• Direcţia Silvică pretinde că „fenomenul defrişărilor ilegale nu mai este de actualitate”

Defrişările ilegale reprezintă un atentat la adresa siguranţei naţionale. În tentativa de a limita acest fenomen atât de periculos, la jumătatea lunii decembrie 2015 a fost adoptată o lege care include tăierile ilegale de păduri în categoria amenin­ţărilor la adresa securităţii naţionale. Potrivit estimărilor ONG-urilor de la acea dată, din pădurile noastre dispar anual 8,8 milioane de metri cubi de lemn. Studiile arată că România nu mai are păduri virgine, iar cele deja exploatate dispar văzând cu ochii. O situaţie a Institutului Naţional de Statistică din luna mai 2017 arăta că peste 135 de milioane de metri cubi este volumul total de lemn exploatat în România, în perioada 2002–2011, de către firmele care îşi desfăşoară activitatea în domeniu. Iar judeţul Buzău se situează pe un loc fruntaş, cu 2.978.062 mc de lemn exploatat în perioada mai sus menţionată. Cu toate acestea, s-au reîmpădurit doar 816 hectare de teren forestier, din care numai 48 ha în 2011. Practic, s-a acoperit doar o mică parte din suprafaţă despădurită. În ceea ce priveşte transportul ilegal de material lemnos, în 2016, Buzăul se situa pe locul 3 în topul judeţelor, după numărul de apeluri efectuate de cetăţeni la 112 pentru a anunţa un astfel de transport.

Jaful nu mai este de actualitate?  

La acest moment, reprezentanţii Direcţiei Silvice dau ­asi­gurări că, cel puţin pentru judeţul Buzău, fenomenul tăierilor ilegale din pădurile noastre a scăzut considerabil, dacă ar fi să ne raportăm la alte judeţe. Pe de altă parte, ei spun că oamenii nu cunosc cu adevărat situaţia din teren şi că aceste tăieri masive nu mai reprezintă un fenomen de actualitate. Totuşi, asta nu înseamnă că am scăpat de acest ,,flagel“. O problemă a Direcţiei Silvice Buzău, mai ales pe timpul iernii, privind oprirea tăierilor ilegale din păduri o reprezintă unele comunităţi de rromi din anumite zone ale judeţului. Spre exemplu, în sezonul rece există unele puncte vulnerabile – zonele Cândeşti, Calvini, Grebănu -, unde indiferent de câte acţiuni, de câte contravenţii s-ar încheia, fenomenul nu se stopează. Nu o spunem noi, ci o recunosc reprezentanţii instituţiei.

Reporter: Spuneţi că lumea nu cunoaşte adevărul în ceea ce priveşte aceste defrişări despre care se spune că sunt în masă. Până la urmă, care este adevărul?

Ing. Gheorghe Cristea: La nivel de judeţ, şi mă refer aici în mod special la suprafeţele de fond forestier pe care le avem în pază şi în administrare, fenomenul nu pot să spun că mai este de actualitate în ceea ce priveşte tăieri masive, ­de­vastare. Nu. Am reuşit datorită colaborărilor permanente pe baza programului ,,Scutul pădurii”, realizat între noi, IPJ Buzău şi Inspectoratul de Jandarmi, care prin secţiile din zonă – mă refer la cei montani din Berca şi Nehoiu – organizează atât în prezenţa noastră, cât şi în funcţie de informaţiile pe care le au, acţiuni inopinate. Îşi aleg zona, câteodată operează singuri. Or, comparativ cu anii precedenţi şi, în mod special, să zic cam în urmă cu zece ani, fenomenul a început să se diminueze, aici privind şi vecinătăţile cu celelalte judeţe şi în mod special, în zona de munte. În schimb, în sezonul rece avem aşa numitele puncte vulnerabile unde aici  – să-mi fie cu iertare, sunt locuite de persoane de etnie rromă – şi enumăr zona Cândeşti, pentru Cislău – Calvini, pentru Râmnic – un exemplu Grebănu, unde indiferent de câte acţiuni, de câte infracţiuni, de contravenţii s-ar încheia, fenomenul nu se stopează. Derularea în instanţă, după cum ştiţi, în orice proces durează enorm de mult şi există celeritate din partea noastră în întocmiri, în depuneri, dar pe parcurs avem surprize că, după un an şi ceva, nu mai recunoaşte declaraţia şi să vezi că n-a tăiat 20 de piese de arbori care sunt scrişi în acte şi recunoaşte doar trei. Vă daţi seama, şi ne îngreunează. Totuşi, acum sunt pedepsele cu închisoarea, dar în trecut, era transformată fapta, nu constituia un pericol şi, ca atare, faceţi contravenţie. Şi, de aici, vă daţi seama, şi pentru noi, depui efort, te şi expui. Ne-a ferit Dumnezeu, ca judeţ, n-am avut, cam în ultimii cinci ani să zic, după datele mele, cazuri de ultraj. Că în alţi ani am avut atacat cu toporul, bătut, i s-a luat pistolul (…) Cu acţiunile întreprinse cu sprijinul organelor de poliţie, jandarmi, am reuşit să ţinem fenomenul şi acum nu e să ne lăudăm singuri, dar comparativ cu alte judeţe şi se poate verifica şi la nivelul ţării, ca fenomen stăm bine. Sunt pe zona de munte, au mai fost, dar focarele, cum să zic, s-au redus, chiar şi în zona de la Lopătari, de la Siriu, de la Nehoiu.

