Firave ecouri a stârnit, mai zilele trecute, publicarea raportului privind menţinerea ­Meca­nismului de cooperare şi verificare (MCV) asupra României. Palid, aproape invizibil feedback, deşi Comisia Europeană nu s-a arătat deloc zgârcită în acuze, arătând cu degetul „paşii înapoi” în lupta anticorupţie şi a independenţei justiţiei în cursul acestui an. Şi mai zice respectiva comisie că trebuie să fim zdravăn urecheaţi, că situaţia din ţara noastră e „o sursă de mare îngrijorare”. Una peste alta, am devenit, mai exact am rămas, oaia neagră a Evropei în materie de Justiţie, singurii cu MCV-ul încă agăţat de coadă. Şi, culmea ironiei, tocmai ce am dat primul procuror şef european…

A dat să mârâie ceva şefa CSM-ului, că raportul e făcut special să ne pună într-o lumină proastă, dar Lia Savonea are probleme mari în propria ogradă, nu mai are credibilitate nici cât reclama la un second-hand, aia cu „am primit marfă proaspătă!”. Cum proaspătă, când acolo se vând vechituri?! Practic, sunt în MCV aceleaşi boacăne, îngroşate, fiindcă s-a tot încercat ascunderea gunoiului sub preş. Or, nu poţi să faci asta când stă cu ochiul pe tine ditai Bruxelles-ul, nu vreun nene cu chipiu local şi cu amenzi pe chitanţier pentru păstrarea curăţeniei…

Cu nişte ani în urmă, din postura de ziarist-inculpat, am fost odată la Judecătoria Braşov, unde se strămutase o cauză prin care mă acţionase în instanţă o avocată buzoiană. Despre care publicasem un articol că era acuzată de implicarea într-o reţea de tarfic de migranţi, împreună cu un ­comi­sar-şef din Poliţie, alea-alea. Dosar făcut cu mare vâlvă de DNA, tocmai să dea bine la MCV, dar care s-a dovedit o fumigenă ­si­nistră până la final. Ştirea însă, la momentul respectiv, era acope­rită legal şi deontologic – interes public, persoane de notorietate, comunicate de la Parchet şi Baroul Buzău, cu numele avocatei în clar. Doamna ştia că va pierde, a cerut strămutare, nici nu s-a prezentat la câteva termene, a intervenit şi prescripţia calomniei prin presă, totuşi media încă reprezenta o putere…

Am văzut atunci, că la asta voiam să ajung, sediul Palatului Justiţiei din Braşov, ţi-era mai mare dragul să te plimbi pe acolo, chiar şi inculpat fiind! Ce m-a frapat a fost pasajul exterior de acces, luminos, cochet, care lega Tribunalul şi Judecătoria Braşov, treceai din una în alta fără grijă că te ninge sau te plouă, şi n-ai canadiană nouă… Huzur pentru petenţi, avocaţi, personal auxiliar. Şi mă întreb, chiar aşa de insurmontabile li s-au părut costurile celor de la Ministerul Justiţiei de nu au făcut ceva asemănător şi la Buzău, că era clădirea Poştei la o zvârlitură de băţ, numai bună de renovat şi ataşat cu un tunel de Tribunal. Mutai acolo Judecătoria, nu la Mall, unde sunt condiţii bune, totuşi, ce-i drept, în comparaţie cu ce aveau înainte, dar de unde s-ar putea trambala la fosta Maternitate, cum se promite pe hârtie! Mai mare daraua, avocaţii trebuie să ia un taxi să ajungă de la una la alta, că dacă ridici geanta cu dosarele şi codurile unui apărător în robă îţi rupe mâinile, am încercat, confirm…

Fiindcă de aici începe actul de Justiţie, de la talpă, de la asigurarea unor condiţii decente, civilizate, de lucru al instanţelor. Dacă avocaţii, invidiaţi pentru veniturile lor, ajung să-şi vadă sănătatea şubrezită şi să cheltuie banii pe medicamente, nu mai au râvnă să-şi dea viaţa, la figurat, pentru client (destui avocaţi, judecători, grefieri îşi scurtează viaţa, la propriu, s-au cam înmulţit cazurile). Apoi, judecătorii au fost momiţi cu ieşitul la pensie, li s-a făcut “o ofertă de nerefuzat”, şi nume grele au părăsit dezamăgiţi un sistem în derivă. La Judecătoria Buzău a mai rămas preşedintele, ca un ultim mohican, mai sunt câţiva, puţini, idem şi pe la Tribunal, în rest magistraţi tineri, lipsiţi de experienţă. E necesar schimbul de generaţii, dar cei noi ar fi urmat să se mai şcolească pe lângă colegii cu reputaţie şi expertiză în domeniu. Au şi dosare multe pe cap, vai, colosal peste media europeană, cum să pretinzi celeritate, să meargă şnur, când trebuie să împarţi dreptatea de te apucă seara în sala de şedinţe!

Situaţia este cumva similară şi în Parchete, cu procurori tineri, care încă bâjbâie, temători să nu greşească, într-o vreme când toate se schimbă parcă în favoarea infractorilor. Şi, apropo de sedii, tot la Braşov s-a reuşit aducerea într-un singur loc a Parchetelor de pe lângă Tribunal, Judecătorie şi Tribunalul pentru Minori şi ­Fa­milie, nu ca la Buzău, unde unul e pe lângă Piaţa Centrală, altul pe bulevardul Bălcescu, fără locuri de parcare. Bine, că şi prin Palatul Justiţiei din Braşov, unde îmi plăcuse maxim tunelul acela, judecătorii sunt destul de înghesuiţi, în spaţii improprii… Sau cam aşa ceva, nu mai ştiu care e situaţia pe acolo, dar aţi prins ideea – e o bulibăşeală la temelie, la baza Justiţiei, aşa că poveştile din MCV par bune de adormit copiii.

Altfel, dacă e să privim strict din vârful aisbergului, lucrurile sunt destul de simple, ce ar fi aici de comentat? Asaltată de manevrele trioului de tristă ­amin­tire Iordache-Nicolicea-Tu­dorel, sub înţeleapta cârmuire a lui Dragnea, Justiţia ajunsese pe marginea prăpastiei. Imediat după întemniţarea liderului suprem, Dăncilă, ajunsă şefa PSD, şi-a dat cuvântul de pionier în faţa Comisiei Europene că va da delete şi restart, că se va consulta cu reprezentanţii sistemul judiciar. Apă de ploaie, se promite independenţa justiţiei şi lupta anticorupţie, şi se menţine ame­ninţarea S.S.-ului, Secţia Specială… Aşa că mai uşor cu pianul pe scări, până nu se asigură concret independenţa financiară a instanţelor, logistica, infrastructura, digitalizarea, transparenţa. Pe urmă, mai vorbim!…

P.S.: Acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare!

DISTRIBUIȚI
loading...