, vă rog dacă puteţi, că nu mi-au dat banii, să mă repuneţi în plată>. Ei nu sunt o forţă de muncă calificată, cei din ajutorul social. Pe timpuri, majoritatea care aveau ajutor social, au muncit pe la CAP-uri ca şi cărămidari, în agricultură, asta ştiu să facă, nu prea au corespondenţă, să zic, în timpurile noatre. Se mai duc în construcţii, dar se duc pe muncă necalificată (…) Dintre ai noştri, ştiu că s-au mai dus pe perioadă de o lună de zile şi le-am încetat atunci ajutorul social, în zona Pietroasele, Merei la cules la viţă-de-vie. Chiar nu m-a contactat vreun beneficiar care are nevoie de forţă de muncă, să dea un telefon, să zică <Domnule primar, vedeţi că de la Vipereşti, pe timpuri, veneau la CAP, veneau la IAS>, că ei acolo se duceau tot timpul. Eu le ştiu situaţia şi înainte de Revoluţie şi le ştiu şi acum. Deci înainte de Revoluţie, în special din martie şi până în decembrie nu găseam, din comunitatea de rromi, niciun om în comună, ori acuma… Ei asta au ştiut. Şi chiar şi ei spun că erau mulţumiţi că se duceau acolo”, a declarat primarul comunei Vipereşti.

Ceea ce este important de reţinut este faptul că, pentru unii beneficiari ai ajutorului social în această comună, acest statut “le vine ca turnat” şi chiar se complac în această situaţie. Este poate modul lor de a înţelege că aşa trebuie să le fie viaţa şi se împacă de minune cu această idee. “Unii dintre ei sunt şi leneşi. Ăsta este adevărul, ce să mai. S-au învăţat cu banii aceia pentru că, de exemplu o familie care are 6-7 copii şi sunt în total zece membri, ia până la şapte milioane şi jumătate, poate chiar opt milioane, şi dacă mai ia şi alocaţiile se duce până la 10-12 milioane (lei vechi, n.r.). Noi am încercat să le spunem, atunci când vin când şi când pe la Primărie, în special  tinerilor care sunt în dosarul părinţilor: <Eşti tânăr şi o să vii mâine-poimâine că nu o să ai pensie, şi uită-te că îmbătrâneşti şi n-ai de unde, dacă n-ai de unde, dacă nu ai cotizat nicăieri>. Unii mai dau din umeri, majoritatea nu mai sunt cu părinţi, au plecat, se duc până afară, pe acolo probabil că muncesc fără carte de muncă, atunci când văd că nu mai au, vin aici şi rămân fără niciun venit şi atunci apelează la ajutorul social. Dar, care sunt, le explic şi le spun, dar… Nu prea îi trage inima, pentru că eu le spun problema pensiei. Bunicii lor sau chiar părinţii lor sunt cei care au pensie acum, pentru că au lucrat la C.A.P. pe timpuri. Ş le spun: <Uite, bunicul tău are pensia aia de 650 de lei, atât cât este, dar este. Tu ce-o să faci când vei avea 60 de ani şi n-ai lucrat o zi şi ai stat pe ajutorul social?>“, povesteşte primarul.

Avem nevoie de o legislaţie mai pragmatică, astfel încât sprijinul financiar de la stat să ajungă  la oamenii care, într-adevăr, sunt în mare dificultate. Este cam ceea ce s-ar cere, pentru a mai reduce din numărul destul de ridicat de asistaţi social. Totodată, asta au solicitat legiuitorilor mulţi dintre primarii din ţară, dar şi din judeţul Buzău. O recunoaşte şi Romi Dedu, care ne-a spus că această problemă a fost discutată în ultima întâlnire cu toţi şefii unităţilor administrativ-teritoriale din judeţ: “Am fost şi la o întrunire a Asociaţiei Comunelor şi am ridicat problema, ar fi totuşi cumva bine, nu ştiu, un alt sistem de a acorda asistenţă socială, pentru a putea să facă o separaţie între oamenii în vârstă şi copii, care nu au posibilitatea să muncească, pe de o parte, şi cei apţi de muncă, de cealaltă. Dar nu avem încă în legislaţie stipulat ceva ca să putem să facem această separaţie. Nu poţi forţa, pentru că îţi spune: <N-am niciun venit> şi atunci eu nu pot să îi spun <Nu îţi dau, pentru că tu eşti apt de muncă>. Trebuie să ne aliniem Uniunii Europene”.

