Toamna a venit tiptil cu câteva zile înainte ca vacanţa să se sfârşească şi s-a instalat ca o doamnă discretă care nu vrea să deranjeze prea mult cu prezenţa. Încet-încet, ­răsări­tul întârzie să apară şi frunzele capătă nuanţe ruginii, chiar dacă aerul de vacanţă se simte încă în atmosferă. Ca o repetiţie în viaţa noastră de muritori, toamna reprezintă de fapt un nou început, atât al anului bisericesc, cât şi al ­şcolii, şi ne smulge cu greu din ­va­lurile calde ale mării, ori de pe cărările de munte, trezindu-ne la rea­litate.

A început şcoala! Clo­poţelul a sunat mai devreme în acest an şi ne-a prins, ca de obicei, nepregătiţi. Offf… vacanta asta întotdeauna se termină prea repede! Uite, se dezvelesc castanele şi nucile, se rostogolesc alunele sub razele calde ale soarelui! Strugurii stau la rumenit şi ei, aşteptându-şi rândul să fie culeşi şi aduşi proaspeţi pe mese ori transformaţi în “sângele zeilor”. Merele, perele şi prunele încă stau pe ramurile viguroase care le susţin pentru a-şi definitiva gustul. Aromele lor plutesc în aer şi te îmbie de la distanţă să întinzi mâna şi să guşti un fruct, măcar unul, aşa… de poftă.

Şcoala şi toamna debutează împreună dintotdeauna, cel puţin eu aşa “am apucat” (cum zice mama)! Şi, cu motoarele în plin, că ne convine sau nu, ne avântăm într-un nou început, aşa cum ne aruncam cu doar câteva zile în urmă în ­va­lurile mării. Cu mic cu mare, în prima zi de şcoală trăim emoţii la unison. Întâi trecem de prima încercare, pe care o reprezintă traficul intens, claxoane, nebunie. Dacă am trecut cu bine de această încercare şi ne-am încadrat în timp să ajungem la program la ora stabilită ori la careul din curtea şcolii cu copilul de mână, totul este minunat, încep un alt soi de emoţii pentru cei din urmă.

A fost prima zi de şcoală! Au trecut grupuri-grupuri de copii, unii mai guralivi, alţii mai somnoroşi şi tăcuţi, dar emoţionaţi deopotrivă. Şcolari îmbrăcaţi frumos în uniforme şi cu flori în mână. Pentru a-i proteja pe micuţi, părinţii sunt cei care duc rucsacul. E greu? E uşor? Zâmbesc realizând că este la fel de greu de fiecare dată, încărcat de griji. Părintele trebuie să-i asigure copilului un început de an şcolar decent, să facă faţă financiar cerinţelor, rupându-şi din economii de la alte treburi mai puţin importante. El ştie că va reuşi până la urmă. Câte sacrificii nu face un părinte pentru binele copilului lui?

Aşa este ideal… Dar mai sunt şi altfel de părinţi. Gândind asta, mi-a venit în minte chipul plăpând al unei fetiţe de 10-11 ani şi mă întreb fără să vreau dacă a mers şi ea la şcoală anul acesta, dacă şi pentru ea luni este un nou început.

Ne-am întâlnit cu câteva luni în urmă în parcarea unui supermarket… cerşea! M-a întrebat dacă am un ban şi pentru ea. Dar, în loc de răspuns, mi-am privit instinctiv ceasul de la mână şi am întrebat-o de ce nu este la şcoală la ora aceea. Ea a plecat privirea şi mi-a spus că ea nu există. “Cum nu exişti?”, am întrebat-o eu consternată. Mi-a răspuns cu vocea stinsă că nu are certificat de naştere şi de aceea nu poate merge la şcoală. Mi-a povestit cum că mama ei nu avea buletin când a născut-o, pentru că şi-l pierduse, apoi nu aveau un domiciliu stabil ca să-şi poată face altul. Locuiau pe la rude şi cunoştinţe, pe unde apucau. Fetiţa era curat îmbrăcată şi vorbea politicos. Părea sinceră şi inteligentă, dar era atât de lipsită de şansă…

Am scos maşinal câţiva bani şi i-am întins, dar ştiu că ajutorul meu nu i-a rezolvat deloc probemele. Apoi ne-am despărţit. Incredibil cum doi părinţi iresponsabili îi răpiseră drepturile propriului lor copil! Fără cod numeric personal nu poţi fi înscris nicăieri într-un sistem, iar lipsa certificatului de naştere creează un “han­dicap social”!

Potrivit unui studiu al organizaţiei “Salvati Copiii”, peste 400.000 de copii nu sunt incluşi în sistemul de în­văţământ, iar una dintre cele mai întâlnite cauze este chiar lipsa actelor de identitate. Îngrijorător este faptul că acestor copii, în lipsa certificatului de naştere, le sunt încălcate drepturile fundamentale, pentru că nu au acces la niciun alt serviciu de asistenţă socială, nici măcar la sistemul de sănătate.

Deci, începutul de an şcolar şi sosirea toamnei nu sunt motiv de bucurie şi emoţie pentru toţi părinţii, nici pentru toţi copiii. Societate, învăţători, profesori, părinţi, aveţi grijă să duceţi voi rucsacul cu griji şi probleme şi lăsaţi în sarcina şcolarilor doar o copilărie frumoasă cu cerul senin!

DISTRIBUIȚI

1 COMENTARIU

  1. Mi-au dat lăcrimili! Siracii țigani! Nu și-au luat cenepeu! Lasă, că nici rol la fisc n-au, da fac scandal prin spitale și urlă că au drepturi!
    Păi, asta-i regula! Dacă biletul de loterie este câștigător, trebuie să-l revendici!

Comments are closed.