Nu am crezut vreo clipă că un om de vârsta şi cu ştiinţa de carte, în domeniul său strict profesional, precum preşe­din­tele Consiliului de Administraţie al Companiei de Apă, care este şi director tehnic al acesteia, se poate coborî ­într-a­tât încât să devină o jucărie cu cheiţă care, odată întoarsă, repetă la nesfârşit aceleaşi mişcări şi aceleaşi vorbe. Pentru că, ieri, Dumitru Cristea într-o asemenea jucărie s-a transformat. Directorul Tesca­ru l-a setat pe o anumită chestie şi aşa a rămas pe întreg parcursul şedinţei Adunării Generale a Acţiona­rilor companiei, în ciuda tentativelor repetate ale câtrorva participanţi de a-l trezi la realitate.

   Ziua de ieri a fost, practic, începutul sfârşitului pentru directorul tehnic al Companiei de Apă, care a acceptat să scoată cu mâna goală câteva castane extrem de fierbinţi dintr-un foc încins de mult timp. Nimeni nu va accepta vreodată – şi mă gândesc, în mod special, la cei pe care le­gea îi obligă să pună întrebări legate de prestaţia sa din timpul şedinţei – o explicaţie de genul ,,aşa mi s-a cerut de către director şi de către avocat”. Pentru că cele două persoane nu aveau dreptul să scoată vreun cuvânt în faţa acţionarilor, darămite să mai şi dicteze căile de urmat într-o asemenea şedinţă.

   Mai mult, prestaţia lui Cristea a scos la iveală un lucru pe care mulţi dintre noi doar îl intuiam. Şi anume cât de mari şi de nelalocul lor sunt lucrurile pe care conducerea Companiei de Apă vrea să le ţină departe de ochii acţiona­rilor. Altfel nu s-ar explica nici înverşunarea cu care aceşti oameni se opun schimbării auditorului; un alt auditor ar putea avea, nu-i aşa?, cu totul alte puncte de vedere, mult mai puţin roz.

   Cu siguranţă, pentru ceea ce s-a întâmplat ieri, oamenii cu cheiţa care l-au setat pe Dumitru Cristea şi l-au aruncat într-o realitate paralelă vor încerca să îl scoată pe acesta unic ţap ispăşitor. Poate vor reuşi. Un timp. Dar apoi, clopotele vor începe să bată nu doar pentru Mitică, ci şi pentru Ionică, poate şi pentru Costică.

DISTRIBUIȚI