27 de ani
de presa libera
Joi, Aprilie 27, 2017 12:11 PM

Cultura

Învăţământul pentru orbi de la Buzău – 80 de ani de existenţă

Cultura  |
23.12.2016, 00:00
516

Valeriu NICOLESCU
Adriana LECA

   Anul acesta, Liceul Special pentru Deficienţi de Vedere marchează 80 de ani de existenţă. Este un moment care ne permite să putem face o scurtă incursiune în istoria încercărilor autorităţilor  de a se ocupa de o categorie de oameni care vor să fie văzuţi de cei din jur ca oameni normali, să fie înţeleşi, acceptaţi şi ajutaţi.

   Un document care ne interesează este fişa de inventar a Aşezământului Orbilor Buzău, strada Nicolae Iorga (Victoriei) nr. 9, ca vecinătăţi indicându-se: strada Victoriei, proprietăţile Ion Niculiu, Iancu Trandafirescu şi Gheorghe Dunka (fost prefect al judeţului Buzău). Imobilul, construit în anul 1910, a fost cumpărat de la Gogu Iliescu din Cândeşti, cu actul nr. 1819 din 1 iulie 1919, de către Societatea pentru Ocrotirea Orbilor de Război. În imobilul respectiv au mai funcţionat, în decursul timpului, Orfelinatul „Munca” şi alte organisme de ocrotire socială, iar înainte de 1989, diverse alte instituţii şi apoi Apărarea Civilă.  Deoarece atribuţiile au fost preluate din 2004 de către Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, clădirea, care era în administrarea Consiliului Judeţean, a fost demolată, pe terenul respectiv construindu-se sediul actualei Maternităţi.

   Totodată, cu actul de vânzare nr. 3561 din 25 noiembrie 1921, Elena I. Agnastopol a vândut un imobil din strada Unirii nr. 69 (pe locul clădirii Garnizoanei Buzău), Societăţii Orfanilor de Război, preşedintă Steluţa Colonel Gavriliu, din 1935 proprietatea Oficiului Naţional I.O.V.R., folosit pentru Aşezământul Orbilor şi în 1940.

A funcţionat o vreme în actualul sediu al Bibliotecii Judeţene

    La 1 septembrie 1936, s-a înfiinţat Aşezământul pentru ocrotirea Oarbelor Minore şi Orbilor Adulţi. În acelaşi an, pe strada Regele Carol al II-lea (Unirii) exista un Azil al orbilor. În fişa de inventar pentru clădirea Administraţiei Financiare, strada Regele Carol al II-lea nr. 93, unde actualmente funcţionează Biblioteca Judeţeană „Vasile Voiculescu”, ca vecinătăţi este menţio­nat şi Aşezământul pentru Ocrotirea Orbilor, în locul clădirii respective, demolată în cadrul proiectului de siste­matizare a Buzăului, fiind acum sediul Garnizoanei Buzău.

   În anul 1938, Primăria Buzău a emis decizia nr. 1834/13 februarie, privind cedarea gratuită  pentru Aşezământul de ocrotire a orbilor minori şi adulţi a boxei nr. 1 din Piaţa „Sf. Îngeri” (astăzi Piaţa Avocat Stan Săraru) pentru desfacerea produselor ­confecţio­nate în atelierele proprii: perii şi împletituri din răchită, rafie şi materiale textile. La inaugurare au fost prezenţi col. Ion Dimulescu, prefectul judeţului, Valeriu Trandaf şi directorul şcolii, Constantin Răzmeriţă.

   Din presa locală aflăm că în anul 1941, profesorul Aleodor Suciu (primar al Buzăului între anii 1946-1948 şi director al publicaţiei „Chemarea Buzău­lui“) a fost confirmat profesor pedagogic definitiv, la Aşezământul pentru Ocrotirea Orbilor Buzău.

   În anul 1944, Dumitru Tănăsescu, prefectul judeţului, a propus înfiinţarea unui cămin pentru invalizi, în clădirea din strada Victoriei de unde se mutase Aşezământul pentru Ocrotirea Orbilor.