Abandonul şcolar este o problemă prezentă la nivelul judeţului nostru. Chiar dacă, iniţial, nu realizăm impactul unui astfel de fenomen, repercursiunile sunt majore pentru viitorul unui copil. Incultul de azi, devine asistatul social de mâine. “Avem câteva cazuri de abandon, nu sunt multe, dar sunt cazuri de abandon, că au făcut numai şase clase şi nu au mai venit la şcoală. Aici este o problemă, mai ales că au şi condiţii. Am şi două microbuze pe raza comunei. Am avut cazului unui tânăr, când l-am pus să îşi scrie numele, nu putea să-l scrie. Deci le scria cu litere de tipar, aşa cum a ştiut şi el când a făcut el, ştiu eu, patru sau cinci clase. Nu sunt mulţi în această situaţie, dar sunt. Dar sunt cei din urmă, tinerii, mai ales copiii care îşi fac cele patru clase şi când ajung în clasa a cincea, a şasea ori a şaptea, abandonează; şi de fiecare dată le spunem părinţilor, şi eu şi directorul: <Trimiteţi copiii la şcoală şi încurajaţi-i să vină la şcoală, pentru că să-şi facă măcar cele opt clase>. Nu mă simt bine când aud <Sunteţi Vipereştiul, comunitatea cu 370 de dosare. Păi sunteţi voi, Calvini, Buzăul, că are Simileasca, mai e Râmnicelu şi nu mai ştiu care>. Suntem printre fruntaşi”, ne-a mai spus primarul din Vipereşti.

În fiecare lună, Primăria Vipereşti plăteşte 110.000 de lei, bani care provin de la stat. Din bugetul local, pentru ajutorul de încălzire, care este pe cinci luni, administraţia scoate pe an peste 100.000 de lei. O sumă care, cu siguranţă, putea fi folosită pentru investiţii majore în comună. “Vă daţi seama, cu aceşti bani puteam să fac o investiţie, eu ştiu, este totuşi un miliard, un drum, o reparaţie la o şcoală, un cămin cultural sau alte investiţii. Deci aştia sunt bani pe care îi dau eu”, a spus Romi Dedu.

Asistaţi din municipiu îşi trimit copiii să presteze în folosul comunităţii

De asistaţi social are parte şi primăria municipiului Buzău. Astfel, conform datelor Direcţiei de Asistenţă Socială, până la 31 ianuarie 2018 figurau 340 de dosare cu 676 de beneficiari ai venitului minim garantat, cu 17 persoane mai puţin faţă de până la data de 31 decembrie 2017. Dintre cei 676 de asistaţi social, 48 au adus adeverinţe medicale eliberate de cabinetele medicale individuale, pentru următoarele afecţiuni: hipertensiune arterială, lombosciatică, tulburări depresive, afecţiuni respiratorii, cu indicaţia scutirii de efort fizic. 179 de beneficiari ai venitului minim garantat figurau la 31 ianuarie 2018, ca fiind apţi de muncă; dintre acestea, 94 persoane au fost repartizate la RER şi 85 la URBIS Serv. Potrivit aceloraşi date ale Direcţiei de Asistenţă Socială, cele mai multe dosare cu asistaţi social (162) se află în zona Simileasca (str. Lăstunului – 62 dosare, str. Răchitei – 36 dosare, str. Stăvilarului – 57 dosare, str. Depozitului – 7 dosare) şi zona Primăverii,  unde figurează 18 dosare. Restul de beneficiari sunt localizaţi pe raza municipiului Buzău.