Personalul Direcţiei Silvice spune că un rol vital în stoparea fenomenului defrişărilor din pădurile judeţului Buzău a fost şi implementarea programului „Radarul pădurilor”. Acesta este de fapt un sistem „de urmărire a trasabilităţii masei lemnoase” şi poate fi considerat un mare pas înainte în combaterea recoltării ilegale a lemnului în România. După înfiinţarea Radarului Pădurilor, oamenii s-au obişnuit să sune imediat la Poliţie, dacă văd un transport de lemne care li se pare suspect.

,,O importanţă vitală în sensul acesta a avut-o şi acel radar al pădurilor, în care nu mai poate risca să se ducă clandestin cu lemn, deci aveau la nivel de sat, mai un nevoiaş care îl urca, scotea lemnul, ăia îl dădeau pe te miri ce, şi făceau speculă, cu papucul, cu ARO, cu platformă mică, dar se risca. Datorită acestui lucru nu se mai riscă, pentru că am avut cazuri când li se confiscă maşina, şi utilajul şi drujba”, a menţionat inginerul Gheorghe Cristea.

Ce se întâmplă cu lemnul confiscat

La nivel naţional, în urma a peste 4.000 de acţiuni şi  controale coordonate de Poliţia Română, luna trecută au fost confiscaţi aproximativ 3.000 de metri cubi de material lemnos, în valoare de peste 600.000 de lei. De asemenea au fost întocmite peste 600 de dosare penale şi aplicate peste 900 de sancţiuni contravenţionale. Conform datelor oferite de Inspectoratul Judeţean de Jandarmi, numărul de infracţiuni şi sancţiuni a scăzut în primele cinci luni ale acestui an, faţă de perioada similară a anului 2017. Mai exact, în intervalul 1 ianuarie – 1 mai 2017 s-au înregistrat opt infracţiuni şi 74 de contravenţii în valoare totală de 178.000 lei. Confiscate au fost 84.8 mc masă lemnoasă, 18 mijloace transport şi 16 bunuri. În acelaşi interval, însă pentru 2018, numărul de infracţiuni a scăzut cu şase, contravenţiile s-au redus şi acestea la jumătate. Nu la fel putem spune despre masa lemnoasă confiscată – 118.1 mc. În ceea ce priveşte datele oferite de Inspectoratul Judeţean de Poliţie, în primele patru luni ale acestui an au fost sesizate 60 de infracţiuni şi s-au confiscat 337 metri cubi material lemnos. Majoritatea infracţiunilor s-au produs preponderent în zona fondului forestier. În 2017, au fost sesizate 158 de infracţiuni şi s-au confiscat 1.534 metri cubi de material lemnos.

Gheorghe Cristea

Reporter: Ştim că se confiscă mjloacele de transport cu care s-au cărat acele lemne tăiate sau furate. Ce se întâmplă cu acest material lemnos care au fost confiscat?

