Trăim într-o țară în care două femei au mobilizat mii de oameni pentru a face primul spital în care să ne fie tratați copiii bolnavi de cancer. Niște oameni simpli fac asta, pe banii lor, cu efortul lor, în locul statului român.

Trăim într-o țară în care strigăm pe străzi pentru ca guvernanții să ne facă o autostradă. Nu doar că țările civilizate se crucesc când ne văd, dar e vorba de noi, de limita de sub pământ pe care am atins-o. Tot niște simpli cetățeni s-au apucat de scris proiecte, de dus cu ele la politicieni, de convins politicieni, dar și o țară întreagă, să li se alăture, ca să avem o lege pentru o amărâtă de autostradă. Tot niște simpli cetățeni s-au apucat de gândit proteste, la fel, pentru o nenorocită de autostradă. Sunt de apreciat, evident, acești oameni. Dar să nu uităm de umilința pe care o înghițim pentru o bucată de drum care nu ni se face.

Trăim într-o țară în care, de doi ani, sute de mii de oameni protestează pentru ca niște penali să lase justiția în pace. Poate că ne-am obișnuit cu asta, poate că trecem deja mai ușor peste evenimentele acelea de pe Facebook prin care mai e anunțat un protest pentru democrație. Deși obișnuitul ăsta mi se pare la fel de toxic ca acela dintr-o familie în care femeia s-a obișnuit să fie bătută de bărbat.

Trăim într-o țară în care, zi de zi, ne-am învățat că trebuie să ne păzim de cei care ne conduc. Că avem sau nu treabă în viață cu asta, am învățat să citim proiecte de legi, motivări ale CCR, decizii ale Avocatului Poporului, ne-am obișnuit să urmărim dezbateri din comisii parlamentare, OUG-uri, Monitor Oficial etc. Iar toate astea doar pentru că unii, aflați la putere, au decis că viața lor este mai importantă decât viața noastră, a celor care le plătesc lor salariile. Nu e rău că mai mulți dintre noi am învățat cum funcționează instituțiile statului, cum e cu democrația și cu statul de drept, cum se construiesc și se păstrează toate astea. E chiar bine, pentru că din cauză că nu prea ne-au interesat lucrurile astea am ajuns în punctul de acum. Dar e absurd și e nedrept că mulți dintre noi au uitat, în ultimii doi ani, de viața lor, de familiile lor, de timpul lor liber, de jobul lor, din cauză că, în loc să trăiască în liniște, așa cum ar fi normal să trăiască un cetățean într-o țară decentă, au intrat într-o luptă continuă cu o clasă politică nemernică.

N-aș fi amintit, pentru a nu știu câta oară, de toate astea, dacă n-aș vedea în continuare, aproape zi de zi (inclusiv azi), oameni care spun că nu merg la vot sau că „toți sunt la fel”. Mă tulbură și mă dezgustă, recunosc, astfel de reacții. Consider că trebuie să fii inconștient, nesimțit, ignorant, spălat pe creier, ușor de manipulat, lipsit de dorința firească de a trăi, ca să mai spui așa ceva, după ultimii doi ani. Știu că nu sună bine și că unii consi­deră că nu așa sunt convinși oamenii să meargă la vot.

Dar eu cred că nu trebuie să ne ferim de cuvinte, atunci când trebuie să spunem adevărul. Pe de altă parte, eu sunt jurnalist, nu mă ocup cu mânatul oamenilor la vot și nici cu a le spune pe cine să pună ștampila. Iar în viața mea de cetățean, fac tot ce-mi stă în putere pentru binele comun. Însă mai spun doar atât: nu, nu toți politicienii sunt la fel. Nu toți politicienii sunt ca Dragnea. Nu toate partidele sunt ca PSD. Astea sunt niște minciuni, pe care unii le înghit pe nemestecate, pentru că le e mai simplu așa, în loc să gândească cu mintea lor. Nici noi nu suntem toți la fel.

E diferență, nu?, între unul care iese la proteste și unul care doar împarte likeuri pe Facebook. E diferență între cel care își omoară nervii deslușind o lege nedreaptă și altul care se hlizește la terasă, crezând că pe el nu-l afectează nimic.

E diferență între un om care face voluntariat, care se implică civic pentru binele țării lui, și altul care se gândește strict la binele lui.

E diferență între un om care știe că, pentru a evolua în carieră, în viață, în ­ge­neral, trebuie să o facă prin eforturi proprii și un altul care se descurcă el cumva, care știe el pe cineva, care găsește el o combinație, o piluță, un neam, o șpăguță și evoluează „cinstit”.

E diferență între unul care muncește și altul care fură. E diferență între un infractor și un om care ­res­pectă legile. E diferență între un om care a făcut școală pe bune și un analfabet. E diferență între unul care se pișă pe el de vot și altul care merge să voteze. și tot așa. Sunt diferențe între noi toți.

Că suntem simpli cetățeni sau politicieni. Repet, să mai spui, după acești doi ani negri, că nu mergi la vot sau că „toți sunt la fel” și că nu ai pe cine vota, asta mi se pare absurd chiar și pentru un prost absolut.

Text publicat în ,,Newsweek România

DISTRIBUIȚI
loading...