Constantin Toma, primarul municipiului Buzău

Având în vedere această situaţie, primarul municipiului Buzău, Constantin Toma este decis să ia măsuri drastice faţă de cei care beneficiază de acest ajutor financiar necuvenit, în condiţiile în care unii dintre ei nu au muncit nici măcar o oră în viaţa lor. “Din păcate, chestia asta a ajuns un flagel. Nu sunt de acord cu această asistenţă socială dată persoanelor care nu au acest statut. De altfel, începând cu 1 iunie – ştiţi că avem două cantine sociale, una în Simileasca şi una pe strada Speranţei – nu va mai funcţiona cantina socială din Simileasca, deoarece sunt bani aruncaţi de pomană. Pur şi simplu se aruncă mâncarea, vin puţine persoane, nu ştiu dacă au fost vreodată foarte multe, şi astfel economisim anual circa 8 miliarde de lei (vechi, n.r.). În acelaşi timp, nici cantina socială de aici nu este încărcată la capacitate. (…) În primăvară voi începe, pentru că este ilegal ceea ce se face, sau ce s-a făcut până acum, în sensul în care nu s-au luat măsuri din a scoate din casele sociale ale oamenilor care nu au plătit nimic de foarte-foarte mulţi ani. Nu-şi plătesc utilităţile, neavând instalaţii în casă, căci le-au stricat, îşi fac nevoile pe oriunde, inclusiv în această zonă centrală a Buzăului, că vorbim de gangul de la Cinematograful Dacia, că vorbim de tot ce înseamnă Cuza Vodă, nu pot accepta ca primar acest lucru”, spune Constantin Toma.

Şeful Palatului Comunal mai spune că legislaţia încurajează nemunca, oferind în acest mod posibilitatea unor anumite persoane de a beneficia de acest sprijin financiar. “Pe partea cealaltă, trebuie să spun acest lucru, legislaţia nu ne ajută deloc. Este foarte încurajatoare pentru cei care vor să nu muncească. Este încurajatoare pentru leneşi şi nu cred că este cel mai bun lucru pentru această ţară. Suntem într-o criză majoră de oameni care să muncească, deci practic, de vreun an şi ceva, dacă vă uitaţi pe site-uri, firmele cer o mulţime de oameni, de la muncitori necalificaţi, muncitori calificaţi, oameni cu studii superioare şi practic nu mai putem dezvolta acest oraş, deoarece nu mai are cine să se angajeze. Din această cauză sunt criticat pe treaba asta, dar nu este corectă poziţia celor care mă critică, am acţiuni importante de a introduce transportul comun cu TransBus în toate comunele lângă Buzău, până în 20 de kilometri, pentru că trebuie să aducem oamenii la muncă, trebuie să aducem copiii la liceele tehnologice din Buzău, astfel încât să pregătim forţă de muncă. Pe partea cealalată, trebuie să încurajăm munca. Acest lucru nu se mai face absolut deloc. Am avut poziţii, atât cât pot să fac ca şi primar, am vorbit cu miniştri, am vorbit cu parlamentari: <Domnule, faceţi ceva. Haideţi să micşorăm aceste plafoane şi să ajungă aceşti bani!>, pentru că, ce se întâmplă? Marea majoritate a asistaţilor social n-au nimic pe numele lor. Pe partea cealaltă, stau cu Mercedesul la poartă, este adevărat, e la mâna a doua, au din ce trăi, n-au niciun fel de problemă, pentru că ei nu declară nimic pe numele lor, chiar dacă, de multe ori stau şi în locuinţă socială. Nici acolo nu plătesc absolut nimic”, a adăugat primarul municipiului Buzău.

Unii dintre beneficiarii venitului minim garantat îşi trimit copiii să muncească. Aşa s-a întâmplat şi în municipiul Buzău, însă cei care au apelat la acest “truc” au rămas fără sprijin financiar. O recunoaşte primarul Constantin Toma care spune că, în primăvara anului trecut, înainte de Paşte, într-o singură zi a tăiat ajutoarele sociale pentru 35 de beneficiari: “Am avut astfel de cazuri, nu am fost de acord cu acest lucru şi am tăiat ajutoarele sociale. Îmi amintesc de o listă de vreo 35 de persoane într-o singură zi. Mă refer la ceea ce s-a întâmplat în primăvara trecută, înainte de Paşte, în aceeaşi situaţie în care suntem şi anul ăsta. Din păcate, anul acesta am avut o mică problemă cu înzăpezirea asta şi am pierdut o săptămână şi facem şi noi ce putem”.

