Ați citit ,,Moromeții” lui Marin Preda? În acest roman, copilăria personajului Niculae Moromete este marcată de dorința – de neînțeles pentru cei din familia sa și, mai ales, pentru tatăl care a crezut întotdeauna numai în principiile țăranului tradițional – de a merge la școală. Tatăl nu prea înțelege dorința arzătoare a lui Niculae, după cum nu o înțeleg nici frații sau surorile lui. Ar fi fost o cheltuială în plus pe capul familiei. Povestea me­zinului Niculae Moromete, ale cărui sarcini casnice erau prioritare în detrimentul școlii, este, din păcate, și astăzi la fel de actuală.

România suferă semnificativ din cauza forței de muncă în mediul rural, mai ales cea calificată. Îngrijorător este faptul că aproape jumătate dintre copiii țării trăiesc la sate, iar părăsirea acestui mediu devine o problemă extrem de gravă pentru viitor. Aceasta, în timp ce România cheltuie milioane de euro pentru a combate abandonul școlar.

La cote constante    

Din păcate, nici județul Buzău nu este ocolit de acest fenomen, deși, în ultima perioadă, se înregistrează o ușoară scădere a numărului de elevi ce renunță la școală. În județul Buzău, în continuare avem copii din mediul rural care nu termină clasa a VIII-a. Conform datelor oferite de Inspectoratul Școlar Județean, pentru anul școlar 2017-2018 avem un număr de 2.242 de elevi, care ar trebui să promoveze clasa a VIII-a ciclul gimnazial. De ce ,,ar trebui” și de ce nu ,,vor promova“ ?. Pentru că, așa după cum ne spune Geta Burducea, inspector general adjunct al IȘJ Buzău, ,,din păcate nu vor promova toți, pentru unii chiar existând riscul de abandon școlar. Din informațiile pe care le avem în baza noastră de date este vorba despre 62 de elevi pe județ.“

Geta Burducea

Reporter: Care este, până la urmă, nivelul de pregătire în mediul rural?

Geta Burducea: Nu putem să generalizăm și să spunem că mediul rural este mai dezavantajat din acest punct de vedere, faptul că vorbim de o altă caliate a pregătirii elevilor, sau o altă calitate a susținerii examenelor naționale. La ședința de lucru cu directorii unităților de învățământ din județul Buzău am avut o mulțime de proiecte derulate în școlile din mediul rural, proiecte la nivel chiar național, copii olimpici cu rezultate foarte bune. Din păcate, avem și situații din acestea, în care copiii se află în risc de abandon, mai ales în zonele dintr-un mediu social dezavantajat, vorbim de zonele mai sărace unde familiile au o situație materială mai precară, care de multe ori nu reușesc să-și ducă până la bun sfârșit ciclul de învățământ și pentru care noi ne străduim împreună cu Ministerul, cu anumite ONG-uri, să îi ținem la școală sau să reușim să îi reînscriem în școală.

Rep.: Care sunt localitățile unde sunt semnalate cele mai multe cazuri de abandon școlar?

Geta Burducea: Localitățile unde se semnalează cele mai multe cazuri de elevi cu risc de abandon școlar sunt Calvini (12), Râmnicelu (5), Viperești (4), Ulmeni (3), Bozioru (3), Mihăilești (3). Atunci când am făcut această situație statistică am comparat cu ce s-a întâmplat în anii trecuți și am observat că aici se cam repetă aceste situații, cam aici întâlnim cazuri de abandon în mod frecvent.

Rep.: Având în vedere că, în mod repetat, aceste localități figurează de-a lungul anilor în continuare pe această listă, ,,neagră” să îi spunem, totuși ce trebuie făcut? Cine trebuie să se implice aici? 

Geta Burducea: Cred că ar trebui să ne implicăm aici cu toții: școală, comunitate, instituții cum ar fi Ministerul Educației, ONG-urile, de ce nu Bi­serica, cu toții cred că am putea să contribuim la eradicarea acestui fenomen.

Rep.: Până la urmă, acest fenomen al abandonului școlar se înregistrează la cote constante sau s-a semnalat o exa­cerbare sau o diminuare a acestuia?

