Victor Viorel și-a văzut visul cu ochii și a mai pus-o de o USL. Numai că, de această dată, Uniunea Social Liberală pe care a reînviat-o cu sprijinul decrepitului Călin Constantin Anton este una cu buget redus, precum peliculele pentru adulți trase dintr-o bucată, cu o singură cameră de luat vederi.
USL 2.0 este, deci, o caricatură a Unuinii Social Liberale în fruntea căreia Ponta și Antonescu au câștigat parlamentarele din 2012. Componenta liberală este vai de mama ei, și cu larghețe poate fi cotată undeva la patru procente. La rându-i, componenta social-democrată este una revanșardă, declarată a se situa nu împotriva Partidului Social Democrat, ci împotriva unor conducători de ieri și azi ai acestui partid. Și formată din inși care, la o adică, nu ar ezita să se întoarcă în marea familie pe care au părăsit-o, dat fiind că PRO România a demonstrat la alegerile europarlamentare că nu este nici pe departe ceea ce s-a sperat a fi. Cu câteva excepții.
Și, în plus, susține un candidat la președinție definit genial de Theodor Paleologu: „Un bun actor, în roluri de prost”. Iar continuarea caracterizării pune o ștampilă greu de șters pe întreaga construcție Ponta-Tăriceanu: „Și a găsit pe alții mai proști”.
În acest moment este greu de intuit ce a fost în capul lui Ponta când a moșit această construcție; iar în capul lui Tăriceanu nu este greu să ne dăm seama ce a fost: nimic! Las la o parte scenariile care îl acreditează pe Victor Ponta cu prea multă inteligență; sigur că nu a făcut vreun transplant de creier care să îl transforme într-un super-politician pe cel care îl privea tâmp pe președintele Traian Băsescu în timp ce acesta îl interoga despre MTO.
Cel mai probabil, moșind „mica USL”, Ponta încearcă să își creeze un capital politic suficient de mare pentru ca atunci când va râcâi la ușa PSD să fie primit cu brațele deschise.
Chiar dacă armăsarul alb a ieșit demult la pensie.