   În anul 1948, după ­legife­rarea noii reforme a învăţământului, şcoala pentru oarbe este reorganizată numai pentru fete de vârstă şcolară, 34 în 1943 – 153 în 1960. Datele sunt preluate dintr-un dosar din fondul Sfatului Popular al oraşului Buzău. Iar în 1956, în cadrul şcolii s-a organizat şi o grădiniţă.

   Un raport de activitate din decembrie 1957, privind învăţământul şi cultura, menţiona şi două şcoli speciale, de oarbe şi surdo-muţi, cu 246 asistaţi, În acelaşi  an, Şcoala Specială de Oarbe a organizat, în sala Teatrului „Ilie Pintilie”, un festival artistic: coruri, suite de dansuri româneşti, muzică instrumentală, piesă de teatru, demonstraţii sportive (piramidă), informaţie publicată în „Viaţa Buzăului”, anul IX, nr. 723 din 23 mai 1957.

   O situaţie din anul 1961 menţionează Şcoala de Oarbe, cu sediul în strada Nicolae Banghereanu (actualmente strada Bistriţei) nr. 28, sediul fostului Liceu Comercial de băieţi şi Şcoala de surdo-muţi, în strada Victoriei nr. 18 unde, din 1947 a funcţionat Şcoala de Oarbe, mutată apoi în localul unde acum funcţionează Şcoala Gimnazială nr. 5  „Episcop Dinisie Romano”.(fosta Şcoala primară mixtă nr. 1).

   În anul 1963 sunt ­menţio­nate trei şcoli speciale cu 451 copii cu dizabilităţi: Şcoala specială surdo-muţi, Şcoala specială Ajutătoare şi Şcoala specială pentru copiii orbi. Directorul acestei şcoli a fost, între anii 1966-1975, doamna profesor Valeria Morişcă, acum în vârstă de 90 ani, ce locuieşte în casa sa din strada Speranţei nr. 11, cea care a făcut demersurile necesare pentru construirea clădirii în care astăzi îşi desfăşoară activitatea Liceul pentru Deficienţi de Vedere, iar în clădirea concepută pentru internat şi Liceul pentru Surzi. Iată povestea acestui edificiu relatată de fosta directoare, dar şi alte informaţii despre şcoală:

   Fiind colegă de clasă cu fiica directorului Constantin Răzmeriţă, a cunoscut îndeaproape activitatea de aici, amintindu-şi că a vizitat de nenumărate ori standul de la Piaţă, unde se vindeau produsele realizate în atelierele Aşezământului. A vizitat şi localul unde funcţiona Azilul, remarcând curăţenia din interior şi din curte, dar şi ordinea, disciplina şi liniştea din timpul activităţilor, amintire care o va marca şi o va determina să implementeze în şcoala pe care a condus-o ca director aceleaşi principii.

Intervenţie la Ministerul de Finanţe

    După mutarea din localul fostei Şcoli primare nr. 1 „Dio­nisie Episcopul”, în fosta clădire proprietatea Liceului Comercial de băieţi, cu sprijinul conducerii judeţului şi a Inspectoratului Şcolar, a reuşit să realizeze încălzirea centrală, să agrementeze toate spaţiile potrivit specificului activităţii.

   S-a ivit însă o problemă, spaţiul fiind proprietatea fostului Liceu Comercial, reînfiinţat după 1968, care-şi revendica proprietatea prin directorul Ion Muşat. Avea şi sprijin, prin un fost absolvent, Burloi, director general în Ministerul Finanţelor. O primă idee a fost mutarea şcolii la Râmnicu Sărat, unde urma să se construiască şi un local modern, soluţie care nu a fost agreată de colectivul didactic al şcolii unde, pe lângă profesori văzători, din 1966 fuseseră repartizaţi opt profesori nevăzători, proaspăt absolvenţi, pentru care, nu fără unele greutăţi, se obţinuseră şi locuinţe. Iniţial, aceştia suplineau activitatea profesorilor văzători, pregătind elevii după amiaza, ca preparatori. Meritoriu este că aceştia şi-au susţinut, ca oricare profesor, gradele didactice, reuşita lor impresionând-o, în situaţia în care examenul s-a susţinut alături de colegi văzători.