Ce ar fi de făcut?

În mare, toţi cei implicaţi în acest sistem al ajutorului financiar spun că trebuie clarificate foarte bine categoriile de persoane asistate social şi trebuie concepute obiective generale care să ducă într-un fel la diminuarea acestui fenomen. Soluţii ar fi însă, totul depinde şi de legiuitori. Spre exemplu, o iniţiativă legislativă de luat în calcul ar fi aceea ca primăriile să poată încheia contracte cu o societate care ar avea, spre exemplu, nevoie de forţă de muncă folosind asistaţi social.

“E un punct de vedere personal, nu al şefului instituţiei, nu al ministerului, ci pur şi simplu ca şi om. Cum aş vedea eu, prin prisma experienţei mele, rezolvarea acestei probleme? Aş fi făcut o modificare legislativă, prin care  să le dau primarilor posibilitatea să încheie contracte cu angajatorii, persoane juridice în mediul rural, fermieri în speţă (în acest moment, persoanele asistate social nu pot desfăşura decât muncă necalificată în folosul comunităţii, numai pe domeniul public, nu au voie să intre pe domeniul privat, n.r.) Poate utiliza această muncă şi aducând astfel venituri la bugetul local. Pentru că, la urma urmei, cât să-i pui să măture prin comună? Câte flori să plantezi cu ei? Câte şanţuri să cureţe de verdeaţă? Sau câtă zăpadă să dai cu ei? Nu prea au la ce activitate să-i pună. Şi atunci ar fi interesaţi şi primarii, pentru că îşi completează veniturile la bugetul local. În momentul acesta, beneficiarul va ieşi el singur din sistem – asta este părerea mea – când se va gândi: <De ce să muncesc şi să intre banii în bugetul local, când aş putea să renunţ la acest beneficiu şi să merg eu şi să lucrez la fermierul respectiv şi să îmi intre mie în bugetul familiei mele?>“, ne-a mărturisit Mariana Cristea, directorul AJPIS Buzău.

⇒  “Dacă s-ar face o modificare în lege şi ne-ar da posibilitatea ca noi să putem să încheiem, UAT-ul, un contract de prestări servicii cu o firmă privată, agent economic şi să presteze un număr de ore acolo şi agentul economic în urma sa să vireze, am mai putea scădea, că până la urmă, tot bani sunt. Ar fi un beneficiu, ca să vă spun aşa”, a completat Romi Dedu, primarul comunei Vipereşti.

⇒  “Nu vine nimeni la muncă. Întâmplător sunt de la ţară, mă duc cel puţin o dată pe săptămână la mama, care este din Ţinteşti, şi ascult şi eu ce spun rudele pe acolo şi aud: <Măi frate, uite, nu mai găsesc unul. Încerc îi dau un milion, îi dau mâncare, îi dau şi-o ţuică să îmi sape şi mie în grădină, că am 80 de ani, nu găsesc pe nimeni>. Este inacceptabil acest lucru: ajutoarele sociale şi venitul minim garantat. Sunt două decizii, ajutoare sociale date necuvenit, atenţie! Dacă tu îl vezi că este sănătos, este bărbat, este cât bradul, chiar dacă situaţia lui este, pe hârtie, proastă: <Nu îţi dau bani. Ai capacitatea de a munci? Caută-ţi un loc de muncă>“, a adăugat Constantin Toma, primarul municipiului Buzău.