Ing. Gheorghe Cristea: Căruţele le predau la cantoanele noastre silvice, iar materialul lemnos se predă, tot aşa, la ocol, şi se valorifică prin donaţii către şcoli, creşe, spitale, primării, să-şi construiască ce au nevoie. Asta e legislaţia actuală, Codul Silvic modificat anul trecut. Înainte se valorifica prin licitaţie, cu unele excepţii. Era mai bine că, na!, personal, timp, operaţii încăr­care–descărcare, acuma nu mai putem. Înainte ţineam cont, le adăugam la materiale, la preţul de licitaţii. Acum n-adăugăm şi căutăm şi noi pe cât posibil ca să vină contravenientul  să descarce. Mai sunt şi cazuri în care nici la circulaţie nu dau permisul de nu vor şi o basculează în drum şi eşti nevoit să te duci, ai 30 de kilometri pe zona de munte până acolo, cu maşina ocolului, mai au în dotare un tractor. 

Condiţii vitrege pentru pădurari

În anii ‘90, judeţul avea o suprafaţă totală de 862.270 de hectare fond forestier, din care un procent de peste 90 la sută îl deţinea Direcţia Silvică. Din cauza legislaţiei proaste din domeniu, a retrocedărilor haotice, dar şi din vina proprietarilor, în acest moment în judeţul Buzău, puţin peste 80.000 de hectare de pădure mai sunt în administrarea ocoalelor silvice. Restul sunt retrocedate şi, practic, sunt neprotejate. S-a dove­dit că aceste suprafeţe, fiind nepăzite, sunt ţintele preferate ale hoţilor şi surse predilecte pentru tăierile ilegale. În vara anului 2017, Ministerul Apelor şi Pădurilor a anunţat că începe demersurile pentru preluarea în pază a tuturor suprafeţelor de pădure nepăzite din România, indiferent de forma de proprietate a acestora.

Într-un comunicat emis atu­nci de Ministerul Apelor şi Pădurilor, erau expuse motivele pentru care suprafaţe întinse de păduri au fost nepăzite: litigii sau necunoaşterea proprietarului – iar atunci ocolul silvic nu a avut cu cine să încheie contractul de servicii -, dar şi dimensiunea redusă a supra­feţelor, care nu generează profit şi, astfel, proprietarii nu şi-au permis plata serviciilor de pază. Pentru pădurile cu o suprafaţă mai mică de 30 de hectare, costurile pentru pază sunt suportate de la bugetul de stat şi urmând a fi plătite direct ocolului silvic care prestează serviciile. Această prevedere se regăsea şi în vechea formă a Codului Silvic, însă era aplicabilă doar pentru pădurile cu proprietar cunoscut.

Noua formă a Codului permite asigurarea serviciilor de pază şi pentru pădurile cu proprietar necunoscut sau pentru care nu s-a stabilit încă succesiunea. În plus, autorităţile arată că devine obligatorie preluarea în pază şi a suprafeţelor mai mari de 30 de hectare, care nu au contracte de servicii silvice încheiate. Aceste suprafeţe vor fi preluate în pază automat de către ocoalele silvice, iar contravaloarea serviciilor va fi facturată către proprietar sau către succesorul în drepturi.

,,La nivelul judeţului avem acum – pentru 66.842 de hectare ce deţinem de la stat şi alte 17.058 de hectare cu acele contracte de prestări servicii – 121 de cantoane; or, suprafaţa totală a judeţului în anii ‘90 era 862.270 de hectare fond forestier din care 90 şi ceva la sută îl deţineam noi, era acel Inspectorat Silvic cu cele nouă ocoale. Actualmente, mai avem 66.000, care reprezintă 41 la sută, dacă mai adăugăm cele 17.000, se mai face un 51 la sută, deci nici jumătate cu ceea ce s-a retrocedat oamenilor”, a adăugat reprezentantul compartimentului Pază şi Protecţie din Direcţia Silvică Buzău.

Procesul cu Academia dă peste cap activitatea Direcţiei Silvice

Cel mai cunoscut caz al retrocedărilor din judeţ este cel al Academiei Române care, de ani la rând, se luptă să intre în posesia pădurilor de pe Penteleu. Lungul şir al proceselor dă însă peste cap activitatea Direcţiei Silvice Buzău, care trebuie să angajeze personal temporar până la finalizarea procesului şi emiterea sentinţei de către instanţă. Asta implică nişte costuri pe care instituţia le are de suportat, care ar trebui mai apoi să fie decontate, însă acestea fie vin târziu, fie sunt plătite anual.

