Chiar nu înţeleg, oricât m-aş strădui, mirarea tuturor la auzul enormităţilor pe care le spune ministrul Educaţiei, Liviu Pop, care, cu panseurile de la finele săptămânii trecute legate de gratuitatea învăţământului românesc, a izbutit să îl detroneze pe deţinătorul portofoliului Agriculturii, Petre Daea, cu oaia lui cu tot.

   Ministrul Pop este, în primul rând, certat rău cu limba română – vezi postarea sa pe Facebook legată de ,,genunchele operat” -, cu geografia, dat fiind că nu i s-a părut nimic anormal ca un retardat din minister să scrie într-un text pe care şi-a pus semnătura ,,judeţul Târgovişte” şi cu logica (aici cu mai este nevoie să citez ceva, luaţi orice luare a sa de cuvânt). Cu alte cuvinte, este o copie fidelă a produselor învăţământului românesc din ultimii ani. Este ministrul lor, al grosului absolvenţilor de 12 clase din anii ,,reformei” nesfârşite a sistemului de educaţie din România.

   Prezenţa lui Liviu Pop în fruntea Educaţiei româneşti nu face decât să arate, tuturor celor care mai aveau vreo speranţă, fundătura în care ne găsim. Acesta este modelul de cetăţean român pe care, ­pro­babil, şi l-au dorit guvernaţii noştri post-decembrişti, indiferent de culoarea lor politică. Restul sunt accidente: tinerii pe care se bat cele mai prestigioase universităţi din lume, profesorii care mai ţin la blazonul propriu sau al şcolii în care predau, părinţii care înţeleg că, pentru o educaţie solidă a copiilor lor nu ar trebui să fie loc de ,,învârteală” prin şcoli.

DISTRIBUIȚI