Geta Burducea: Fenomenul elevilor cu risc de abandon școlar la nivelul județului Buzău este constant, prin raportare la anul școlar 2016-2017.

Strâns legat de ,,migrarea“ părinților

În anul școlar 2016 -2017 s-a înregistrat un număr de 132 de copii la nivelul județului nostru care au renunțat să mai urmeze cursurile vreunei forme de învățământ. Numărul este mai mic față de perioada 2015-2016, când s-au semnalat 182 de cazuri de abandon școlar. În urmă cu câțiva ani, s-a efectuat un studiu-diagnostic privind situația abandonului școlar și părăsirea timpurie a școlii în mediul rural. A fost efectuat în 42 de comunități rurale cu procent ridicat al abandonului școlar, selectate fiind județele Buzău, Brăila, Călărași, Harghita, Neamț, Prahova și Suceava. Acesta arăta că pro­blemele în familie și lipsurile materiale sunt printre cele mai frecvente cauze ale abandonului școlar în mediul rural. Deși, cu trecerea anilor acest din urmă fenomen s-a mai redus, din păcate, cauzele sale au rămas în continuare aceleași.

,,Legat de procentul mare de elevi care nu își încheie parcursul școlar, majoritatea sunt din școlile din mediul rural și din școlile cu comunități mari de rromi, iar cele mai multe cauze, pe care noi le-am identificat prin analiza pe care am făcut-o, sunt legate în primul rând de sărăcie, pentru că aceste comunități sunt unele sărace, în care părinții nu au un loc de muncă și atunci, pe măsură ce copiii cresc și pot să-i ajute în gospodării, deja preferă să le încheie parcursul școlar și să îi ajute în gospodării, sau să plece împreună în altă parte a țării, să muncească acolo unde își găsesc dânșii ceva de lucru și sunt și familii care pleacă în străină­tate, tot din dorința de a-și găsi un loc de muncă și a avea un trai mai bun și își iau copiii cu dânșii”, ne-a declarat Anca Harabagiu, inspector școlar proiecte educaționale europene și minorități.

Abandonul școlar este strâns legat și de fenomenul migrării părinților în unele zone din țară sau în state mai bine dezvoltate decât România, care este deja o realitate a societății românești. Dificultățile financiare și dorința pentru o viață mai bună au condus la decizii nu tocmai ușor de luat și cu consecințe pe termen lung. În tot acest context, atât cel care pleacă, precum și familia acestuia, trec prin schimbări importante. După cum bine știm, în marea majoritate a cazurilor, unul dintre părinți pleacă pentru a ,,deschide drumul” înainte de a muta întreaga familie, sau pleacă temporar pentru a ­tri­mite bani acasă. ,,Problemele foarte mari pe care noi le-am identificat sunt legate de faptul că acești părinți nu anunță atunci când pleacă și nici măcar nu transmit școlii că intenționează să plece, astfel încât dacă pleacă în țară și chiar în străinătate, își pot înscrie copiii la școală, în acea regiune a țării unde se duc, sau în țara unde ajung. Atunci parcursul școlar al copiilor nu s-ar fragmenta. Cei mai mulți își dau seama după ce se întorc – majoritatea dintre ei se întorc după câteva luni, jumătate de an, poate chiar un an – doresc să îi aducă pe copii la școală, ori deja copiii sunt ori în situație de repetenție, ori în abandon școlar. După statisticile noastre, în aceste comunități mari, unde avem situații neîncheiate multe și risc de abandon școlar, de ­exe­mplu în comuna Râmnicelu unde avem aproape 20% dintre elevii înscriși în anul școlar în situații de medii neîncheiate, deci în risc de abandon școlar. Din procentul acesta, cel puțin 90% sunt plecați din localitate, familia împreună cu copiii și din acest motiv, ei nu anunță la școală, nu-i înscriu pe copii la școală în localitățile, sau în țările în care ajung și din păcate, parcursul lor școlar se fragmentează aici”, a explicat Anca Harabagiu.

