Eveniment inedit săptămâna viitoare, la Buzău, pentru pasionaţii de istorie. Muzeul Judeţean organizează marţi, 7 august, Ziua Porţilor Deschise pe şantierul arheologic Pietroasa Mică – Gruiu Dării, comuna Pietroasele, unul dintre cele mai importante şantiere arheologice din Europa. Evenimentul se va desfăşura între orele 10,00 şi 16,00. În acest interval orar va putea fi vizitat şantierul arheologic, specialişti ai Muzeului Judeţean Buzău, cercetători şi muzeografi ghidându-i pe toţi cei care se încumetă să urce dealul cetăţii dacice. Vor putea fi văzute situri de interes arheologic, precum urme ale unor locuinţe, anexe şi alte amenajări casnice din Neolitic până în Epoca Fierului. De asemenea va fi organizată şi o mini-expoziţie de artefacte descoperite recent de către arheologii buzoieni.

Şantierul de la Pietroasa Mică – Gruiu Dării este locul unde arheologii buzoieni întreprind cercetări de specialitate într-o aşezare din epoca pietrei, o aşezare de epoca bronzului şi o impresionantă locuire din Antichitate.

Situl arheologic este unul dintre cele mai cunoscute în lumea ştiinţifică din Europa, numeroase articole de specialitate, volume şi studii fiind publicate de către cei care desfăşoară activitatea de cercetare aici.

Accesul la şantierul arheologic este gratuit şi se face de pe şoseaua Buzău-Ploieşti, pe dreapta, către satul Pietroasele, apoi se urcă pe lângă sediul Primăriei aproximativ trei kilometri. Pe lângă şantierul arheologic Gruiu Dării, alte obiective în zonă care mai pot fi vizitate sunt Castrul roman de la Pietroasele, locul descoperirii Tezaurului de la Pietroasele dar şi releul de pe Vârful Istriţa.

Un eveniment similar a avut loc şi anul trecut.

Comuna Pietroasele este cunoscută pentru deosebitul tezaur descoperit aici, „Cloşca cu puii de aur”, sub ruinele cetăţii dacice de la Gruiul Dării. Vechimea acestei aşezări neolitice, de aproximativ 5.700 de ani, a fost confirmată de un laborator de specialitate din Heidelberg, Germania.

Arheologii au scos la lumină mai multe locuinţe mari, cu pereţii din lut, vase pictate, precum şi un vas tip biberon, folosit, după toate probabilităţile, la alăptatul bebeluşilor. Comunitatea nu era prea mare, avea circa 20-30 de persoane, dar era stabilă şi foarte bine organizată, se ocupa cu agricultura şi creşterea animalelor şi, din când în când, cu vânătoarea. În urma analizelor arheozoologice s-a stabilit că localnicii creşteau în ţarcuri animale, în special vite şi oi, dar se hrăneau şi cu vânat.