,,Ce s-a validat, Comisii, îţi vine hotărârea sau hotărâri judecătoreşti pe care le-au câştigat, obligatoriu trebuie să le pui în aplicare. Mai avem 6.407 hectare, în temeiul legii sunt în pază la noi, că aşa stipulează le­gea, până la elucidarea în instanţă a litigiuliului între proprietari. E vorba de Academie cu Obşte, o Obşte cu persoane fizice, s-au dat în judecată şi la fel durează de câţiva ani până se dă soluţia şi le plătim. Noi angajăm personal temporar pentru perioada asta, am solicitat de la Regie posturile respective, suportăm costurile de la noi, deconturile vin târziu, sau poate anual. Avem cazuri în care până la 1.500 de hectare este un pădurar în zona de munte, iar următorul coleg e la 10 kilometri ca şi canton şi acelaşi lucru se întâmplă, deci singur vă daţi seama, în nişte condiţii nu prea elegante pentru o astfel de muncă şi este şi riscant – animale, singurătatea în care te duci, stai, citeşti şi zona de munte, stai cu lampă, mai au cu leduri din alea, se încarcă cu soare ziua şi noaptea -, dar asta e. Armamentul din dotare este neletal, ursul, te întâlneşti cu el când eşti nevoit să faci patrulări, cine merge cu tine? Muncitorii permanenţi s-au redus, că lucrările, la modul general, se fac prin firmă, parchetele de exploatare, reducerea tăierilor şi desfiinţarea şi formare firmelor sunt mai reduse. Oamenii şi-i duc acasă, dacă au în 20-30 de kilometri, nu mai locuiesc efectiv acolo şi vă daţi seama că nu este aşa de frumoasă şi de tentantă, la data actuală, meseria de pădurar. Şi astea sunt 121 de cantoane, cu cele trei provizorate şi 35 de districte, că schema e împărţită că au un coordonator la 5-6 cantoane. Dar mergem în continuare, cu toate aceste condiţii vitrege”, ne-a spus inginerul Gheorghe Cristea.

După ani de zile de lupte în instanţă pentru a intra în posesia terenului forestier cerut în baza unei sentinţe judecătoreşti din 2010, Academia Română a decis să ceară în instanţă revizuirea hotărârii judecătoreşti.

Carmen Ichim

,,Cu ­Aca­demia Română a rămas aşa: am solicitat Arhivelor Naţionale  în anii ‘46 –‘62  (…) cine erau trecuţi în aceste registre – Academia Română, surorile Maican, Obştea Moşnenilor sau alte persoane fizice? Ni s-au transmis documentele ca atare, că într-a­devăr surorile Maican figurau. Am avut Comisia Judeţeană de Fond Funciar şi am spus aşa, că <dintr-un război pierde toată lumea. Că pe cale administrativă nu putem să îndreptăm ceva ce a fost greşit pe cale juridică>. O sentinţă spunea să dăm titluri peste titluri. Adică spunea că este terenul liber în baza unei expertize. Dar acea expertiză făcută nu era realizată în coordonate stereo, erau pur şi simplu copiate nişte suprafeţe. Or, nici acele suprafeţe  nu coincideau cu terenul şi au fost mult mai mici. Deci, Academia Română a câştigat undeva la 18.000 de hectare, în trei sentinţe, în trei regiuni diferite – Buzău, Craiova, Piteşti, Constanţa – şi ultima care s-a discutat în 2015  a fost să i se dea, să i se respecte sentinţa 826 a Judecătoriei Pătârlagele din 2007, adică peste ceilalţi. I-am chemat pe toţi în şedinţă în colectivul de lucru şi la Comisia Judeţeană de fond Funciar – şi Moşneni, şi persoane fizice care au putut veni, şi Academia Română, dar reprezentată de ei, de Direcţia de Patrimoniu -, nu contracte de consultanţă că nu mă interesează şi le-am spus <Vreţi să veniţi cu consultant, cu avocat, cu oricine vreţi, veniţi dar veniţi şi dumneavoastră ca persoană îndreptăţită, ca cel care aveţi o sentinţă>. Cu sentinţele nu ne putem juca. Atunci, s-a ajuns la concluzia toată lumea întrerupe orice acţiune în instanţă şi mai departe Academia solicită revizuirea propriei hotărâri şi să solicite dacă are drept pe acel amplasament, să anuleze titlurile sau dacă nu i se dă un alt amplasament în care trebuie să fie din domeniul privat al statului şi nu din domeniul public”, a explicat, spre finele lunii aprilie 2018, pentru Buzău Media, prefectul judeţului Buzău Carmen Ichim.