   În această situaţie, directoarea Valeria Morişcă a considerat că trebuie să ajungă la Ministerul de Finanţe, la directorul Burloi, cu a cărei soră fusese colegă de şcoală. Întâmplarea a fost că acesta direcţiona şi investiţiile pentru construcţii din domeniul social-cultural şi chiar în acea zi urma să aibă loc şedinţa pentru stabilirea obiectivelor. Astfel că doamna Morişcă a fost invitată să rămână la dezbateri şi să repete celor zece persoane care decideau, situaţia şcolii.

   După câteva  zile s-a pri­mit, la Inspectoratul Şcolar al judeţului (inspector Dumitrache Ion), adresa prin care se aproba investiţia, solicitându-se o serie de date pentru a se întocmi proiectul, inclusiv numărul potenţial de elevi, care erau în jur de 200, dar la sugestia inspectorului general s-a comunicat cifra de 300, în ideea folosirii spaţiului şi pentru alte categorii de persoane cu dizabilităţi. Proiectul a fost realizat de un arhitect bucureştean, care s-a folosit, după cum îşi aminteşte d-na Morişcă, de proiecte de inspiraţie franceză şi care, după cutremurul din 4 martie 1977, a telefonat spre a se interesa de starea construcţiei, din fericire doar cu mici probleme.

   Construcţia s-a realizat în anii 1970-1976, clădire cu două corpuri, una din ele gândită ca internat, dar folosită pentru Şcoala de Surzi. Până la transferarea ca director la Casa de Copii şcolari, în 1975, s-a preocupat constant pentru asigurarea unor condiţii cât mai bune pentru desfăşurarea activităţii, mai ales pentru procurarea stocului de motorină la centrală, astfel încât elevii să nu lucreze în frig. Noul local s-a ­ina­u­gurat oficial în 1976, după transferul Valeriei Morişcă, cea care a avut meritul de a obţine investiţia pentru Buzău.

   Totodată, pe timpul rea­lizării construcţiei, s-a constatat că nu se proiectase şi o sală de sport şi pentru festivităţi, astfel că s-a intervenit la primul secretar Ion Sârbu, care a aprobat suplimentarea fondurilor şi l-a desemnat pentru urmărirea realizării şi a acestei investiţii pe Ion Bîgiu, fost şef serviciu la Consiliul Popular al judeţului Buzău, inclusiv construirea coridorului care asigura legătura între cele două şcoli.

   Fiind implicată activ în viaţa socială a municipiului, inclusiv în conducerea organizaţiei de femei şi a Clubului „Femina”, cu ocazia unei vizite la Staţiunea de Cercetări de la Ruşeţu, a admirat şi crescătoria de porcine, spunând că ar fi fost bine ca să fi avut o gospodărie anexă unde să crească porci. Deoarece în grupul res­pectiv a fost şi soţia primului secretar Ion Sârbu, a fost surprinsă ca la câteva zile să primească 16 purcei cu care a pus bazele crescătoriei care putea de acum să suplinească stocul de carne pentru cantina şcolii. Îşi aminteşte şi de sprijinul primarului Gheorghe Milu, care a finanţat asfaltarea curţii şi de faptul că şcoala era cunoscută în judeţ prin echipele artistice care organizau spectacole în diferite localităţi, unde erau primite cu  curiozitate, căldură şi simpatie, surprinşi că fete fără vedere sau cu resturi de vedere puteau să aibă talent şi preocupări pentru a fi şi artiste amatoare. De altfel tradiţia se păstrează şi astăzi, elevi sau foşti elevi ai  şcolii (Bianca-Rozalia Urban, Cornel Iosif) şi membri ai Filialei Buzău a Asociaţiei Nevăzătorilor (Aurel ­Glo­gojanu,  Costin Toma, Lilica Ioniţă, Cristina Petrache, Anca Victor, Fănel Antohi) fiind solişti vocali sau instrumentişti de talent, cunoscuţi prin participările la concerte şi  festivaluri folclorice şi chiar la Festivalul de romanţe „Crizantema de aur” de la Târgovişte, iar despre un fost profesor, George Nicolescu, vorbele sunt de prisos.