La rândul său, inspectorul general adjunct al IȘJ Buzău  spune că ,,sunt copii foarte mulți, care deși au părinții plecați în afară, reușesc să obțină rezulate foarte bune și să aibă performanțe la școală. Nu toți abandonează, deși emoțional sunt dezechilibrați, deși material poate că stau mai bine pentru că părinții din puținul pe care îl câștigă, îl trimit aici.” Geta Burducea consideră o posibilă cauză a abandonului școlar și situația materială foarte bună a familiei. Aceasta îi poate determina pe unii dintre copii să renunțe la școală, fără ca acest lucru să devină un fenomen. ,,Și situația materială prea bună poate duce de multe ori la abandonuri, pentru că ei își găsesc alte procupări, dar nu este un fenomen”, a menționat Burducea.

O atitudine greșită față de educație    

Din păcate, o problemă considerată de specialiști chiar una vitală este cea de atitudine față de educație și greșitul concept despre învățământ. Văzând că mulți oameni fără școală sunt mai realizați decât alții, școala nu mai este atractivă pentru copii, pentru tineri, fenomen care are consecințe grave pe termen lung.

Anca Harabagiu

Rep.: Credeți că există un dezinteres al familiilor pentru educația copilului? Cel puțin asta reiese din datele dumneavoastră…

Anca Harabagiu: Da, eu cred că acesta este principalul motiv pentu care se întâmplă lucrurile acestea, dezinteresul familiei. Acum, nu vreau să fim foarte exigenți și trebuie să ne gândim și la faptul că nici părinții acestor copii nu au fost la școală și atunci, poate că ei nu știu să-i îndrume pe copii către școală. Eu îmi doresc să nu fie rea-voință din partea părin­ților.Vreau să cred că este doar necunoștință de cauză, dar este păcat, pentru că noi ne dorim să-i păstrăm pe copii în școală. Profesorii, diriginții, învățătorii, mediatorii școlari merg la familiile respective. Găsesc casa închisă, nu-i nimeni acolo. Întreabă în vecini, până află că oamenii au fost deja stabiliți într-o altă localitate sau o altă țară. Deci ar trebui să facem un demers, o campanie, astfel încât să ne informeze dinainte că vor să plece.  

Se pune atunci întrebarea: care va fi viitorul acestor copii care au abandonat școala? Aflăm de la conducerea Inspectoratului Școlar Județean că acești elevi au posibilitatea de reînscriere, timp de patru ani, pentru finalizarea cursurilor gimnaziale.

Anca Harabagiu: Sunt foarte puțini cei care revin la școală după ce a trecut o perioadă mai lungă de timp în care nu au fost la școală.

,,A Doua Șansă“, fără mari șanse

Rep.: Dacă trec cei patru ani și nu s-au reînscris, ce se întâmplă cu acești copii?

Geta Burducea: Dacă trec cei patru ani, vorbim despre programul  școlar „A Doua Șansă”, dacă nu, din păcate pentru ei este mult mai greu. Acest program „A Doua Șansă” este solicitat pentru că de multe ori ei ezită să se mai înscrie în acești patru ani, pentru că sunt mai mari ca vârstă față de cei din școală și se jenează, intervine acea reținere, teamă, penibilul de a fi el de 20 de ani și celălalt… În acest program, „A Doua Șansă”, nu mai există aceste bariere, pentru că acolo se pot înscrie indiferent de vârstă și sunt toți cam cu aceeași problemă, în aceeași situație și se simt într-un fel integrați.