Potrivit legii, până când instanţa dă o sentinţă definitivă într-un proces privind retrocedarea pădurilor sau terenu­rilor destinate împăduririi, acestea sunt considerate a fi sub protecţia statului, ceea ce implică păzirea acestora de către angajaţi ai ocoalelor silvice. Acest lucru, aşa cum spuneam, nu este deloc un motiv de ,,bucurie” pentru Direcţia Silvică Buzău, care trebuie să cheltuie nişte bani pentru suplimentarea personalului. Cu o astfel de situaţie se confruntă şi Direcţii Silvice din alte judeţe ale căror conduceri au solicitat Regiei Naţionale a Pădurilor, precum şi Ministerului Apelor şi Pădurilor,  să găsească soluţii pentru ca litigiile să se încheie într-un timp cât mai scurt.

,,A fost ridicată problema de către conducere în toamnă, a fost domnul director, că nu este în toată ţara, suntem câteva direcţii – noi, Vâlcea, Bihorul şi mai sunt – şi se lucrează la o lege astfel încât să nu mai se întâmple ca la noi, de exemplu, cu Academia Română. S-au dat în judecată, s-au împăcat, apoi la un an de zile au început din nou. Adică tracasarea asta… Vă daţi seama că este un efort mare din partea noastră şi mobilizare de personal şi în loc să îmi fac lucrările, că astea sunt de durată, nu me­rgi în două zile, gata s-a terminat, a trecut”, a explicat  inginerul Gheorghe Cristea.

Direcţia Silvică Buzău administrează în prezent o suprafaţă de peste 65.000 de ha fond forestier proprietate de stat, repartizat în toate etajele altitudinale, începând de la zona de câmpie şi până în zona de munte. Astfel, pădurile proprietate publică a statului ocupă, la această dată, un procent de 41% din pădurile situate în judeţul Buzău. În afara pădurilor proprietate de stat, Direcţia Silvică asigură servicii silvice şi de administrare pentru o suprafaţă de peste 17.000 de ha fond forestier privat. De asemenea, în structura administrativă a Direcţiei Silvice Buzău se regăsesc şi cele şapte ocoale silvice.

,,Avem şapte ocoale silvice răspândite în toată aria judeţului: în zona de câmp prind Ocolul Buzău şi parte Râmnicu Sărat, care înaintează cu supra­feţele în vecinătate cu judeţul Vrancea, până la îmbinarea cu muntele. De acolo, vine ocolul 3 – Vintilă Vodă, pleacă de la munte şi coboară ca arie de răspândire până la Podul Mărăcineni, în continuare vin Pârscov şi Tisău pe zona de deal din centrul judeţului, se continuă cu Cislău, care are arie până în vecinătate cu Vălenii de Munte, de Prahova, Siriu şi Braşov. Ultimul ocol, care efectiv face legătura dintre judeţele Vrancea, Covasna şi Braşov, este Gura Teghii, care actualmente administrează suprafeţele rămase după retrocedare şi în urma desfiinţării, până în ­re­voluţie, a celor nouă ocoale silvice, printre care Nehoiu şi Nehoiaşu. Tot ce a rămas actualmente ca suprafaţă a statului în zona de munte a acestui ocol sunt 9.422 de hectare din aproape 68.000 de hectare. Restul s-a retrocedat, iar acolo acum funcţionează ocoale silvice private. E vorba de ocoalele silvice Siriu şi Nehoiu”, ne-a declarat inginerul Gheorghe Cristea, de la compartimentul Pază şi Protecţie din Direcţia Silvică Buzău.

Măcar tinerii să priceapă ceva …   

,,Natura şi educaţia sunt asemănătoare; căci educaţia transformă pe om şi acesta, prin această transformare, creează natura”, spunea filozoful grec Democrit. Din păcate, dacă aruncăm o privire în jurul nostru, observăm, mai ales în perioadele de concedii, cum semenii noştri nu ştiu să respecte cele mai elementare reguli de comportament. O simplă plimbare prin pădure îţi scoate în cale gunoaie ce se adună după cei care îşi petrec sfârşitul de săptămână la iarbă verde. Ne plângem că totul este distrus, însă de unde porneşte totul?

