Duminică,13 ianuarie 1874. Carol Davila încheie o conferinţă la Colţea despre aerul atmosferic, în care a folosit spre demonstraţie un balon cu aer colorat. Una din elevele de la Azilul Elena Doamna (condus de soţia sa, Ana Davila) cere să vadă de aproape balonul. Asistentul doctorului Davila, farmacistul Bernath, se urcă pe scara de lângă rafturile farmaciei ca să îl ia.
În acel moment Ana Davila, apăsată de migrenă, îi cere – pentru că tot era lângă rafturi- leacul pe care îl lua de patru ani, CHININĂ. Grăbindu-se să o servească (nevasta mentorului!) şi uitând că este cu câteva trepte mai sus, Bernath îi oferă rapid medicamentul. Soţia doctorului Davila îl ia încrezătoare şi moare câteva zeci de minute mai târziu, în braţele soţului, neputincios şi împietrit. Tardiv, se constată că i se oferise, eroare medicală, STRICNINĂ.
Ana Davila, româncă, a reprezentat pentru „străinul” Carol împământarea necesară, astfel ca energia lui să fie direcţionată în crearea medicinei noastre moderne, atât civile cât şi militare. Fiică de boier, Racoviţă-Golescu, s-a măritat în strai popular, a dăruit patru copii şi i-a explicat occidentalului întortochierea firii româneşti. L-a susţinut în proiectele sale sociale, ocrotind şi îndrumând copiii săraci sau orfani.
Citind această poveste, vă propun să ne retragem în câteva gânduri. Concluziile nu au loc în astfel de tragedii.
În lumea medicală există superstiţia că medicilor sau rudelor lor li se pot întâmpla mai des complicaţii după tratamente ori operaţii. Nu e o credinţă nejustificată, deşi găsesc mai repede drumul şi îi tratăm cu grija adecvată. De ce? Tocmai pentru că poate facem altfel decât rutina, din compasiune greşit aplicată: ”pune-i un tub mai subţire”, „nu îi mai pune sondă nazogastrică” sau… ”dă-i mai repede medicamentul”.
Pe de altă parte, din păcate, aproape fiecare zidire de proiect are jertfa lui. Carol Davila, acest Meşter Manole al sistemului nostru medical, a pierdut-o pe Ana lui, dureroasă coincidenţă, în primul caz atestat de malpraxis din România. Devastat de durere, şi-a continuat munca, mergând până la a organiza în mod strălucit evacuarea şi îngrijirea românilor răniţi în Războiul de Independenţă. După care generalul dr. Carol Davila s-a aşezat, în 1884, lângă Ana şi azilul însufleţit de ea, străjuiţi de altă zidire, prima statuie ridicată în România pentru o femeie.
(Costin Duţu este doctor în ştiinţe medicale, medic primar Chirurgie
generală la Spitalul Militar Central)