Anca Harabagiu: Din păcate nu avem niciun fel de posibilitate să-i atragem cu mai mult, pentru că pe programul „A Doua Șansă” nu avem niciun fel de susținere financiară din partea Ministerului Educației, sau a Ministerului Muncii, sau a Ministerului Familiei, nu avem niciun fel de posibilitate să le oferim o bursă sau o susținere măcar pentru materialele de studiu și pentru transport. Noi ne străduim de câțiva ani de zile să facem demersuri în toate locurile pe care le-am cunoscut la nivel județean și național să obținem o bursă, sau o sumă pentru susținerea financiară a celor care doresc să participe la programul „A Doua Șansă”. Am fost la Consiliul Județean și la Primăria municipiului Buzău. Domnii de la Consiliul Județean și de la Primărie sunt foarte ­des­chiși și doresc să facă lucrul acesta, ținând cont că merg pe premisa în care un om care are educație mai multă este un om mai bun pentru societate, un câștig pentru societate și atu­nci toți ne dorim să avem cât mai mulți locuitori ai județului și ai municipiului cu studii mai multe. Dar pentru că legea nu are prevăzută în niciun fel posibilitatea aceasta, de oferire a unei burse sau a unui sprijin financiar pentru cei care participă la  programul „A Doua Șansă”,  nu avem prea multe motive și puncte de sprijin pentru a-i atrage pe cei care își doresc să participe în acest program. Ministerul Educației finanțează doar locația și profesorii care predau, învățătorii – pentru că avem învățământ „A Doua Șansă” și nivel primar și gimnazial cu posibilitatea prelungirii pe clasele a IX-a și a X-a cu stagii de practică -, deci obținerea unei certificări profesionale și doar cei care își găsesc un loc de muncă și angajatorul îi condiționează într-un fel să-și termine școala, doar pe aceia îi mai reușim să îi aducem în programul „A Doua Șansă”, din păcate.

Geta Burducea: Nu toți reușesc să se reintegreze, asta este în mod cert. Uitându-mă la zonele unde întâlnim acest fenomen (n.r., abandonului școlar) sunt și zonele de unde ne vin solicitări pentru programul „A Doua Șansă” și sunt zonele unde chiar implementăm la Calvini, la Râmnicelu avem astfel de programe și reușim să-i aducem la școală și pe cei care au abandonat acum și cu ani în urmă, bineînțeles.

Programul  școlar „A Doua Șansă”  se adresează tuturor copiilor, tinerilor și adulților care doresc să se reintegreze în sistemul educațional de învăță­mânt, pentru completarea și finalizarea educației de bază din învățământul obligatoriu, precum și pentru obținerea unei calificări profesionale într-un anumit domeniu.

Totuși, mai există o ­pro­blemă: pentru cei care nu au opt clase, programul  școlar „A Doua Șansă” este spulberat de distanțele dintre locația celui ce dorește să urmeze cursurile unui astfel de program și zona unde se țin acestea. 

Geta Burducea: Există astfel de situații pentru că nu putem să organizăm programe „A Doua Șansă” în toate școlile. Se aprobă de către minister, ele fac parte din planul nostru de școlarizare, dar nu putem să institituim decât în zone unde sunt cel mult 12 cereri, să spunem, atât cât ne permitem ca să formăm o grupă de elevi și dacă din zona respectivă nu reușim să adunăm atâta, atunci îi aducem la Buzău, îi ducem la Râmnicelu.    

Rep.: Ce facem cu cei din zona Bozioru, de exemplu?

Geta Burducea: Da, acolo e mai greu de venit. Probabil că distanța, zona aceasta  izolată îi determină să și abandoneze școala. Există totuși microbuze școlare, dacă ei ar solicita… dar trebuie să fie mai mulți care solicită un astfel de serviciu, ca să poată să se justifice deplasarea de la Bozioru până la cea mai apropiată școală sau comună unde se organizează acest program. Eu sunt convinsă că dacă ar solicita ar obține. 

Școala nu mai este un viitor?

Totuși, pentru unii dintre copii școala a ajuns să fie abandonată, înainte de toate, pentru că în ziua de astăzi nu mai este percepută ca valoare în sine. Atât copiii, cât și elevii nu mai consideră școala un viitor.

Geta Burducea: Trebuie să recunoaștem că facem tot ceea ce putem, dar nici ei nu sunt întotdeauna cei care să-și ­dorea­scă să promoveze și să termine gimnaziul.  

Rep.: Ați avut vreo discuție cu unii dintre cei are au abandonat școala? I-ați întrebat de ce nu vor să continue frecven­tarea cursurilor? De fapt, ce vă spun ei atunci? 

Geta Burducea: Da, am avut, cu ani în urmă. Și spun că situația materială este cum este și că nu-și permit… Mai sunt și cei care spun că ,,Ce îi trebuie școală?”. Muncesc pe acolo cu ziua, cum apucă. Le este mai facil așa, decât să stea să învețe, să aibă performanțe. Trebuie să fim conștienți că nici ei nu își doresc chiar toți să facă școală, nici nu poți să-i obligi, din păcate.