   Aceasta este o părticică din parcursul de 80 de ani a unei şcoli, ce poate fi completat, după 1975, de directorii care i-au succedat doamnei Valeria Morişcă; Violeta Petre, Marin Iana şi Adriana Leca, de foştii profesori nevăzători Iosif Popa, Gheorghe Muşetoiu, Ion Sebeni, Sanda şi Nicolae Lăpuşneanu, Ştefan Drăgan, George Nicolescu, Elena şi Ştefan Vutcovici, Elena Florea, Vasile Sasu, Constantin Doriţă, Maria Ceafalău, Tereza Andrei, Moise Szekely, cât şi de corpul profesoral ce-şi desfăşoară acum activitatea în şcoala al cărei jubileu a fost marcat festiv nu cu mult timp în urmă...

Astăzi, pe locul fostului sediu al Şcolii de Orbi funcţionează noua maternitate (strada Victoriei) iar, sediul Liceului pentru Deficienţe de Vedere aflându-se acum pe strada Horticolei.

Comentarii

Acest articol nu are comentarii! Fii primul care comenteaza in legatura cu acest articol!

Stiri Agerpres

Joi, Ianuarie 01, 1970 02:00 AM

OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
OPINIA, un sfert de veac de existență
mai multe poze »
TOP COMENTARII
CELE MAI CITITE ARTICOLE
27 Apr, 09:50 Rosii de Buzau
Chivu a comentat pentru articolul Roșiile de Buzău, pe rafturile tuturor magazinelor Lidl, din această vară:
Nu se vor gasi pentru ca nu vor avea timp sa stea pe rafturi , atat de gustoase sunt ! Felicitari , d-le Vanatoru !
27 Apr, 09:34 Costică, nu te pierde!
Pixelu găsit a comentat pentru articolul Unde s-a așteptat un an mai merge o lună! Expertiza imobiliară în dosarul Orizont îi irită pe magistrați:
Cum mă, Costică, nu mai reziști! DNA-ul este corupt! Hait, icoana dreptății este coruptă? Se poate așa ceva!
Să-ți spun o poveste măi Costică, așa să te mai destinzi un picuț, că te simt încordat:
Este ca şi cum s-ar fi furat de la o fermă de stat o turmă de oi, să zicem! Se fac anchete peste anchete şi se condamnă vinovaţii: doi români ciobani care au furat, puşi de cineva, oile pe timp de noapte, cum altfel, de-a rămas ţarcul gol! Dar culmea, că oile, în loc să fie găsite la ei, sunt bine merçi la nişte păstori străini, care au pus deja alţi ciobani, tot români, care să le mulgă mai departe, de data asta doar în folosul lor! Curat murdar, cum ar spune nenea ăla, dar doar curat, spune justiţia română, care n-are treabă cu noii proprietari, nici cu recuperarea oilor, ci cu hoţii noştri, cărora nici nu mai are ce le confisca, deoarece bruma de bani pe care-i luaseră au băut-o într-o seară, dar şi-o iau cu suspendare! Ai lor, în schimb, sunt bine merçi! Dacă mai dispare o oaie, tot statul român le-o plăteşte, căci ei sunt asiguraţi! Justiţie românească, sau prostie omenească?!
27 Apr, 09:23 Erată
Ionuț a comentat pentru articolul Cum a reînviat subprefectul Sorin Gheorghe la Casa Albă spiritul Getei Burducea / Cu 4,50 la concurs, numită șef interimar la Pașapoarte:
Și ca să fim convinși cu toții ca oricând putem greși atunci când ne apucăm de scris(o observație dealtfel foarte pertinentă din partea domnului Unu') iată titlul postării mele anterioare, scris corect de data aceasta: "Ingineria... gramaticii" Cred că a fost o greșeală ..... "typo"(sic!!!) 9
Google PageRank Checker