„Momentul zero” este necesar în învățământ, nu în Justiție

În plin asalt asupra Justiției – reluat cu forțe proaspete, după sărbătorile de iarnă – și în plină dispută de tipul „ba pe-a mamei dumneavoastră” pe tema paternității legii recursului compensatoriu, zeci de evenimente, de mai mare sau mai mică anvergură, trec pe lângă noi neobservate sau fără a fi tratate la justa lor valoare.

Unul dintre acestea, colosal doar prin faptul că s-a putut întâmpla așa ceva, este cel petrecut la finele anului 2018 – dar făcut public abia la sfârșitul săptămânii trecute – la Cluj, unde o profesoară de limba engleză a fost reclamată, la Inspectoratul Școlar, de o mămică, cum că ar fi folosit cuvinte obscene pe parcursul unei ore la clasa a treia. Este vorba despre cuvântul „foot”, picior, pe care profesorul l-a folosit la lecția despre corpul uman. Dacă lucrurile ar fi rămas în acest stadiu, am fi privit întreaga poveste doar ca pe o glumă, tocmai bună de postat pe Facebook. Ce urmează mai departe, depășește însă orice imginație.

Orice om decent și-ar fi închipuit că un inspector școlar – general sau nu – care primește o asemenea sesizare îi va arăta reclamantului ușa, eventual după ce s-a convins că nu este la camera ascunsă. Iar povestea s-ar fi încheiat aici, indiferent cine este părintele, om simplu sau un membru al protipendadei, așa cum este cel de la Cluj, zice-se o femeie de afaceri potentă financiar. Ei, bine, nu! (I)responsabilul de la Inspectorat a dispus înregistrarea reclamației și a declanșat procedura de cercetare a profesoarei în cauză, care a primit invitația de a se prezenta la sediul instituției pentru a da explicații! Mai mult, neisprăvitul de la conducerea Inspectoratului Școlar – bineînțeles, și el cadru didactic! – a explicat senin presei locale că aceasta este procedura de soluționare a unei reclamații.

Iar restul întâmplărilor se încadrează în aceeași realitate kafkiană: directorul școlii și colegii respectivei profesoare se uită strâmb la ea și o învinovățesc că „greșeala” pe care a făcut-o ar putea aduce în inspecție o brigadă de inspectori școlari, elevii își dau ghionturi și mustăcesc când o văd, iar părinții o privesc ca pe o ciudată.

De multe ori s-a discutat în spațiul public despre inutilitatea unei instituții precum Inspectoratul Școlar. O asemenea întâmplare o dovedește pe deplin. Și nu dovedește doar acest lucru. Ci faptul că ne aflăm în stadiul în care reforma sistemului de învățământ nu se mai poate face decât cu buldozerul. Adică este necesară o restartare. Și că aici trebuie, în primul rând, să vorbim despre ”momentul zero”. Nu atunci când este vorba despre iertarea și eliberarea infractorilor.