2.000 de șomeri buzoieni semnează cu degetul

Abandonul școlar înseamnă șomaj, excluziune socială și sărăcie. Acesta reprezintă o problemă gravă cu care se confruntă societatea contemporană.

,,Abandonul școlar este una dintre cauzele șomajului. Din cei aproximativ 13.000 de șomeri care sunt la ora actuală în evidențele AJOFM Buzău, noi avem un număr de 5.906 persoane care au mai puțin de opt clase. În principiu, noi pe toți cei 5.906 (n.r., din mediul rural și urban) îi întrebăm dacă vor să-și continue studiile, le aplicăm niște chestionare. În condițiile în care dânșii răspund afirmativ, îi îndrumăm către Inspectoratul Școlar Județean, către cele șase școli care au acest program „A Doua Șansă”, implementat în vederea înscrierii pentru cele două sesiuni anuale de studii. Din cele 5.906 persoane până în prezent, am avut un număr de 197 persoane care au răspuns afirmativ, ne-au declarat că doresc continuarea studiilor, au fost direcționați către cele șase centre, urmând a fi luați în evidență și chemați în momentul startării acestui program. În mare, aceste persoane proveneau din mediul rural, dar, din păcate, toate aceste șase centre sunt în mediul urban. Mai exa­ct, patru școli sunt în municipiul Buzău și două din municipiul Râmnicu Sărat. Prin urmare, nivelul de acces este destul de redus și se limitează la localitățile limitrofe celor două municipii. Sunt puține clase, sunt două sesiuni anulate, sunt centre doar în zonele urbane, prin urmare cei din zonele rurale, care nu au posibilitatea materială de a face naveta zi, de zi sunt puțin defavorizați. Acesta este un motiv, un alt motiv este faptul că unii dintre ei au o vârstă la care nu se mai gândesc la continuarea studiilor. Unii dintre ei au fost trimiși și de către angajatori, pe lângă faptul că au fost trimiși de noi, pentru că continuarea studiilor ar avea un avantaj concret în dobândirea unei meserii. În momentul în care persoana respectivă nu are nici 8 clase parcurse, nu poate dobândi o calificare într-o meserie, indiferent de natura meseriei. Cu alte cuvinte, rămâne muncitor necalificat pe piața forței de muncă. Ar putea să fie îmbunătățit acest program prin deschiderea de centre în zonele rurale și prin înmulțirea numărului de clase. Ar fi bine dacă s-ar începe astfel de clase și cu un singur elev. Ar fi extraordinar. Până la urmă, un destin se schimbă”, ne-a declarat Sebastian Tarpan, șef Serviciu Agenție Locală în cadrul Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă Buzău.

Cum aproape jumătate dintre aceștia nu au nici măcar opt clase, acest lucru îi împiedică să urmeze cursurile de formare profesională prin care ei și-ar putea găsi un loc de muncă.

Sebastian Tarpan

Rep.: Concret, care este viitorul unei persoane care nu a terminat opt clase?

Sebastian Tarpan: Viitorul nu este prea luminos. În primul rând… în mod cert va începe viața de om al muncii, ca să spun așa, cu o slujbă necalificată și va continua cu o slujbă ­neca­lificată atât timp cât nu-și continuă studiile. Prin urmare, salarizarea va fi nesatisfă­cătoare. Perspectivele de a avansa iarăși vor fi foarte ­li­mitate. Cred că ar trebui să se gândească serios să-și continue studiile folosindu-se chiar și de acest program „A Doua Șansă”.

Rep.: Unii dintre ei văd o soluție în șomaj…

Sebastian Tarpan:  Șomajul nu este o soluție deloc. În primul rând, pentru că este pe o perioadă determinată, de 6 până la 12 luni, și, în al doilea rând, cuantumul șomajului este foarte mic. Un șomaj pentru absolvenți este de 250 de lei, ceea ce este aproape insignifiant, iar pentru o persoană care provine din câmpul muncii poate să fie în jur de 500 de lei, iarăși foarte puțin. Deci nu știu dacă se poate trăi cu această sumă pe timp îndelungat. O perioadă de câteva luni, da.