Pe la jumătatea lunii octombrie 2017, mai mulţi deputaţi ALDE au depus un proiect de lege privind venitul minim garantat, prin care se intenţiona descurajarea oamenilor “leneşi, care nu vor să muncească”, să primească ajutor social. În expunerea de motive, iniţiatorii menţionau că “asistenţa socială nu înseamnă să dai bani unor oameni leneşi care nu vor să muncească, fără să se gândească însă că acei bani vin de fapt din buzunarul semenilor lor, care trag pe brânci pentru un ban cu ajutorul căruia să îşi asigure pâinea zilei de mâine, ci să-i ajuţi pe cei cu adevărat marginalizaţi, care nu au nicio şansă în societate”.

În acest mod gândesc de altfel şi cei mai mulţi dintre buzoienii pe care i-am întrebat în legătură cu asistaţii social sau de şomeri:

Rep: Ce credeţi că ar trebui noi, ca societate, să facem pentru a-i ajuta să mai scădem din numărul lor, al şomerilor şi al asistaţilor social, cei apţi de muncă?

Răsp: În primul rând să se creeze locuri de muncă. În al doilea rând, eu cu asistaţii social nu sunt de acord.

Rep: De ce?

Răsp: Pentru că mulţi dintre ei n-au muncit niciodată şi eu care am muncit 40 de ani, am numai 900 de lei pensie. Se mai potriveşte cu ală care ia trei milioane şi ceva degeaba? Să-i oblige să meargă la muncă, să nu le mai dea ajutor social.

Rep: Să ştiţi că în cazul în care aceştia refuză un loc de muncă sau nu îşi îndeplinesc obligaţiile, îşi pierd ajutorul financiar.

Răsp: Foarte bine. Cei care au studii superioare mi se pare corect să i se dea un loc bun, dar cel care are patru-cinci clase, sau chiar şapte clase, ăla nu vrea să muncească şi ca să stai acasă să iei nişte bani degeaba, nu mi se pare corect.

Rep: Credeţi că este percepţia noastră greşită faţă de ei? Adică, poate îi discriminăm? 

Răsp 1: Nu-i discriminăm, nu, deloc. Eu am muncit de la cinci ani şi acum am 74 de ani. şi nu mi se pare corect ca pentru un om care a muncit 40 de ani, să ia numai  900 de lei la pensie. Pentru ăla care nu vrea să meargă la muncă, eu nu i-aş da un leu.

 Răsp 2: Eu nu cred că-i discriminăm deloc. Ei aleg varianta care le convine, dar ei nu se gândesc la viitor, pentru că nu se gândesc la o pensie.  

Avem cea mai mică forţă de muncă activă raportată la populaţie din rândul statelor membre Uniunii Europene. Sunt 4 milioane de români cu vârste cuprinse între 16-64 de ani care sunt apţi de muncă. Cum rezolvă alţii problema asistenţei sociale? Potrivit presei centrale, în Italia, în oraşele mari, sunt asistenţi sociali care au în grijă cartiere întregi şi care coordonează firmele şi cooperativele atunci când ele caută muncitori calificaţi. Nu trebuie plătită nici un fel de taxă pentru acest lucru, mai mult, prin fondurile obţinute de la Uniunea Europeană se fac diferite calificări, cursuri de limbă gratis, de care pot beneficia şi străinii.

 

1 COMENTARIU

  1. „Cum a ajuns Buzaul cu cei mai multi asistati”. Este f.simplu de pe timpul lui Boscodeala si al lui Mocanu. Ani si ani au castigat alegerile cu tot felul de pomeni, incepand de la renumitele pungi cu alimente, galeti , pana la aceste ajutoare. Ba unde mai pui ca la fiecare sarbatoare crestina sau nationala indivizii fara „mama sau tata” primeau de fiecare data ilustrate si felicitari. Zeci de mii de astfel de scrisorele erau trimise in zonele „afectate”. Astazi este greu ptr. noul primar sa-i „otanceasca” , asistatii invatand multe smecherii sa aduca dovezi si tot felul de acte ca nu pot munci ca sunt vai si amar, bolnavi si nevolnici. Marea majoritate dintre barbatii asistati ii gasesti pe la „pacanele” de disdedimineata.

Comments are closed.