Fără îndoială, orice om de bună credință poate exclama, din momentul în care Biroul Permament Național al Partidului Social Democrat a decis că Viorica Dăncilă va fi candidatul PSD la alegerile prezidențiale din iarna acestui an, că jocurile politice pentru ocupantul Palatului Cotroceni în următorii cinci ani sunt făcute. Cu un Klaus Iohannis în pole position, cu un Dan Barna atacat din toate părțile, în special de propaganda pro-rusă din interiorul partidelor aflate la guvernare sau desprinse din PSD – și am numit aici Partidul Social Democrat, Alianța Liberalilor și Democraților și PRO România -, cu sau fără Călin Popescu Tăriceanu și Gabriela Firea, dar cu exotica aspirantă a lui Dan Voiculescu – cea cu nume de scenă pretabil la filmele pentru adulți – avântată în luptă, președintele în funcție pare să nu aibă probleme pentru a obține și cel de-al doilea mandat.
Aceasta pare, de fapt, și dorința social-democraților care au propus-o, susținut-o și votat-o pe Viorica Dăncilă, un candidat greu de egalat în ceea ce privește lipsa șanselor de a accede chiar și în turul al doilea. Numai că această candidatură este mărul otrăvit pe care social-democrații îl fac cadou dreptei susținătoare a lui Klaus Iohannis. Calculul acestora este simplu; după pierderea alegerilor, Dăncilă va fi nevoită să-și depună mandatul de președinte al Partidului Social Democrat, de bunăvoie sau silită. Va urma confruntarea între cele două ramuri din PSD, să le spunem cea tăcută și cea gălăgioasă. Partidul Social Democrat va ieși din această poveste întărit; într-un sens sau altul. Fie vor triumfa fidelii lui Dragnea și vor aduce PSD pe linia de dinainte de condamnarea acestuia, fie ceilalți, care vor ieși în fața electoratului cu lozinci de înnoire și de ,,europenizare până la capăt” a partidului.
Astfel că, spre deosebire de cei din dreapta – pe care îi pândește pericolul de a nu se trezi din beția rezultatelor la europarlamentare nici înainte de alegerile parlamentare -, social-democrații vor ieși pe piață cu “ceva nou”. Iar cum Klaus Iohannis nu poate duce singur în spate un partid sau o alianță afectată de o euforie a victoriei înainte de a o obține, nu ar fi de mirare să asistăm, în iarna lui 2020, la un nou decembrie 2016.