La ora actuală sunt ­apro­ximativ 2.000 de persoane care semnează cu degetul, deci nu au nici opt clase. Datele sunt îngrijorătoare în condițiile în care, potrivit legislației, aceștia nu pot urma cursuri de calificare. Conform ultimelor date ale Direcției Județene de Statistică Buzău, în anul școlar/universitar 2014/2015, gradul de cuprindere școlară pentru ­po­pulația în vârstă de 0-23 ani a fost de 73,7% la nivelul întregii țări, în timp ce la nivelul județului Buzău a fost de 65,3%.

5 COMENTARII

  1. Cum să mai vină fetele la școală când mama lor merge în Germania, Austria și se vinde pe 100€, ele văd un model în ea și abia așteaptã să plece.Cum să mai vină băieții la școală când văd ,,peștii,,(traficanții de carne vie) ca se plimba cu cele mai mașini germane de preferat negre, iarăși aceștia(prostituate, pești), sunt un model pentru ei. Viitorul este negru, de vină suntem cu toții chiar și preotul care nu face nimic, polițistul care de frica clanurilor tac, profesorii care nu spun de existența acestor cazuri, PREȘEDINTELE ȘI GUVERNUL cate nu confisca averile fãcute din ,,produs,,

  2. Domnișoară jurnalist ,mă așteptam să-i fi luat un punct de vedere și domnului director de la CJRAE Bz,să-l întrebați despre țintele strategice și despre rezultatele activitățiilor psihopedagogilor din școlile și liceele din Buzău.Abandonul școlar apare și pe o anxietate școlară nesesizată de psihopedagogi,părinți ,profesorori și cadrele sanitare din școli.Când un elev este folosit la muncă în gospodărie se numeșe muncă aservită un fel de trafic intern iar când unui elev i se inoculează ideea de a pleca la muncă în străinătate se numește trafic externși atunci DGASPC Bz ,ANITP ar trebui să prevină acest ,,abandon,,.Personal m-am implicat cât am putut și am constatat că mă lupt cu morile de vânt!Când ceri ajutorul acestor instituții în secunda doi te trezești cu toate simptomatologiile psihiatrice:,,de ce faci demersuri nefondate…ș.a,,!Atrag atenția că există parteneriate între CJRAE Bz-IPJ Bz-IȘJ Bz-DGASPC Bz -ș.a entități și cu toate acestea s-a ajuns în anul centenarului să li se solicite unor elevi să nu se înscrie la proiecte,examene și alte activități pentru că trage școala în jos!Cum remediem situația cu acești numiți politic în funcțiile cheie?Ce este de făcut?

  3. Extraordinar, a fost descoperit motivul abandonului scolar, tabelul cu totalul cazurilor a fost finalizat, verificat de 100 de ori si aprobat. Birourile notariale, cabinetele medicale, birourile din primarii, ca sa enumar cateva motivatii pentru a invata fara sa fii furat, sunt ocupate pe veci de rude. Pentru bietii parinti si copii care fac obiectul articolului de mai sus, scoala nu le pune nimic pe masa.

  4. Abandonul scolar, este intradevar predominant acolo unde saracia, lenea, mintea ingusta, betivia si curvia si-a facut salasul. Dar nici in zone mai civilizate scoala nu-i prioritara si invatamantul este f. subred. Cam asta-i societatea astazi , unde ajung oameni in functii inalte chiar si fara carte. Este la moda ,”lasa ma ca nici cutarica nu s-a obosit cu cartea si uite cine este acum” , cel mai pomenit fiind Becali dar si interlopii de prin orasele tarii. Daca un Pop sau Popa, o „Abramburica” , ajung ministrii educatiei, este evident ca acolo la urma , la elevul de clasa primara, este jale.

    • Să adăugăm și îndoctrinarea! Dacă genunche și pamblică sunt două personaje detestabile să nu băgăm în aceeași oală și persoane rezonabile, precum Ecaterina Andronescu.

Comments are closed.