Defrişările masive şi haotice din ţara noastră, din ultimii 30 de ani, ne-au arătat însă că nu doar sănătatea, ci chiar viaţa ne este în pericol. Iar dacă nu acţionăm să mai reparăm măcar în parte ceea ce s-a stricat, dacă nu plantăm, fiecare, câte un copac acolo unde găsim un loc liber, nu putem spera să fim mai sănătoşi. Pentru a contracara efectele devastatoare asupra mediului şi sănătăţii, în fiecare toamnă şi în fiecare primăvară, autorităţile buzoiene încurajează  împăduririle, în toate zonele judeţului Buzău, dar şi plantarea câtor mai mulţi arbori în oraşe, unde poluarea este mai mare şi este nevoie să se contracareze efectul de seră care se resimte tot mai acut în ultimii ani. Potrivit inginerului silvic Ciprian Silvestru, responsabil cu educaţia forestieră din cadrul Direcţiei Silvice Buzău, la nivelul judeţului se desfăşoară o serie de acţiuni şi activităţi cu elevii pentru a-i învăţa să respecte pădurea şi natura în general.

Ciprian Silvestru

Ing. silvic Ciprian Silvestru: Romsilva organizează o serie de acţiuni în vederea educării tinerei generaţii în spiritul res­pectului şi dragostei faţă de pădure şi mediu. Am avut şi avem în continuare o serie de acţiuni teoretice şi practice. Avem parteneriate încheiate atât cu şcolile din municipiul Buzău, cât şi din judeţ. Aceste acţiuni se desfăşoară şi la nivelul Direcţiei Silvice, dar şi a ocoalelor silvice.

Reporter: Credeţi că elevii au înţeles, sau sunt doar fericiţi că pleacă de la şcoală şi vin aici şi fac altceva? Au înţeles mesajul dumneavoastră? Sunt receptivi?

Ing. silvic Ciprian Silvestru: Eu sunt sigur că au înţeles mesajul nostru. Întâi am făcut nişte acţiuni teoretice în care le-am explicat toate aceste lucruri, despre funcţiile pădurii, le-am arătat de fapt câteva filmuleţe cum se plantează, iar după ei au fost interesaţi să facă acest lucru, efectiv să le pună în practică. Asta arată că au înţeles importanţa. Nu cred că este vorba ­des­pre scoaterea elevilor din spaţiul şcolar, deşi acesta este un lucru important, zic eu, şi pentru învăţământ în general faptul că instituţiile de învăţământ sunt interesate să aducă specialişti din diverse domenii să explice copiilor lucrurile altfel decât într-un cadru organizat la şcoală. De mai mulţi ani de zile, Romsilva are o lună dedicată plantării arborilor cu elevii instituţiilor de învăţământ. Aceste acţiuni s-au desfăşurat în aproape toate zonele judeţului, pentru că s-au desfăşurat şi în ocoalele silvice. De exemplu, am avut, începând din nordul judeţului, de la Gura Teghii, până în sudul judeţului, de exemplu la ocolul Buzău, în zona Ruşeţu (…) Rezultatele acestor acţiuni se văd peste câţiva ani. Aştept rezultatele să le văd peste câţiva ani. Tânăra generaţie, care eu cred că este mai receptivă la mesajele pe care noi le transmitem… când vor deveni oameni maturi să aibă un pic mentalitatea schimbată, să fie mai aplecaţi pentru protecţia mediului în general, a pădurii.

Reporter: Noi nu avem această cultură a protecţiei mediului prea dezvoltată faţă de cum sunt alte state…

Ing. silvic Ciprian Silvestru: Nu o avem, dar încercăm să o creem şi să împăcăm să zicem aşa pădurea. Ea are două mari funcţii: una de protecţie, una de producţie. Acum, noi nu putem să excludem nici pe cea de producţie, adică nu se poate una fără cealaltă, este ca într-o ­ba­lanţă, aşa.  

Dacă unii nu se sfiesc să taie ilegal pădurile, există şi oameni care încearcă să creeze altele noi. Anul acesta, în cadrul Zilei Naţionale a Pădurii, peste 1.100 de puieţi de stejar au fost plantaţi pe dealurile de pe raza comunei Tisău, la iniţiativa Direcţiei Silvice Buzău, cu sprijinul autorităţilor judeţene şi locale şi al copiilor de la şcolile din comună. De asemenea, aproape 7.000 de puieţi au fost plantaţi în zonele afectate din comuna Berca. De-a lungul anilor au fost plantaţi, de către voluntarii implicaţi în acest proiect, zeci de mii de puieţi. Totuşi, nu este de ajuns doar o plantare pentru ca în locul respectiv să se dezvolte o pădure. Crearea unei păduri reprezintă un proces de lungă durată care se întinde pe parcursul a zeci de ani.