Sărbătoarea Centenarului nu ar trebui să fie doar prilejul unor manifestări poleite în aura patriotismului, pline de discursuri sforăitoare, lipsite de conţinut, ci şi unul de analiză rece a tarelor societăţii româneşti care o măcinau în urmă cu o sută de ani şi care, din păcate, în zilele noastre sunt mai actuale ca niciodată.

În acest sens, vă propunem, în cele ce urmează, un text rar, aparţinând lui I. A. Bassarabescu, scriitor, profesor, publicist, om politic şi de cultură ploieştean, text cuprins într-un volum la fel de rar, intitulat ,,Lui Alexandru Marghilo­man, Omagiu cu prilejul unei îndoite aniversări”, scris de ,,Prietenii şi admiratorii lui”.

Era nouă a mediocrităţii

,,E foarte greu în vremurile de obscurantism de astăzi ca faima unui om superior sau a unei valori reale să răsbată întunecimea ma­sselor.

Printre catastrofele pricinuite de răsboiu, trebuie s’o punem şi pe aceasta: că a răscolit întunericul, a pus drojdia în fierbere, a dat spuma la fund, şi luând cârma din mâna cârmacilor a pus-o în mâna corsarilor şi a precupeţilor de vorbe goale.

După epoca eroilor, epoca pescuitorilor în apă turbure; după epoca de aur, epoca de lut. Furtunile mari au înălţat totdeauna la cer pleava şi pulberea.

E drept că natura a făcut din fiinţa omenească unica flacără luminătoare a planetei noastre. Dar n’a dat tuturor oamenilor aceeaş putere de a străluci. Printre atâtea mii de candele, răsare ici-colo şi sclipirea eternă a stelelor, cari dacă nu pot pătunde besna de azi, vor rămânea să lumineze peste veacuri deapururea.

Triste timpuri, când lumânarea ajunge să pretindă că e soare şi chibritul radium! Când…

<Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii/ Toţi se scurseră aicia şi formează patrioţii/Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii/Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii>.

Mare năpastă pe capul unui neam, când ajunge pe mâna me-diocrităţii. Tolerăm prostia fiindcă ea are meritul de a fi adesea creatoare. I se cuvine un omagiu: hazul. Dar mediotatea e fără sare, incoloră, supărătoare prin prerogativele pe care şi le arogă, prin parodia nesuferită cu care pătează marile inspiraţii şi marile genii. Pe mediocritate n’o impresionează nici poezia lui Eminescu, nici mu­zica lui Beethoven, nici madonele lui Raphael, nici darul oratoric al lui Maiorescu. Ea poate scrie, compune, zugrăvi şi vorbi oricând, dacă nu mai bine, dar cel puţin la fel cu cei mai mari maeştri. Piară toţi titanii gândirii… ea îi poate înlocui numaidecât cu o miie alţii.

Ora mediocrităţii a sunat. Răsboiu ucigaş, care a pus cenuşe peste atâtea fiinţe şi lucruri de preţ, pe ea a înviat-o, a desmorţit-o, i-a dat brevet de capacitate şi puteri discre­ţionare. Azi trăim în plină teroare a mediocrităţii. Epoca de azi se va putea numi cu drept cuvânt, cândva în istorie, Epoca mediocrităţii, a acestei pecingini greu de lecuit, altoită pe toate ramurile activităţii României-Mari de azi, prevestitoare de cine ştie ce sguduiri ce vor să vie…

Şi iată cum e firesc ca un neam să cadă în păcatul de a lăsa anii să treacă peste valori şi talente fără să utilizeze puterea lor muncă şi concepţie în folosul obştesc, în aceste vremuri – poate cele mai grele – pe cari le străbatem”.

 

 

I. A. Bassarabescu, scriitor, profesor, publicist, om politic şi de cultură, s-a născut la 17/30 decembrie 1870 la Giurgiu, iar din 1897, este fiu al Ploieştilor, unde va activa până la dispariţie, pe 29 martie 1952, găsindu-şi odihnă veşnică la cimitirul Viişoara. Scriitor realist cu viziuni ­mo­derne, adaptează tehnica naturii moarte în schiţe şi nuvele: „Pe drezină”, „Vulturii”, „Un dor împlinit”; „Un om în toată firea”,, ,Moş Stan”, „Noi şi vechi”, „Domnul Dinică”.

 

A fost deţinător al premiilor literare: Premiul Academiei Române (1908); al Societăţii Scriitorilor (în 1926) şi  Premiul Naţional pentru proză (1930). Bassarabescu a fost membru fondator al Societăţii Scriitorilor Români şi membru corespondent al Academiei Române din 1909.

 

A predat cursurile de geografie şi franceză la Colegiul ”Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti, timp de patru decenii, şi a îndeplinit funcţia de Inspector general al învăţământului primar. I. A. Bassarabescu a fost membru fondator al Bibliotecii Judeţene „Nicolae Iorga” şi al Muzeului de Artă Ploieşti şi iniţiator al primului bust al lui Ion Luca Caragiale. A fost prefect (1918) şi senator de Prahova.